1. România - de la centralism excesiv la economia de piaţă

Schimbările economice majore prin care România a trecut în ultimele şapte decenii, sintetizate în Tabelul 1, sunt evidente. Istoric vorbind, din martie 1965 şi până în prezent saltul României a fost semnificativ, dar ultimii 25 de ani ai perioadei socialiste nu au fost uşori. O perioadă de deschidere către progres trebuie însă remarcată până la marele cutremur din 4 martie 1977. Nu erau probleme cu drogurile care nu existau în România acelor vremuri, şi economic vorbind exista o stabilitate relativă a locurilor de muncă (chiar obligativitatea de a munci pentru cei apţi), aprovizionarea populaţiei cu alimente era la un nivel rezonabil pentru condiţiile specifice perioadei respective, accesul la presa scrisă din străinătate încă mai era permis, călătoriile în străinătate, deşi restrânse şi permise mai mult în fostele ţări socialiste, erau încă posibile, iar accesul la educaţie era asigurat gratis pentru toţi copii din România. Din punct de vedere economic, România stimula producţia autohtonă, asigura locuri de muncă şi dădea dovadă de disciplina financiară şi bugetară. Echilibrul extern şi datoria externă erau bine controlate.

A urmat însă marele dezastru natural de la 4 martie 1977, care a zdruncinat din temelii (şi la propriu şi la figurat) societatea românească. România a alunecat încetul cu încetul, către absolutism şi o conducere despotică într-o perioadă de refacere economică grea. Mai mult, greutăţile economice au fost însoţite în paralel de o evoluţie politică nefastă, care a avut repercusiuni dramatice în plan social şi cultural. Populaţia, care a crescut în permanenţă până în decembrie 1989 (când numărul românilor din ţară ajunsese la 23,15 milioane după datele publicate în Anuarul Statistic al României (ASR) - 1991), a început să sufere din punct de vedere economic, iar cozile pentru produsele de bază pentru orice familie erau insuportabile, aşa cum rezultă şi din imaginile din Fig. 1. La fel a fost situaţia şi cu transportul local şi serviciile comunale din marile oraşe, fără să mai amintim de problema încălzirii centrale a apartamentelor din blocurile de locuinţe, o chestiune care devenise inumană în iernile ultimilor 4-5 ani înainte de 1989.

Bineînţeles că acestea nu a fost singurele probleme care au adus populaţia în stradă începând din 17 decembrie 1989. Imposibilitatea de a-şi procura şi alte bunuri esenţiale, cum ar fi dreptul de a cumpăra un autoturism sau, mai mult, dreptul restrâns la alimentarea cu benzină (un rezervor pe lună) şi/sau dreptul de a circula numai în anumite zile în funcţie de numărul de înregistrare al maşinii, a făcut o parte largă a populaţie să-şi dea seama că era socialistă ajunsese aproape de sfârşit. Economic vorbind, socialismul eşuase în România. Evenimentele majore din Polonia, perestroika din fosta Uniune Sovietică, primăvara de la Praga din 1968 (în cursul căreia România şi-a manifestat o adevărată dorinţă de independenţă politică în cadrul Tratatului de la Varşovia (şi mai pe larg în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER)), protestele de la Braşov şi altele au fost schimbări pe care autorităţile din România acelor vremuri nu le-au înţeles. Finalul din data de 25 decembrie 1989 şi evenimentele ulterioare din vara lui 1990 sunt cunoscute.

În ultimii 33 de ani de tranziţie, România a făcut unele progrese majore în plan economic şi politic. Din nefericire, lucrurile au degenerat în ultimii 2-3 ani pe fondul unei crize de sănătate (pandemia COVID - 19) de proporţii biblice care a afectat economic toate ţările de pe planetă. Pandemia a avut un efect negativ asupra echilibrului demografic al ţării care şi aşa era destul de fragil. În general, impresia creată este că din cauza pandemiei şi a crizei energetice, care au declanşat un proces inflaţionist consistent (14,5% în luna mai 2022 potrivit datelor INS), relaţiile inter-umane în societatea românească au devenit mai dificile. Mai mult, unul dintre echilibrele macroeconomice majore (echilibrul extern) nu este suficient de bine controlat. Datoria externă a ţării a ajuns la €134,6 miliarde, ceea ce reprezintă peste 50% din PIB-ul ţării, pe fondul unor deficite comerciale şi de cont curent foarte mari (€7,6 miliarde constituie deficitul de cont curent în primele patru luni ale anului 2022, comparativ cu €4,1 miliarde în perioada corespunzătoare a anului 2021).

Un alt domeniu grav afectat, cu implicaţii economice majore, a fost cel al sistemului de educaţie de toate gradele. Învăţământul online, care a fost posibil în condiţiile pandemice, a fost doar un paliativ. Pregătirea profesională a elevilor şi studenţilor români a fost grav afectată. Schimbările dese sau foarte dese ale sistemului de învăţământ (inclusiv cele anunţate în martie 2022 referitor la structura anului şcolar) nu au ajutat. Se vede clar că Ministerul Educaţiei şi Învăţământului nu are o viziune unitară şi coordonată în concordanţă cu cerinţele etapei actuale. Acest lucru va avea implicaţii economice majore, dacă măsurile de remediere vor întârzia să fie implementate. Forţa de muncă românească (şi aşa redusă) va avea de suferit.

2. Moldova - la răscrucea marilor interese geopolitice

Destinul istoric al Moldovei a fost diferit faţă de cel al României, deşi aceste două ţări vorbesc aceeaşi limbă, au personalităţi comune în cultură şi literatură şi o religie ortodoxă, de asemenea, comună împărtăşită de marea majoritate a populaţiilor de pe ambele maluri ale Prutului. Moldova a debutat însă pe scena internaţională cu un război fratricid (început pe 2 martie 1992 – vezi Fig. 3, dreapta) în urma declarării autonomiei de către Republica Transnistreană, susţinută de către Armata a 14-a a Federaţiei Ruse. Pierderile umane sunt cunoscute, dar la fel de grav au fost şi problemele de imagine cu care ţara s-a confruntat o perioadă îndelungată de timp. Practic, marii investitori internaţionali au adoptat o linie comună de „a aştepta – să mai vedem ce se întâmplă”. Acest lucru a generat consecinţe economice grave. Datoria externă a ţării a ajuns la $9,01 miliarde (65,9% din PIB) la finele anului 2021, un indicator ridicat ce va avea, cel mai probabil, şi consecinţe sociale. ţinta privind inflaţia anuală de 5% a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) este substanţial depăşită (29,05% în luna mai 2022), în timp ce rata dobânzii de bază a ajuns la 18,5% începând cu 3 iunie 2022 (majorată constant de BNM pentru stăvilirea inflaţiei).

La fel ca şi în cazul României, în Moldova a început un puternic proces de emigrare, care a condus la scăderea dramatică a populaţiei de la 4,36 milioane în 1996 (inclusiv Transnistria) la 2,59 milioane (populaţie rezidentă în 2021, fără Transnistria şi municipiul Bender), după datele publicate de Biroul Naţional de Statistică (BNS). Se estimează că în prezent sunt în afara ţării peste un milion de moldoveni, care într-adevăr trimit acasă remitenţe în volume semnificative, dar preţul acestei situaţii a fost exagerat de mare. Populaţia cunoaşte un proces de îmbătrânire major, iar potenţialul economic nu este în întregime utilizat, cu consecinţele sociale de rigoare. În plus în 2022, Moldova suportă din plin consecinţele exodului uman din Ucraina către Vest în urma războiului („operaţiune militară specială”) provocat de Federaţia Rusă. Circa o jumătate de milion de refugiaţi din Ucraina au tranzitat Moldova, din care circa 80 mii au rămas în ţară. În fapt, având în vedere numărul de locuitori şi potenţialul său economic, Moldova a fost cel mai grav afectată de valul de emigranţi ucraineni. ţara, pur şi simplu, nu poate să facă faţă unui asemenea val fără ajutor extern. Din acest punct de vedere, întreaga Uniune Europeană, precum şi state individuale din flancul de Est (în special, Polonia, Slovacia, România, ţările Baltice), precum şi Franţa, SUA şi altele au ajutat şi, cel mai probabil, vor ajuta în continuare Moldova pentru a depăşi problemele umanitare cu care se confruntă.

3. Privire spre viitor

Problemele cu care se confruntă cele două ţări în această etapă sunt diferite, dar pentru amândouă, încheierea grabnică a conflictului ruso-ucrainian, cu impactul său economic şi social negativ, este de o importanţă majoră. Din punct de vedere economic, obiectivul fundamental al României în perioada următoare ar trebui să fie implementarea întocmai a măsurilor convenite cu UE în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru a beneficia de fondurile puse la dispoziţie de UE.

Moldova va avea nevoie de sprijinul ţărilor prietene pentru accelerarea măsurilor necesare pentru aderarea la UE (cererea de aderare a fost transmisă la UE în luna martie 2022, similar cu cererile Ucrainei şi Georgiei, iar statutul de candidat pentru Ucraina şi Moldova a fost hotărât în iunie 2022).

Atât România, cât şi Moldova au nevoie de măsuri imediate de menţinere a echilibrului demografic, grav afectat de emigrarea pe scară largă a românilor şi moldovenilor. Un început de urgenţă poate fi/trebuie să fie crearea de noi locuri de muncă cu remuneraţie corespunzătoare. Stimularea natalităţii în ambele ţări (atât cât mai este posibil) trebuie să fie o prioritate imediată, până nu este prea târziu. Îmbunătăţirea sistemului public de sănătate, alături de dezvoltarea în continuare a sistemelor private, precum şi eliminarea fenomenelor de corupţie în achiziţiile publice, vor contribui fără îndoială la restaurarea echilibrului economic. Sistemele de educaţie şcolară şi universitară trebuie puse pe baze ştiinţifice, care să fie menţinute constat pe perioade medii de timp. Aceasta ar trebui să fie, de asemenea, o prioritate pentru guvernele celor două ţări şi trebuie să fie discutată în şedinţele comune ale acestor organisme. Credem că UE, NATO şi organismele financiare internaţionale vor continua să joace roluri cheie în eliminarea unor viitoare convulsii economice şi sociale, cum au fost cele înregistrate până acum, în ultimele decenii, în cele două ţări.■

  Alexandru M. TĂNASE, PhD, este un Autor Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi fost IMF Advisor.  Mihai RĂDOI este Director al unui Fond de Investiţii specializat în Europa de Est şi fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra şi al BFR Bank, Paris. Acestea reprezintă părerile personale ale autorilor. Analizele şi părerile exprimate nu sunt cele ale BERD şi/sau FMI şi/sau BNR şi/sau BNM şi/sau într-adevăr ale oricăror altor instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii existente la mijlocul lunii iunie 2022.