Profitразделитель ссылочного текста №_11-12_2022 (303), noiembrie-decembrie 2022

Accent pe calitate, nu cantitate

Ilona NAVRUC | Sector & Perspective

Sectorul vitivinicol al Republicii Moldova formează 3,2% din PIB şi circa 7,5% din totalul exporturilor. Vicedirectorul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului (ONVV), Vladimir Grosu, consideră că pentru a asigura o creştere durabilă a acestui sector, în care activează peste 250 mii de angajaţi la circa 140 de întreprinderi, este nevoie de atragerea fondurilor, de revizuirea mărimii subvenţiilor şi promovarea vinificaţiei la nivel internaţional. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Vladimir Grosu a relatat despre noile schimbări şi tehnologii implementate în sectorul vitivinicol, despre principalele pieţe de desfacere, precum şi despre problemele cu care se confruntă sectorul vitivinicol în prezent.

Profit: În anul 2015, a fost definitivat cadrul normativ pentru producerea vinului cu Indicaţie Geografică Protejată/Denumire de Origine Protejată (IGP/DOP). De unde a pornit ideea de a produce aceste tipuri de vinuri şi la ce etapă se află în prezent procesul?

V.G.:
Ideea a fost inspirată de la ţările vitivinicole europene cu tradiţii milenare şi cu experienţă vastă în valorificarea sistemului de origine. În anul 2015 a intrat în vigoare Reglementarea tehnică „Organizarea pieţei vitivinicole” aprobată printr-o hotărâre de Guvern în iunie 2015, care a fost armonizată cu cadrul normativ european. Prin urmare, au fost schimbate categoriile de produse vitivinicole, care au fost divizate în câteva categorii: vin; vin cu IGP; şi vin cu DOP. Prin sistemul de IGP/DOP se evidenţiază calitatea şi tipicitatea produselor vitivinicole. Fiecare regiune, teren sau parcelă are specificul său şi poate să ofere strugurilor anumite trăsături sau particularităţi. În acelaşi timp, pentru ca un vinificator ce produce vinuri cu IGP/DOP să fie eligibil, el trebuie să corespundă unui anumit caiet de sarcini. În acest sens, au fost elaborate anumite cerinţe tehnice, care duc la recunoaşterea vinului cu IGP/DOP. În Republica Moldova realizarea produselor vitivinicole cu IGP a început în anul 2015.

Profit: Câte companii sunt înregistrate în calitate de producători de vinuri cu IGP?

V.G.:
La moment, ONVV a luat la evidenţă 22 de producători de vin cu IGP şi cinci producători de struguri care realizează produse vitivinicole cu DOP însă, procesul de înregistrare continuă. Mai sunt circa 10 producători, care lucrează asupra dosarelor. În anul 2016, a început certificarea produselor vitivinicole cu IGP. Volumul total certificat ale acestor vinuri constituie circa 359409.75 litri. [Graficul 1, 2, 3]

Profit: Putem vorbi despre un interes mai mare al cumpărătorilor faţă de aceste vinuri?

V.G.:
Există un interes sporit din partea cumpărătorilor, dar trebuie de remarcat că acest interes se manifestă din partea celor care cunosc de existenţa unei astfel de categorii de produse. Având în vedere că actuala campanie de comunicare nu a acoperit tot publicul, respectiv nu toată lumea cunoaşte deocamdată că există vinuri cu IGP/DOP. Până în prezent am organizat câteva evenimente de popularizare a acestor vinuri, de exemplu - Campania Wine Friendly sau Vernisajul Vinului, în cadrul cărora au fost prezentate vinurile cu IGP. Reieşind din faptul că această categorie de vinuri este neobişnuită, de o calitate mai înaltă, ea a fost apreciată de consumători.

Profit: Putem să spunem că aceste vinuri sunt mai populare printre cumpărătorii locali sau  cei străini?

V.G.:
Pe piaţa internă interesul se manifestă îndeosebi faţă de vinurile cu IGP. Noi suntem o ţară vinicolă, din acest motiv consumatorii apreciază foarte mult elementele de noutate în producerea vinului. În acelaşi timp, fiind produse în condiţii speciale şi având o calitate mai înaltă vinurile au succes şi pe pieţele externe.

Profit: Anterior, vinificatorii din RM au fost instruiţi cu privire la îmbutelierea sterilă „la rece” a vinurilor. Ce presupune această metodă de îmbuteliere?

V.G.:
În funcţie de temperatura vinului în momentul umplerii buteliilor îmbutelierea sterilă se poate efectua la temperatura mediului ambiant - îmbutelierea la rece, sau la temperatură ridicată - îmbutelierea la cald. Vinurile albe sunt încălzite până la temperatura 52°-55°, vinurile roşii - până la 62°-65°. Fiind încălzit vinul îşi pierde prospeţimea, apare un gust de fiert şi de oxidat. În vinurile îmbuteliate la cald provenienţa ampelografică (soi) şi cea geografică (podgorie) sunt mai puţin reflectate, decât în cazul vinurilor îmbuteliate la rece, de aceea este foarte oportun ca vinurile cu IGP/DOP să fie îmbuteliate steril „la rece”. În cadrul seminarului specialiştii în domeniu, responsabili de îmbutelierea vinului la rece, au făcut cunoştinţă cu principalele criterii de sterilizare în lanţul întregului ciclu de îmbuteliere.

Profit: Câte companii la moment utilizează acest procedeu de îmbuteliere?

V.G.:
În prezent, o singură companie – Cricova este cea care implementează acest procedeu. Pentru utilizarea lui este nevoie de un echipament costisitor, care asigură tehnologia necesară. Achiziţionarea echipamentului este argumentată atunci când compania are volume mari de producere a vinurilor, respectiv, investiţia poate fi rambursată. Cred că cel puţin unele companii vor depune efort pentru a asimila această metodă de îmbuteliere.

Profit: La mijlocul lunii iunie au fost organizate seminare regionale în cadrul cărora profesioniştii din domeniul vitivinicol s-au familiarizat cu proiectul de creare a sistemului informaţional automatizat „Registrul Vitivinicol”. Ce reprezintă acest sistem?

V.G.:
Scopul proiectului constă în elaborarea unui registru vitivinicol funcţional şi viabil, conform prevederilor legislaţiei Uniunii Europene, necesar pentru asigurarea trasabilităţii produselor vitivinicole, elaborarea politicilor şi realizarea potenţialului sectorului vitivinicol. Proiectul prevede două componente majore: crearea unei platforme software a Registrului Vitivinicol şi colectarea, verificarea şi introducerea datelor în Registrul Vitivinicol privind parcelele vitivinicole cu suprafaţa mai mare de 0,15 ari.

Profit: Cum va funcţiona acesta în practică?

V.G.:
Până la sfârşitul anului curent va fi elaborat softul Registrului Vitivinicol, care va permite înregistrarea oricărei entităţi din domeniul vitivinicol. Odată ce în Registru vor fi înscrise toate parcelele vitivinicole va fi posibilă trasabilitatea produselor vitivinicole în baza declaraţiilor de recoltă, producere, stoc.

Profit: Este obligatoriu ca agenţii economici să fie înregistraţi în Registrul Vitivinicol?

V.G.:
Nu este obligatoriu, însă dacă vorbim despre subvenţiile pe care le acordă statul, atunci aceasta este o condiţie obligatorie. În cazul în care compania nu este înregistrată în Registrul Vitivinicol ea nu va beneficia de subvenţii pentru dezvoltare şi susţinere.

Profit: Ce beneficii va aduce acest Registru sectorului vitivinicol?

V.G.:
Introducerea unui sistem de trasabilitate coerent va asigura transparenţa întregului proces tehnologic de la struguri marfă până la distribuirea produsului finit, ceea ce reprezintă o condiţie prealabilă şi actuală a pieţelor de desfacere regionale şi globale.

Registrul Vitivinicol va permite identificarea furnizorului şi cumpărătorului din tot lanţul procesului de producere-comerţ, de exemplu: viticultor, producător de vin, furnizorul de substanţe utilizate în vinificaţie, distribuitor, exportator, vânzător; va permite identificarea produsului, de exemplu: numărul partidei, seria, ştampila de certificare; va permite înregistrarea produsului şi testarea lui. De asemenea, Registrul va contribui la crearea condiţiilor favorabile în industria vitivinicolă cu scopul de a spori calitatea vinurilor, a materiei prime şi a vinurilor îmbuteliate, mărind astfel competitivitatea acestor produse pe piaţă. Registrul va garanta autenticitatea produselor vitivinicole, inclusiv a produselor cu IGP/DOP, pentru protejarea sănătăţii consumatorului şi alinierea la practicile relevante din comerţul internaţional.

Profit: Cum a evoluat exportul de vinuri în ultimii ani şi care sunt principalele pieţe de desfacere?

V.G.:
În ultimii ani avem o creştere a exporturilor. Dacă vorbim despre structura exportului din pieţele externe în prezent ne orientăm mai mult spre Europa şi Asia, mai puţin spre ţările CSI. Şi asta nu pentru că nu am dori să direcţionăm exportul către ţările CSI, însă cunoaştem că în acest spaţiu lucrurile nu merg întotdeauna bine. În Federaţia Rusă succesul este de la caz la caz şi este foarte imprevizibil de a activa pe această piaţă. Odată ce va fi posibil, evident vom desfăşura activităţi şi pe piaţa Federaţiei Ruse. În Ucraina, de asemenea, circumstanţele nu sunt tocmai favorabile. Situaţia economică, socială, conflictele militare au influenţat negativ asupra exporturilor vinurilor din Moldova. Mai direcţionăm vinuri în Kazahstan, însă capacitatea de cumpărare este mică. Unele ţări cum ar fi Belarus şi Ucraina au încercat în ultimii ani să recurgă la producţia autohtonă, adică să planteze viţă de vie, pentru a avea materie primă autohtonă şi să producă singuri vinuri. Din acest motiv atenţia noastră este îndreptată către pieţele externe din Europa şi Asia.

Pe viitor, intenţionăm să realizăm anumite activităţi pe piaţa Japoniei şi a SUA. Aceste pieţe sunt interesante şi competitive. Aici concurenţa este dură, există producători de vinuri la nivel mondial, dar luând în considerare faptul că în aceste ţări capacitatea de cumpărare este una înaltă, vom depune eforturi maxime pentru a corespunde cerinţelor acestor pieţe.

Unele activităţi deja au fost realizate în SUA, dar nu au găsit continuitate, de aceea vom lucra asupra unui plan de acţiuni, vom elabora anumite rapoarte de marketing inteligent prin intermediul cărora vom avea descrierea multor pieţe din punct de vedere a atractivităţii lor. Având această analiză periodică vom putea stabili şi alte pieţe, care ar reprezenta interes pentru noi, fiind în creştere din punct de vedere al consumului şi capacităţii de cumpărare. De exemplu, reprezintă interes Ţările Scandinave. Acestea sunt pieţe sigure şi mature pe care le putem opera cu succes, însă să pătrunzi acolo este destul de dificil. [Tabel 1]

Profit: Care este preţul mediu al vinului pentru export?

V.G.:
Preţul unei sticle de vin la export în UE este de €1,0-1,1.

Profit: În fosta URSS, Moldova recolta în jur de 1,4 mil. tone de struguri, acum doar 450 mii tone. Are Moldova nevoie de o cantitate de recoltă mai mare?

V.G.:
Registrul Vitivinicol al RM încă nu este definitivat, acesta ar putea fi completat la finele anului 2017, de aceea cifrele sunt estimative. În prezent, în Moldova sunt înregistrate circa 140 mii ha plantaţii viticole, dintre care circa 90 mii ha de producţie-marfă.

În ultimii ani producţia globală de struguri pentru vin constituie circa 380-400 mii tone, dintre care la vinării se procesează circa 200-240 mii tone, fiind produse în jur de 1,4 - 1,7 mil. hectolitri de produse vitivinicole. Problema cea mare este că din acest volum de produse vitivinicole numai 15-30% ar putea fi de calitate.
 
Profit: Din ce cauză?

V.G.:
Motivul principal este că majoritatea strugurilor sunt de calitate proastă: roada înaltă de struguri la un butuc, struguri afectaţi de boli, transportare neadecvată, etc. Alte neajunsuri ţin deja de vinificţie. Pornind de la ideea că 85% din calitatea vinului se creează în vie, reieşind din starea plantaţiilor viticole existente şi din faptul că începând cu anul 2015 Moldova a trecut la producerea produselor vitivinicole cu IGP/DOP, concluzia de bază este că nu este suficient să recoltăm 380 - 500 mii tone de struguri, majoritatea cărora nu satisfac cerinţele în ceea ce priveşte materia primă pentru producerea vinurilor cu IGP/DOP.
Este necesar să cultivăm struguri de calitate, a cărui volum poate fi determinat de piaţă, de străduinţa vinăriilor, de calitatea produselor, de activitatea eficientă a ONVV, de plantaţiile viticole existente, precum şi de plantaţiile viticole noi, care urmează a fi înfiinţate: amplasate pe pante calde, densitatea - 4000-6000 viţe/ha, forma butucului - Guyot sau Royat, mecanizare maximă a agro-procedeelor, înierbare parţială sau totală, îngrijire exemplară, etc.

Deci, plantaţiile viticole şi producţia globală anuală de struguri de soiuri pentru vin este în mâna vinăriilor din Moldova, pentru a majora indicatorii acestea urmează să cultive doar produse vitivinicole de calitate cu statut de IGP/DOP la preţuri competitive.

Profit: În condiţiile în care vom recolta mai multe tone de struguri, credeţi că vom avea suficiente pieţe de desfacere?

V.G.:
Problema este una complexă. Pe timpurile Uniunii Sovietice piaţa de desfacere practic era asigurată, în prezent însă realitatea este alta. Evident, trebuie să ne orientăm la ceea ce putem oferi pieţei interne şi celei externe.
Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie este o activitate costisitoare şi ea trebuie planificată cu mare atenţie. În acelaşi timp, nu putem produce cantităţi mari, ca pe timpuri, din cauza că piaţa vinicolă mondială este una saturată. În fiecare an există un surplus de produse vinicole la nivel mondial, prin urmare, reieşind din acest considerent ar fi util să ne concentrăm mai mult atenţia spre calitate decât spre cantitate.

Profit: Care sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă sectorul vitivinicol?

V.G.:
La moment, ramura are câteva probleme serioase. Una dintre ele constă în faptul că în ţara noastră dezvoltarea viticulturii rămâne în urma dezvoltării vinificaţiei. Fabricile de vinuri se modernizează mai repede decât viile, iar calitatea vinului începe din vie şi depinde de ea în proporţie de 70%. O altă problemă este legată de pregătirea cadrelor. Absolvenţii instituţiilor de învăţământ din RM au cunoştinţe practice insuficiente. De exemplu, în Austria, la colegiul unde sunt pregătiţi vinificatorii, sunt fabricate nişte vinuri excelente. În Moldova în acest mod este organizat procesul de studii doar la Şcoala profesională din Nisporeni, unde la vinăria şcolară sunt produse vinuri sub marca comercială „Crescendo”. De asemenea, Moldova are nevoie de investiţii mari în materia primă, deoarece peste 70% din viile republicii au în jur de 30-40 de ani. Din cauza roadei mici costul strugurilor şi, respectiv, al produsului finit, este înalt. Însă, pentru plantarea noilor vii sunt necesare 12-15 mii euro/ha. În diferite ţări, subvenţiile pentru plantare constituie 50-100%. Ţara noastră nu are asemenea resurse, dar pot fi atrase fonduri europene pentru finanţarea unor programe similare programului SAPARD în Bulgaria şi România.

Profit: Ce măsuri trebuie întreprinse pentru a dezvolta acest sector?

V.G.:
Modul de soluţionare a problemelor cu care se confruntă sectorul vitivinicol este evident, rămâne să fie întreprinse acţiuni ferme, în special din partea statului.

Profit: Asupra căror acţiuni vă referiţi?

V.G.:
Pentru a asigura creşterea durabilă a industriei locale de vinuri este nevoie de a atrage fonduri pentru dezvoltarea viticulturii, de exemplu, prin acorduri interguvernamentale. Pentru a fi competitivi pe pieţele externe din punct de vedere al costurilor, o altă acţiune ce trebuie întreprinsă ţine de revizuirea mărimii subvenţiilor. De asemenea, este necesară promovarea vinificaţiei la nivel internaţional prin intermediul ambasadelor RM în străinătate, a Camerei de Comerţ şi Industrie, prin diverse evenimente internaţionale.

Consider că statul trebuie să creeze premise pentru fortificarea sectorului vitivinicol. Aceste premise reies din specificul sectorului vitivinicol. Astfel, statul trebuie să respecte legea prin care s-a stabilit că fiecare parte, adică statul şi vinificatorii, contribuie în mod egal la completarea Fondului Viei şi Vinului. Să transmită un semnal clar că tratează corect vinificatorii în calitatea lor de parteneri egali, prin aceasta demonstrând că statul este un jucător de încredere în raport cu mediul de afaceri. De asemenea, trebuie să se pătrundă de semnificaţia faptului, că companiile vitivinicole, inclusiv sectorul privat, prin achitarea în Fondul Viei şi Vinului a plăţilor ce sunt suplimentare altor impozite, contribuie la dezvoltarea unei ramuri de importanţă naţională, ceea ce este inedit pentru ţara noastră.

În condiţiile unui deficit bugetar, când Guvernul este nevoit să selecteze domeniile pentru care să aloce resurse financiare, este important ca vinificaţia să aibă prioritate, întrucât sectorul vitivinicol prezintă semne vădite de revigorare, au fost realizate investiţii importante în plantaţii de viţă-de-vie, echipament, infrastructură. De asemenea, vinificaţia este un bun generator de exporturi, ceea ce este benefic pentru balanţa comercială a ţării. În acest sector îşi au locul de muncă şi sursa de venit peste 200 mii de cetăţeni ai Republicii Moldova.

Profit: Oficiul Naţional al Viei şi Vinului a fost creat în baza parteneriatului public-privat. În ce măsură statul îşi îndeplineşte obligaţiile în cadrul acestui parteneriat?

V.G.:
Oficiul Naţional al Viei şi Vinului nu reprezintă un parteneriat public-privat, deoarece nu a fost creat în condiţiile Legii nr. 179 din iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, precum şi a Hotărârilor de Guvern relevante.

Statutul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului este de instituţie publică, aflată la autogestiune, a cărei activitate este finanţată din Fondul Viei şi Vinului. La rândul său, sursele de formare a Fondului Viei şi Vinului au două componente de bază: contribuţiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole şi mijloacele alocate din bugetul de stat, aprobat anual prin legea bugetului de stat, în mărime egală cu suma contribuţiilor obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole pentru anul precedent, care, însă, nu pot depăşi 5% din fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli. În aceste condiţii, statul are obligativitatea de a transfera în Fondul Viei şi Vinului suma egală cu suma acumulată în anul precedent prin contribuţiile producătorilor de produse vitivinicole.

Profit: Are statul restanţe de plăţi la bugetul ONVV?

V.G.:
Creanţa totală a statului la momentul actual constituie 22,7 mil. lei. La crearea Oficiului, în primul an de activitate, nu a fost transferată în Fondul Viei şi Vinului, conform art. 323 alin. (12) al Legii viei şi vinului, suma de 14,1 mil. lei. Pentru anul 2013, suma de 12,9 mil. lei a fost transferată în Fondul Viei şi Vinului la data de 29 decembrie 2014, iar la 1 ianuarie 2015, la începerea noului an bugetar, contul a fost blocat şi ONVV nu a avut acces la el pe tot parcursul anului 2015. Menţionez că, în cont, pe lângă suma dată, se aflau şi 378,8 mii lei – sursele financiare acumulate din contribuţiile producătorilor de produse vitivinicole. La 30 decembrie 2015 suma de 13,3 mil. lei a fost virată către bugetul de stat. Pentru anul 2014 nu au fost transferate surse financiare din bugetul de stat în mărime de 13 mil. lei, iar pentru anul 2015 în mărime de 9,4 mil. lei. În iulie 2016 au fost transferate 13 mil. lei. Având în vedere că de la crearea fondului doar o singură parte îşi onorează obligaţiunile, nu ar fi corect faţă de vinificatori să nu întreprindem nimic pentru a rezolva situaţia. Astfel ONVV a fost nevoit să recurgă la soluţionarea problemei în instanţa de judecată, întrucât toate iniţiativele noastre anterioare n-au fost luate în considerare. Avem deja depuse două cereri în instanţa de judecată.

În cazul în care ar fi fost o situaţie inversă, adică statul ar fi transferat resurse financiare în Fondul Viei şi Vinului, iar vinificatorii nu, atunci cu siguranţă ultimii ar fi fost penalizaţi dur. Cu alte cuvinte, trebuie să existe corectitudine. În cazul în care Oficiul nu ar întreprinde anumite acţiuni pentru a rezolva situaţia, ar putea apărea întrebări din partea vinificatorilor. Toate activităţile pe care le-am desfăşurat până acum, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă, au fost realizate doar din sursele financiare ale vinificatorilor. Ei asigură promovarea acestei ramuri pe plan intern şi extern.

Profit: Dar din partea vinificatorilor există restanţe de plăţi?

V.G.:
Există restanţe, este un proces firesc până la urmă. Avem peste 140 de companii vinicole, fiecare dintre ele achită evident în mod diferit, având în vedere că plata se efectuează în dependenţă de volumul vânzărilor. Cu alte cuvinte, companiile care au vânzări mai mari achită mai mult. Evident, că există anumite restanţe, dar ele sunt de natură temporară, nu sunt critice. Totodată, există companii care achită şi în avans.

Profit: Ce contribuţii achită vinificatorii?

V.G.:
Contribuţia vinificatorilor este în mărime de 12 bani pentru o viţă altoită, de 30 de lei pentru o tonă de struguri destinaţi vinificaţiei, de 10 bani pentru un litru de vin, de 1,6 lei pentru un litru de alcool absolut - concentraţia alcoolică mai mare de 25%. Companiile prezintă rapoarte, dări de seamă în baza cărora se calculează cât trebuie să achite fiecare companie. La sfârşitul anului se calculează valoarea totală a contribuţiilor vinificatorilor.

Profit: Cât de curând în opinia Dvs. în sectorul vinicol vor fi soluţionate în mare parte problemele, iar vinificatorii vor putea răsufla mai uşurat?

V.G.:
Înţelegem cu toţii că economia RM este într-o stare dificilă, iar rezolvarea tuturor problemelor din sectorul vinicol va fi posibilă odată cu îmbunătăţirea generală a situaţiei la nivel de ţară. Totuşi, există sectoare în care lucrurile merg mai bine, vinificaţia fiind unul dintre acestea.

Totuşi, sectorul vitivinicol atestă în ultimul timp o creştere, o schimbare calitativă la capitolul materie primă, procesare etc. Avem tehnologii, echipament, companiile investesc în infrastructură, iar experienţa ne permite să producem vinuri de calitate. Concomitent, dezvoltăm turismul vinicol, atragem turişti atât din ţară, cât şi de peste hotare. Adică lucrurile în vinificaţie se schimbă, important este ca statul prin competenţele pe care le are să menţină şi să contribuie în continuare la dezvoltarea acestui sector.

În acelaşi timp, trebuie să preluăm cele mai bune practici ale ţărilor cu experienţă în domeniu, să elaborăm o strategie de dezvoltare a sectorului, de la plantaţii până la produs finit. De asemenea, avem nevoie de o strategie de marketing sau o strategie concurenţială a sectorului pentru pieţele externe, astfel încât să avem un obiectiv clar, iar fiecare companie să cunoască ce trebuie să facă pentru a ne mişca în aceeaşi direcţie. Având această strategie, cu siguranţă, vom avea succes pe pieţele externe, vom avea venituri şi încasări, care ar putea fi direcţionate către dezvoltare. Aceste lucruri ne-ar face mult mai competitivi. Este un proces lung şi dificil, dar rămân încrezător că este realizabil.■

  

 

Comentarii [5]

Comentariu
  • 10.08.2016 07:22:21 Fima
    Oficiu pina chind SUA dau bani era efectiv, acum nu!
  • 11.08.2016 08:29:56
  • 22.08.2016 05:52:41 Vlad
    Un interviu interesant! intr-adevar pina cind statul nu va acorda ajutorul necesar acest sector nu are sanse de a se dezvolta in continuare
  • 22.02.2020 04:57:16
  • 28.11.2021 08:05:50

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
13
Afişări de site:
2278245
Vizitori unici:
4722832

WebArt Pro