Chiar mai mult. La o privire mai atentă, realizez că între timp - de la impunerea administrării speciale în trei bănci cu probleme financiare până la anunţarea supravegherii speciale în altele trei, cele mai solide bănci - s-a trecut de la şah la „trântă”.

E evident că „jucătorii” nu mai încearcă să ajungă la un compromis, după cum le sugera fostul premier Ion Sturza. La moment, principiul pare a fi unul singur: cine pe cine. Fiecare tabără şi-a mobilizat artileria grea, unii având scopul să preia controlul, alţii jucând dur pentru a-şi menţine şi extinde influenţa. Aparenţele sunt păstrate. Unii pretind că totul se face în beneficiul clienţilor, al băncilor şi chiar al acţionarilor, iar ceilalţi pretind a respecta normele legale pentru a nu trezi furia organelor de supraveghere.

Cât de mult se va înainta cu aceste lupte corp la corp, va arăta timpul. Deocamdată, cert este faptul că fructul dorit cu atâta râvnă de aceste tabere nu este nici pe departe asigurarea unui profit stabil în sectorul bancar care ar contribui la dezvoltarea temeinică a economiei ţării. Prea meschine le sunt interesele pentru a le păsa de dezvoltare.

Cei cărora le revine sarcina de asigurare a unui profit suficient pentru a-l putea reinvesti în economie sunt cei care în prezent sunt nevoiţi să ţină piept luptelor dintre aceste două tabere, astfel fiind supuşi unor presiuni enorme. Mă refer la executivii băncilor, care sunt responsabili în proporţie de 80% de corectitudinea şi transparenţa tranzacţiilor bancare.

Conştientizez că această afirmaţie ar putea trezi zâmbete sarcastice ale unor cititori. Înţeleg şi care ar fi motivul acestora. Unele dintre băncile vizate au fost şi sunt în atenţia presei fie din cauza scandalurilor interne, fie din cauza anumitor tranzacţii frauduloase care fac obiectul unor investigaţii internaţionale. În astfel de situaţii devine clar cine şi câtă verticalitate, putere de convingere şi perspicacitate are pentru a menţine bunul nume al companiei pe care o conduc.

Totuşi chiar şi atunci când ceea ce ar trebui să fie regulă se transformă în excepţie, e bine să nu generalizăm. Orice efort de a juca conform unor reguli temeinice şi sănătoase trebuie încurajat şi susţinut, mai ales în Republica Moldova unde temelia este atât de fragilă. Înainte de a-i pune pe toţi într-o oală, ar fi bine să dăm dovadă de un pic de discernământ, să analizăm atent şi abia după aceasta să tragem concluzii. Cu atât mai mult nu le stă bine unora aşezaţi comod în fotolii înalte să lovească pe la spate, făcând declaraţii nefondate din dorinţa de a profita de situaţie pentru a-şi consolida imaginea şi a atrage clienţi.

Între timp, situaţia generală se deteriorează, instabilitatea politică având un impact direct asupra situaţiei financiare şi economice. Suspendarea asistenţei bugetare de către Banca Mondială şi Uniunea Europeană, precum şi refuzul Fondului Internaţional Monetar de a negocia un nou acord cu Moldova în absenţa unui guvern plenipotenţiar au determinat experţii să bată clopotele: Moldova ar putea intra în incapacitate de plată peste două luni deja.

Ca să nu ne pară puţin, atât exporturile cât şi importurile au înregistrat scăderi, şi aceasta fără a menţiona remitenţele care par a fi în cădere liberă. La aceste circumstanţe se mai adaugă şi politica monetară austeră a Băncii Naţionale. Se creează condiţii în care companiile, pur şi simplu, nu-şi permit să ia credite, să se dezvolte, iar drept rezultat, băncile se vor vedea nevoite să reducă ritmul activităţii şi, respectiv, ar putea înregistra indicatori sub nivelul aşteptărilor.

Norii se înteţesc foarte mult, atât de mult încât ai putea spune că cineva trage intenţionat de sfori pentru a agrava situaţia. Ceea ce pare foarte îngrijorător pentru unii, ar putea fi privit drept o oportunitate de către alţii, oportunitate ce le-ar permite să se afirme ca învingătorii jocului…■