Profit №_12_2023, decembrie 2023
Lilia Caraşciuc
Matematician şi economist de profesie, Lilia Caraşciuc a acceptat în anul 1999 provocarea de a conduce filiala Transparency International în Moldova. Deşi orice început este dificil, a făcut faţă provocării, iar astăzi, după 14 ani de la fondare, Transparency International Moldova este o asociaţie ale cărei studii şi sondaje sunt luate în consideraţie atât de autorităţile locale, cât şi de cele internaţionale. Care a fost drumul de la matematician la cel de luptător anticorupţie, cum s-a schimbat atitudinea autorităţilor şi societăţii faţă de Transparency International, precum şi ce putem face pentru a fi fericiţi, aflaţi din rubrica „10 lucruri despre Lilia Caraşciuc”.
Matematica şi muzica – pas în pas
1 Tatăl meu a fost matematician de profesie, iar mama - muzician şi ambii au dorit să le urmez calea. Respectiv, în copilărie am făcut şi matematică, şi muzică, aceste discipline mergând tot timpul pas în pas în viaţa mea. Mama mi-a cultivat o dragoste permanentă pentru artă, frumos, muzică. Deşi ulterior am decis să-mi urmez studiile la Facultatea de Matematică şi Cibernetică, muzica era indispensabilă pentru mine, fiind o altă dimensiune în care trăiam. De fapt, muzica s-a integrat foarte armonios în viaţa mea. Dimineaţa făceam matematică aplicată, iar după masă eram muzician. Acum mă gândesc că, dacă aş fi făcut doar matematică, m-aş fi simţit unilaterală. Însă, dat fiind faptul că am combinat aceste două domenii, întotdeauna m-am simţit împlinită şi nu am avut niciodată sentimentul că am dat preponderenţă matematicii.
Mică, dar voinică
2 Soţul, fiind militar de profesie, a fost repartizat la muncă în Letonia, iar eu l-am urmat. A trebuit să ne ajustăm cerinţelor unui orăşel mic unde oferta de muncă nu era foarte variată. În oraşul unde locuiam, Aluksne, era o singură staţie de calcul, iar eu, fiind programator de profesie, eram disperată pentru că serviciile mele nu erau solicitate. În schimb, aveau nevoie de un inginer. Nu am avut de ales şi am acceptat funcţia. Iniţial, fiind mică de statură, colegii mă priveau ca pe un copil. Însă după două luni, doi din cei trei ingineri au plecat. Respectiv, totul urma să se bazeze pe mine. Cu timpul, atitudinea faţă de mine s-a schimbat şi am stabilit relaţii de lucru foarte bune. În general, am învăţat multe de la letoni şi nu doar la capitolul serviciu. După un an, când am revenit în Moldova, am realizat cât de mare este diferenţa dintre atitudinea faţă de viaţă şi faţă de tine însuţi la letoni şi la moldoveni.
De la matematică la combaterea corupţiei
3 În anul 1992, am susţinut teza de doctor în economie în domeniul modelării matematice a proceselor economice. Ulterior, la propunerea dlui Sergiu Certan, am condus un laborator de cercetare în cadrul Academiei de Ştiinţe la subiectul economiei subterane. Făcând cercetări la acest capitol, am ajuns la concluzia că un factor esenţial care alimentează economia subterană este anume corupţia. Prin urmare, am insistat că are rost să privim mai adânc de unde se trag rădăcinile acestui flagel. Lucrând în cadrul unui proiect al PNUD Moldova, am participat la o conferinţă anuală anticorupţie a Transparency International (TI) în or. Durban, Africa de Sud. Ulterior, conducerea TI m-a întrebat dacă nu aş dori să conduc filiala acestei organizaţii în Moldova. Era anul 1999. Îmi amintesc cât de diferit se uitau cei patru colaboratori pe care îi aveam la planurile privind efectuarea unor studii şi cercetări vizavi de nivelul corupţiei în Moldova sau organizarea diferitelor evenimente care ar diminua gradul de toleranţă faţă de corupţie.
Reacţii diferite
4 Reacţiile faţă de TI au fost întotdeauna diferite. Îmi amintesc de faptul că, la începutul anilor 2000, Artur Reşetnicov m-a invitat la Preşedinţie şi m-a preîntâmpinat că publicaţiile noastre creează o imagine negativă Republicii Moldova peste hotare. I-am răspuns atunci că asta înseamnă că guvernarea trebuie să lucreze mai mult asupra imaginii ţării. După anul 2009, am stabilit o colaborare mai strânsă cu autorităţile şi ne bucurăm că de multe ori observaţiile şi criticile noastre sunt luate în consideraţie.
Schimbarea la faţă a vămii
5 În anii 2004-2005, am fost implicaţi într-un proces de judecată cu Serviciul Vamal care ne cerea $1,3 mil. drept despăgubire pentru prejudicierea imaginii acestora printr-o cercetare pe care am realizat-o în cadrul sistemului vamal şi cu care nu erau de acord. Cazul a durat doi ani, iar, în final, am câştigat procesul. Ulterior, atitudinea colaboratorilor vamali faţă de noi s-a schimbat radical, solicitându-ne chiar să colaborăm. Ne-au pus la dispoziţie o maşină cu care vizitam toate punctele vamale şi în fiecare lună prezentam câte un subiect legat de corupţie. La prima noastră întâlnire cu angajaţii serviciului vamal Ungheni, persoana care ne însoţea în acele vizite, a declarat că „noi ştim că în cadrul Serviciului Vamal nu există corupţie, dar să ascultăm opinia experţilor TI”. După un timp, aceeaşi persoană spunea deja „corupţia este un fenomen care afectează societatea noastră, iar vama nu este o excepţie”. Pentru noi acesta a fost un progres în atitudine.
Viitorul depinde de noi
6 Am participat la numeroase stagii peste hotare şi cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o a fost că viitorul unei ţări depinde foarte mult de ceea ce îşi doresc cetăţenii săi. Fiind în California, SUA, citisem despre Podul sinucigaşilor din oraşul Pasadena în timpul Marii Depresiuni din anii 30 ai secolului trecut. Veniturile scăzuseră foarte mult, iar oamenii erau atât de disperaţi încât doar de pe acest pod din oraşul Pasadena s-au sinucis 76 de persoane şi asta chiar dacă autorităţile alocau sume mari de bani pentru patrularea podului. Până la urmă, cetăţenii acestei ţări, mulţi dintre care credeau că vor găsi salvare aruncându-se de pe pod, au conştientizat că nimeni nu este în stare să-i ajute decât ei singuri. Au găsit puterea şi forţa necesară şi, cu încredere în Dumnezeu, au construit o naţiune puternică. În prezent, în acest oraş, există un obicei frumos ca în noaptea de revelion să se organizeze „Parada trandafirilor” - paradă cu milioane de flori, aduse din diferite colţuri ale lumii, care simbolizează fericirea şi bunăstarea acestei ţări.
Să nu fim cinici
7 Cel mai mult mă sperie faptul că noi devenim pe zi ce trece tot mai cinici, savurăm faptul că avem corupţie şi ne complăcem în această situaţie. Foarte des aşteptăm că cineva va întreprinde ceva în locul nostru. Convingerea mea este că putem beneficia de foarte multă susţinere din străinătate, dar lucrurile nu se vor schimba atât timp cât nu vom conştientiza că noi suntem centrul acestei reforme. Cu regret, în societatea moldovenească prevalează încă mentalitatea că statul trebuie să facă totul. Aceeaşi atitudine am întâlnit-o şi în Africa de Sud. Deşi naţiunea este bogată, toţi consideră că statul este dator să le rezolve toate problemele de la asigurarea cu locuinţe până la dotarea acesteia cu telefon. Este adevărat că trebuie să cerem de la autorităţi, dar, în acelaşi timp, nu trebuie să aşteptăm că lucrurile se vor schimba de la sine. Trebuie să avem o atitudine pozitivă faţă de viaţă şi să depunem un minimum de efort pentru a contribui şi noi, fiecare cu ce poate, la dezvoltarea ţării.
Sunt o norocoasă
8 Până în prezent am avut posibilitatea să vizitez circa 40 de ţări, atât în interes de serviciu, cât şi personal. Din aceste considerente pot spune că sunt o norocoasă. Am vizitat oraşe care m-au impresionat profund prin arhitectura, cultura şi felul de a fi al oamenilor. Întotdeauna m-am străduit să-mi fac timp liber pentru a vizita oraşul în care mă aflu. Dacă am posibilitatea, pot merge pe jos 8-9 ore şi, deşi la finalul zilei sunt epuizată, mă simt împlinită pentru că am reuşit să savurez tot ceea ce am văzut şi să trăiesc împreună cu oraşul pe care-l vizitam.
Puterea de a fi fericit
9 În anul 2010 am participat la o conferinţă internaţională în Bangkok, Thailanda. Am fost surprinsă de atitudinea thailandezilor faţă de viaţă. Locuitorii acestei ţări sunt mereu zâmbitori şi plini de viaţă. Până şi taxiurile sunt de culoare roz aprins, redând speranţă şi încredere. În acelaşi timp, discrepanţa dintre lux şi mizerie este extrem de pronunţată. Mi s-a întipărit în minte imaginea unei femei sărace care locuia sub un pod din Bangkok. Deşi aerul de acolo era foarte greoi din cauza numărului mare de autoturisme, femeia îşi arunca în sus copilul de câteva luni cu atâta dragoste şi amândoi râdeau atât de frumos, încât era imposibil să nu te minunezi. După jumătate de an, în Thailanda s-a produs o inundaţie de proporţii şi de multe ori mă gândesc dacă femeia cu copilul care m-au impresionat atât de mult mai sunt în viaţă. Poate că nu au supravieţuit acelei inundaţii devastatoare, dar sunt sigură că atât timp cât a trăit în acea mizerie greu de imaginat, femeia era fericită, iar copilaşul s-a simţit iubit. Am înţeles atunci că filozofia thailandezilor este să fii fericit atât cât îţi este dat să trăieşti. Mulţi moldoveni se plâng că sunt nefericiţi din cauza sărăciei, dar vizitând cinci ţări africane, pot afirma cu toată încrederea că noi nu ştim încă ce înseamnă adevărata mizerie şi sărăcie.
Deseori trecem pe lângă fericire
10 Un om credincios, dacă apreciază ceea ce i-a dat Dumnezeu, i se va da şi mai mult. În schimb, cel care nu apreciază acest lucru, nici ceea ce are nu a meritat. Posibil că este spus prea drastic, însă de multe ori nu ne dăm seama că trecem pe lângă fericire. Uitaţi-vă ce vară frumoasă şi plină de roade avem. Faptul că putem cultiva atâtea fructe şi legume este o binecuvântare pentru noi, pe care, din păcate, nu prea ştim să o apreciem. Trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem şi să depunem efort pentru a obţine mai mult. Dar pentru asta trebuie să muncim, nu doar să aşteptăm ajutor de la stat, de la structurile internaţionale etc.■
Adauga-ţi comentariu