Datele recente ale Biroului Naţional de Statistică (BNS) arată că Moldova a fost vizitată de 337 mii de turişti în 2017, comparativ cu 306 mii de turişti în 2016 (+10,1%) şi cu 227 mii de turişti în 2009. Creşterile sunt relativ bune, dar numărul absolut este redus comparativ cu alte ţări similare Moldovei. Mai mult, este de remarcat că din cele 3,9 mil. persoane care au intrat în Moldova în 2017, circa 55,2% sunt din România, 27,0% din Ucraina, 8,1% din Federaţia Rusă şi 1,1% din Bulgaria. La 30 martie 2018, numărul total al persoanelor care au intrat în Moldova a fost de 788 mii, dintre care din România - 64,5%, Ucraina - 22,7%, Federaţia Rusă - 5,2% şi Bulgaria - 1,6%. Bineînţeles, numărul persoanelor care au intrat în ţară nu este acelaşi cu numărul turiştilor (care este mult mai mic), deoarece multe dintre persoanele care vizitează Moldova o fac pentru afaceri, vizite la rude, participări la conferinţe internaţionale etc. Distribuţiile pe ţări sunt până la urmă reflectate de numărul de turişti şi de structura acestora. Ţări majore cum ar fi SUA, Turcia, Germania, Franţa, Marea Britanie au ponderi foarte mici în ceea ce priveşte numărul de vizitatori şi de turişti.

În esenţă, nu este nimic greşit în această paletă de persoane intrate în ţară/turişti care vizitează Moldova, dar strategia autorităţilor moldoveneşti trebuie îndreptată mai mult spre atragerea turiştilor din ţări dezvoltate, cu potenţial mare de consum pe teritoriul ţării. Bineînţeles, acest potenţial este mult mai mare decât al turiştilor din ţările vecine. Credem că Moldova poate dezvolta mai mult turismul din ţările europene dezvoltate, SUA, Canada, Orientul Mijlociu, Turcia (în special, în contextul legăturilor cu Găgăuzia – UTAG), Japonia şi din alte zone. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune a fost redus şi în anumiţi ani chiar în scădere.

Articolul de faţă nu se canalizează însă pe dezvoltarea turismului în general, care trebuie să rămână în sarcina autorităţilor moldoveneşti. Obiectivul acestui demers este îndreptat spre o mică parte a turismului şi anume turismul rural (diferit în cele mai multe cazuri de turismul montan, unde potenţialul nu este prea mare în cazul Moldovei datorită reliefului specific). Şi în această privinţă, perspectivele turistice rurale sunt mari. Datele publicate de BNS sunt elocvente în acest sens. Din totalul turiştilor sosiţi în 2017 de 337 mii, doar 21 mii turişti au fost cazaţi în agro-pensiuni, iar dintre aceştia doar 3,3 mii erau turişti străini. În primele trei luni ale anului 2018, numărul turiştilor sosiţi a fost de 50 mii, dintre care doar 2,4 mii au fost cazaţi în pensiuni agro-turistice. Problema este că pe parcursul mai multor decenii se discută cum Moldova poate atrage mai mulţi turişti, însă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Se poate oare rezolva această problema? Răspunsul simplu şi imediat este: Da. Urmează însă un „dar”. Deci se poate dezvolta turismul, inclusiv turismul rural, în Moldova, dar este necesar ca un set de condiţii minime să fie îndeplinite. În prezent, aceste condiţii nu sunt implementate în totalitate, cu diferite grade de satisfacere ale acestora în realitate.

Facilităţi la nivel european pentru turismul rural

Câteva dintre cerinţele minime (în afară de hotel/transport, dacă este nevoie, şi costurile de întreţinere) pentru un turism rural dezvoltat sunt prezentate mai jos. Lista nu este exhaustivă, iar multe dintre aceste cerinţe minime pot fi îndeplinite şi de unele localităţi (raioane, oraşe, sate) sau zone moldoveneşti. Evident, sunt necesare fonduri de investiţii în acest sens. Mai este nevoie, de asemenea, de antreprenori locali, în special educaţi profesional pentru a face faţă cerinţelor adesea complexe ale turistului moldovean şi/sau din străinătate. Presa din ţară poate juca un rol pozitiv în acest sens. Presa naţională, cât şi locală poate şi ar trebui să contribuie la atragerea turiştilor, în primul rând al celor locali în fiecare regiune în parte, în funcţie de specificul zonei. O simplă fotografie a unei familii de la oraş care se joacă cu un miel alb la ţară, publicată în ziare înainte de week-end, poate avea un impact emoţional puternic. Copiii de vârstă şcolară, în special cei din ciclul primar, şi familiile lor pot fi un segment adecvat pentru promovarea turismului rural, unde relaxarea se poate intercala excelent cu educaţia.

Aspectul localităţilor rurale

Aspectul zonelor/satelor vizitate contează predominant atunci când se pune problema atragerii turiştilor în mediul rural. Serviciile de salubritate locale, din subordinea primăriilor, trebuie să-şi îndeplinească atribuţia principală referitoare la conservarea mediului înconjurător. În afară de aceste servicii, mai importantă însă este cultura/atitudinea oamenilor care trăiesc în mediul rural de a-şi menţine fiecare casă/curte/stradă/localitatea în condiţii excelente de curăţenie. Marea majoritate a satelor englezeşti, de exemplu, au facilităţi de cazare (aşa numitele bread and breakfast, care pot fi rezervate şi online). Acest lucru necesită obţinerea unor autorizaţii corespunzătoare de la organele abilitate. Totul este făcut astfel încât turistul să se simtă confortabil şi în siguranţă.

Centre de Informaţii Turistice

Centrele de informaţii turistice sunt prezente în marile oraşe din Moldova şi din alte ţări, în special, în zonele turistice intens vizitate de turişti. Întrebarea este câte asemenea centre sunt prezente în mediul rural? Într-adevăr, pentru organizarea şi dezvoltarea turismului rural, aceste centre sunt necesare. În Marea Britanie, centrele respective sunt asistate în unele cazuri de voluntari, un lucru care, credem, nu este suficient de bine dezvoltat în Moldova. Pe lângă cunoştinţele locale, parcări adecvate şi alte echipamente necesare/utilităţi, centrele sunt dotate cu hărţi locale care adesea sunt folosite de turiştii veniţi din marile aglomerări urbane. De asemenea, sunt necesare autorizaţii şi bineînţeles fonduri. Acest sistem de organizare poate şi trebuie replicat şi în Moldova pentru mediul rural. Un mare potenţial în acest sens sunt suburbiile Chişinăului şi excelentele păduri din apropiere.

Semnalizare turistică rurală

Cineva ar putea să spună că acest lucru nu este foarte important. Dimpotrivă, chiar şi în marile oraşe englezeşti, unde semnalizarea/marcarea este bine pusă la punct, turistul are şansa să se „piardă”. Lucrurile însă pot fi uşor redresate. Populaţia locală este amabilă şi îndrumă cu bunăvoinţă turiştii pe drumul corect. În cazul turismului rural, acest mare avantaj nu există. Marcarea corespunzătoare a potecilor/cărărilor/drumurilor de acces etc. este crucială pentru siguranţa turistului. Totul este orientat ca turistul să se simtă confortabil şi în siguranţă. În Anglia şi Ţara Galilor sunt circa 225,000 de kilometri de cărări publice oficial marcate. Acest lucru poate fi replicat în Moldova cu investiţii modeste. În general, marcarea cere forţă de muncă. Liceele din mediul rural şi alte şcoli pot fi folosite pentru a atinge acest obiectiv. Persoanele aflate în şomaj, de asemenea, reprezintă un mare rezervor de resurse umane care şi-ar putea aduce contribuţia în acest sens.

Agricultura - sursă de turism

După obţinerea independenţei în 1991, dezvoltarea agriculturii moldoveneşti nu a mai reprezentat o prioritate imediată. S-a crezut şi se crede în continuare, din păcate, că Moldova poate foarte bine să consume produse agricole din import, plătite cu preţul acumulării unei datorii externe care a atins proporţii majore (circa USD 7,2 miliarde în martie 2018, date publicate de BNM, ceea ce înseamnă peste 100% din PIB). Nimic mai greşit. Potenţialul agricol al acestei ţării este unul dintre cele mai mari în Europa şi în rândul fostelor republici sovietice. Dezvoltarea acestei ramuri economice ar contribui direct la dezvoltarea turismului rural. Mai mult, o agricultură dezvoltată pe baze raţionale, ecologice poate fi un argument major pentru miile de turişti potenţiali din marile oraşe şi/sau din străinătate. Din suprafeţele totale cultivate în Moldova probabil doar o mica parte au fost ocupate cu culturi ecologice. Tendinţa recentă de a stimula consumul produselor organice trebuie „exploatată” în sensul bun al cuvântului pentru dezvoltarea turismului rural. Potenţialul Moldovei din acest punct de vedere este deocamdată nevalorificat.

Tradiţii locale, religioase şi cinstirea eroilor

Utilizarea tradiţiilor locale pentru stimularea turismului local nu este un lucru nou, dar importanţa acestora a devenit din ce în ce mai mare într-o lume dominată de modernism, Facebook şi sute de canale TV. Participarea la o nuntă autentică, în nordul Moldovei, de exemplu, poate constitui un motiv de călătorie pentru un număr mare de turişti, mai ales pentru cei din statele dezvoltate unde tradiţiile locale fie au dispărut complet, fie au fost „modernizate”. Marea majoritate a satelor englezeşti au ridicate monumente în cinstea eroilor lor locali (vezi Fig. 4 sus). Această pistă de dezvoltare a turismului rural a început să fie folosită şi în Moldova. Au apărut comunităţi în care pentru eroii naţionali şi/sau locali s-au ridicat monumente. Iniţiativa a schimbat faţa satului şi în zilele de sărbătoare atât localnicii cât şi turiştii îşi amintesc de străbunii lor care s-au sacrificat pentru Moldova. Mai nou, îmbinarea turismului rural cu cel religios este o nouă tendinţă. Acest lucru nu se întâmplă doar în ţările avansate din punct de vedere economic. Dezvoltarea acestui trend în Moldova ar avea un potenţial semnificativ, dacă ţinem cont de puternicile tradiţii religioase ale moldovenilor (aproape suprimate până la 27 August 1991).

Viticultura şi cramele

Spre deosebire de alte ţări, inclusiv Marea Britanie, Moldova are un potenţial viticol extraordinar. Solul, configuraţia geografică a reliefului (în principal dealuri), tradiţiile, temperatura şi clima în general sunt deosebit de prielnice pentru aceasta ramură agricolă. Moldova a fost principalul furnizor de vinuri al fostei Uniuni Sovietice, dar Federaţia Rusă a introdus măsuri de restricţionare a importurilor de vinuri şi alte băuturi alcoolice din Moldova în ultimii 10 ani. Motivele invocate au fost de ordin fito-sanitar, dar toţi analiştii evoluţiilor moldoveneşti recente sunt de acord cu faptul că la baza restricţiilor au fost motive geo-politice. În aceasta situaţie, exporturile de vinuri, coniac etc. au fost reorientate, iar dezvoltarea turismului în general ar putea avea efecte benefice. Vizitarea podgoriilor ar avea un impact pozitiv asupra turismului rural, mai ales în perioada culesului. Vizitarea vestitelor crame moldoveneşti Cricova (Fig. 5), Hânceşti şi altele poate fi organizată pe tot parcursul anului. Guvernul Moldovei ar trebui să dezvolte o strategie pe termen lung în acest sens şi să susţină cu fonduri investiţiile necesare dezvoltării turismului rural.

În loc de concluzii

Cele câteva sugestii prezentate pentru dezvoltarea turismului rural necesită într-adevăr eforturi umane şi fonduri investiţionale pentru transpunerea lor în practică. Nu este însă nevoie de o copiere mecanică. Adaptarea la condiţiile locale este cea mai bună cale. Turismul în general şi turismul rural, ca parte integrantă a întregului sector, au un potenţial sporit în cazul Moldovei. Este nevoie doar ca acest potenţial să fie transformat în realitate prin eforturi susţinute, atât la nivel naţional, cât şi local. Atât populaţia, micii întreprinzători privaţi, cât şi autorităţile publice centrale şi locale pot schimba lucrurile în bine în folosul comunităţilor. Dacă există voinţă trebuie să existe şi o cale de urmat. Această cale trebuie însă gândită la nivel naţional.■

_____________________________________________________________________________

Alexandru M. Tănase este Consultant Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi fost Advisor la FMI. Aceste opinii reprezintă opiniile personale ale autorului şi nu ale vreuneia dintre instituţiile menţionate. Datele disponibile sunt de la sfârşitul lunii iulie 2018.