Profitразделитель ссылочного текста №_12_2021 (294), decembrie 2021

Corelaţii Macro-Economice Cheie: De ce acestea nu funcţionează încă pentru Moldova?

Alex M. Tănase | Punct de vedere

Pentru orice economie sănătoasă, valuta naţională reprezintă un indicator extrem de important care asigură funcţionarea normală a întregului sistem economic. Cum au evoluat lucrurile în Republica Moldova din momentul introducerii monedei naţionale şi de ce unele corelaţii macro-economice cheie nu funcţionează deocamdată pentru Republica Moldova, aflaţi în materialul ce urmează.

Contextul istoric, regional şi monetar

Moldova şi-a obţinut independenţa pe 27 august 1991, în urma dezmembrării Uniunii Sovietice. Un an mai târziu, în august 1992, Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi al Grupului Băncii Mondiale. Apartenenţa la aceste două organizaţii financiare a fost o importantă realizare pentru noile autorităţi moldoveneşti. Prin aderarea la cele două instituţii internaţionale, Moldova a beneficiat, înainte de toate, de suport financiar pentru realizarea reformelor necesare unei economii de piaţă. De asemenea, Moldova a primit asistenţă tehnică, inclusiv pentru perfecţionarea personalul din sectorul bancar şi cel financiar public. Cele mai recente facilităţi (EFF şi ECF) pentru o sumă totală de DST 129,4 milioane (USD 178,7 milioane) au fost semnate cu FMI pe 7 noiembrie 2016 şi în prezent debursează. Condiţionalitatea acestui ultim program este bogată, în special în ceea ce priveşte supravegherea sectorului bancar şi restructurarea acestui sector cheie. Cooperarea cu FMI şi Grupul Băncii Mondiale (inclusiv Corporaţia Financiară Internaţională (IFC) şi Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA)) a oferit Moldovei şansa de a accesa pieţele internaţionale de capital, de a obţine cotaţii internaţionale bune şi, în final, de a negocia şi semna pe 27 iunie 2014 Acordul de Asociere (Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) cu Uniunea Europeană (UE).

Introducerea propriei monede poate fi considerată o decizie îndrăzneaţă, eveniment produs pe 29 noiembrie 1993. Cu suportul FMI, Moldova a pus în circulaţie propriul Leu moldovenesc (Leul). Din punct de vedere economic, în acele zile au fost îndeplinite unele condiţii pentru o monedă stabilă, cum ar fi lipsa oricărei datorii externe şi potenţialul economic al sectorului agro-alimentar. Premise importante, însă trebuie să menţionăm faptul că în momentul în care s-a „născut” noua monedă, Moldova nu avea niciun fel de rezerve de valută şi deţineri de aur. În procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice, Moldova a decis în favoarea aşa-zisei opţiuni zero, respectiv „nicio parte din datorie externă, nicio parte din active internaţionale”. Cu toate acestea, faptul că nu a avut deţineri de aur a bântuit moneda până în zile noastre.

Potenţialul economic al ţării a fost foarte bun, raportat la dimensiunile sale geografice şi umane, dar nu a fost însă folosit la cel mai înalt nivel. La data introducerii monedei, Moldova a înregistrat un declin economic puternic. Inflaţia şi deficitele bugetare erau extrem de înalte. Din această cauză, evoluţia noii monede avea să înregistreze momente mai dramatice în anii următori. (Figura 1)

Un deceniu de deficite cronice şi datorii

În ultimul deceniu, Moldova a înregistrat deficite majore paralele la balanţa comercială şi la contul curent, după cum este prezentat mai jos. (Tabelul 1)

În asemenea circumstanţe, coroborat şi cu cel de-al doilea mare scandal în sectorul bancar în 2015, moneda s-a depreciat la 20,40 lei/EUR şi la 17,10 lei/USD, respectiv, la finele anului 2017. Este adevărat că o modestă apreciere s-a înregistrat (în special faţă de USD) către finele anului trecut şi în prima parte a anului 2018, dar în 2015-2016 nivelul de 22,00 lei/EUR a fost depăşit în mod repetat, ceea ce demonstrează slăbiciunea şi fragilitatea tinerei monede.

În iarna anului 1996, Moldova a fost forţată să introducă „starea de urgenţă” pentru că Federaţia Rusă a redus exporturile sale de ţiţei, gaze naturale şi energie şi a cerut plata anticipată a datoriei acumulate. În ultimii ani, Moldova a avut un alt tip de dificultăţi generate de restricţii şi/sau prohibiţie totală a exporturilor unora dintre produsele sale tradiţionale pe pieţele din Rusia. Motivele oficiale au fost de ordin fitosanitar, dar analiştii externi ai evoluţiilor moldoveneşti sunt de acord că restricţiile erau motivate geo-politic. De asemenea, autorităţile ruseşti au ameninţat de mai multe ori că toate permisele de lucru ale tuturor moldovenilor care lucrează în Rusia (circa 400.000 după unele estimări) vor fi retrase - un risc major pentru moneda moldovenească, având în vedere că o mare parte a remitenţelor care vin din Rusia sunt importante pentru cele două deficite de balanţă comerciala şi de cont curent, dar şi pentru nivelul datoriei externe.

În pofida aşa-zisei opţiuni zero (fără datorie externă, fără active externe), datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze într-un ritm rapid. Până la sfârşitul anului 2017, aceasta a atins un nivel impresionant de USD 6,97 miliarde, fiind egală cu aproximativ 100% din PIB. Datoria externă moldovenească a avut şi va continua să aibă un impact material în legătură cu soarta Leului moldovenesc şi a altor corelaţii macro-economice cheie. În plus, datoria acumulată de companiile înregistrate în Transnistria a fost şi va continua să fie un subiect de discuţii aprinse în societatea moldovenească, deoarece aşa-zisa Republica Transnistreană, secesionistă şi nerecunoscută, a fost susţinută întotdeauna de Federaţia Rusă, încă de la independenţa Moldovei din august 1991. Moldova a fost şi va continua să fie vulnerabilă din punct de vedere extern din cauza dependenţei sale aproape totale de importurile de energie din Federaţia Rusă şi din alte ţări CSI.

Lipsă de răspuns la modificările cursului de schimb al leului

În teoria economică există un acord general potrivit căruia o depreciere a monedei unei anumite ţări va conduce la creşterea exporturilor şi la o reducere a importurilor sale. În concordanţă cu postulatele economice clasice (vezi D. Ricardo, C. Kiriţescu, J. Stiglitz şi mulţi alţii), exportatorii vor beneficia de o monedă depreciată, întrucât vor încasa mai mult în moneda lor locală, în timp ce importatorii vor trebui să plătească mai mult în moneda locală pentru mărfurile importate. În schimb, importatorii vor trebui să crească preţurile cu ridicata şi în final preţurile cu amănuntul. Aceasta va reduce cererea pentru mărfuri din import, dar inflaţia va începe să crească, iar noile deprecieri ale monedei vor fi un rezultat natural. Spirala „depreciere-inflaţie-depreciere” va fi în curând o realitate comună. Totul pare corect din punct de vedere teoretic şi sunt cazuri în care corelaţiile dintre exporturi, importuri şi schimbările cursului de schimb funcţionează (vezi cazurile importurilor Rusiei şi schimbările de curs ale rublei între anii 1990 - 1995 şi cel al exporturilor Republicii Cehe şi schimbările cursului monedei sale din aceeaşi perioadă). Totul este bine, cu excepţia faptului că, în anumite cazuri, această teorie nu se adevereşte în viaţa de zi cu zi din diverse motive. Moldova este un caz ilustrativ în ceea ce priveşte această ultimă situaţie.

O analiză matematică a schimbărilor exporturilor şi, respectiv, a importurilor Moldovei (definite ca cele două axe de y), echivalent în USD pe ultimii 7 ani, în corelaţie cu schimbările anuale (axele x) ale cursului de schimb al Leului moldovenesc faţă de USD poate fi făcută folosind o funcţie de regresie liniară simplă cum ar fi, de exemplu, f(x) = a + bx. Ea poate fi utilizată pentru a testa soliditatea corelaţiei (sau lipsa ei). Trebuie rezolvat un sistem de două ecuaţii duble şi anume:

n a + b ∑x = ∑y                                   (1)
a ∑x + b ∑x2 = ∑xy                             (2)
unde:
n = numărul de ani în perioada selectată;

a şi b = parametrii funcţiei de regresie selectată.

Bazat pe datele prezentate, parametrii care rezultă (a şi b) au arătat că nu a existat corelaţie în cei 7 ani cercetaţi pentru acest articol în cazul Moldovei (vezi datele primare în Tabelul 1). Pentru a afla „coeficientul de determinare” (d) al acestei funcţii liniare de regresie, poate fi folosită următoarea formulă:



unde: Y = funcţia teoretică a seriilor cercetate.

Cu alte cuvinte, schimbările cursului de schimb al Leului moldovenesc (deprecieri/aprecieri) nu au avut nici un impact major asupra schimbărilor valorice ale exporturilor din cauza motivelor pe care le vom prezenta în continuare. Acelaşi lucru e valabil şi pentru importuri. Rezultatele pentru (d) arată clar că nu există corelaţii între cele doua perechi de serii. Microsoft/Excel oferă practicienilor o modalitate de a verifica această corelaţie, fiind listată următoarea formulă matematică pentru funcţia CORREL: unde: ¯x şi y¯ sunt mediile primei şi, respectiv, a celei de-a doua serii.

 

 

 

 

Dacă această ultimă formulă este aplicată pe seriile de schimbări rezultate din evoluţia datelor originale prezentate în Tabelul 1, corelaţia directă pozitivă este inexistentă pentru schimbările de Curs şi schimbările Exporturilor (+0.0334). O corelaţie negativă (aşa cum se presupune că ar trebui să fie) este, de asemenea, foarte slabă în cazul schimbărilor de Curs şi schimbărilor Importurilor (-0.5486). De fapt, acest nivel rezultat este tratat în practică drept o lipsă de corelaţie. Rezultatele sunt ilustrate în mod clar şi de trendurile din figura 2.

Câteva explicaţii - factorii dereglatori

Fundamental, atât corelaţiile, cât şi graficul, arată că în această perioadă de 7 ani, evoluţia exporturilor şi importurilor moldoveneşti nu a urmat scriptura. Unele dintre posibilele motive de ce s-a întâmplat aşa sunt explicate, în sinteză, în cele ce urmează:

• Primul şi cel mai important, economia Moldovei moştenită de la fosta Uniune Sovietică a fost structurată şi canalizată pe pieţele fostei Uniuni Sovietice şi ale fostelor ţări socialiste, membre ale fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (Comecon, care a existat între 1949 şi 1991, şi care cuprindea multe ţări cum ar fi fosta Uniune Sovietică şi fostele ţări din fostul Bloc Estic). După obţinerea independenţei, Moldova a avut nevoie de ani ca să îşi restructureze economia, iar procesul de restructurare a fost lent datorită, inter alia, faptului că majoritatea activelor industriale erau localizate în Transnistria, o republică secesionistă, nerecunoscută de comunitatea internaţională. Aceasta a fost o problemă pentru autorităţile moldoveneşti pentru decenii până în zile noastre;

• În al doilea rând, Moldova a fost şi încă este o economie majoritar agro-alimentară, cu ramuri de bază cum ar fi conservarea fructelor şi legumelor, industria vinului şi alte ramuri de prelucrare strâns legate de recolte agricole neprevizibile. În mulţi ani, producţiile de fructe şi legume au fost distruse (parţial sau chiar total în unii ani) de primăveri reci, îngheţuri sau chiar zăpezi după ce sezonul agricol începuse deja. Drept rezultat, impactul a fost unul major asupra potenţialului de export al ţării, ceea ce face corelaţiile teoretice corecte menţionate aproape de nefolosit;

• Al treilea, pentru mulţi ani după independenţă, Moldova a fost încă dependentă de un sistem geo-politic capricios, cauzat de marile puteri în regiune. În martie 2016, Federaţia Rusă a introdus restricţii la exporturile unor produse moldoveneşti tradiţionale.Ţara a avut exporturile sale de fructe tradiţionale, vegetale, vinuri, coniac, carne etc. blocate pe pieţele ruseşti pentru mulţi ani de atunci încoace. De asemenea, autorităţile ruseşti (în special Rosselhoznadzor şi Sistemul Federal de Urmărire a Protecţiei Consumatorului şi Bunăstării Umane - Rospotrebnadzor,) au făcut un joc continuu pentru a permite sau interzice loturi mari de produse moldoveneşti. În multe cazuri, produsele perisabile au fost returnate de la depozitele din Rusia cu toate pierderile legate de acest lucru (mărfuri perisabile deteriorate) şi costuri care în final au fost acoperite de exportatorii moldoveni (unii care cu greu îşi puteau permite aşa ceva). Înainte de semnarea de către Moldova în 2014 a Acordului de Asociere (DCFTA) cu UE au fost introduse noi restricţii, care au continuat şi în februarie 2017. Rezultatele unor asemenea prohibiţii au fost foarte dure pentru exportatorii moldoveni de vinuri şi alte produse înrudite. De exemplu, exporturile acestui grup de produse au scăzut de la USD 235 milioane în 2005 la USD 61 milioane în 2012, pentru a oferi doar un singur exemplu. Declarativ, aceasta s-a făcut pe motive fitosanitare, dar toţi analiştii care urmăresc evoluţiile moldoveneşti sunt de acord că motivul real a fost, de fapt, jocul geo-politic pe care îl fac în regiune marile super-puteri. Bineînţeles, Moldova a depus toate eforturile pentru a-şi diversifica piaţa şi re-direcţiona exporturile tradiţionale către UE şi China. Procesul este anevoios, necesită timp şi, cel mai important, implică multe costuri adiţionale;

• Al patrulea, pe partea importurilor, Moldova este din nou într-o situaţie precară, deoarece a fost şi continuă să fie total dependentă de importurile de energie (ţiţei, gaze naturale, electricitate şi alte asemenea) din Rusia şi alte ţări CSI. Acesta lucru face din nou corelaţiile teoretice de nefolosit. Moldova încearcă să importe mai multe produse energetice din România, dar România, ca atare, nu este independentă din acest punct de vedere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Ucraina. Mai mult, pentru a conecta tehnic Chişinăul şi alte părţi ale ţării cu România au fost necesare conducte. Construcţia a început, dar mai sunt încă probleme de conectare;

• Al cincilea, deşi nu sunt exact ca exporturile, evoluţia serviciilor, de asemenea, nu a respectat corelaţia. În pofida deprecierii Leului moldovenesc (în special după 2014), nivelul remitenţelor (transferurile a circa un milion de moldoveni care lucrează în străinătate) nu a crescut în mod corespunzător, aşa cum ar fi trebuit să fie în mod teoretic. De fapt, a fost valabilă situaţia inversă, cu o vizibilă evoluţie de scădere în ultimii ani.

Multe ţări în care trăiesc şi muncesc cei aproximativ un milion de moldoveni au introdus mai multe restricţii, dintre care majoritatea au fost introduse de Federaţia Rusă. Bineînţeles, nicio corelaţie nu a fost respectată, având în vedere că restricţiile în transferul banilor către Moldova erau în principal de natură politică. Chiar şi confruntându-se cu aceste probleme, Moldova a primit în ultimii 10 ani, pe o baza anuală, în medie USD 1,3-1,4 miliarde de la cetăţenii săi care trăiesc şi lucrează în Federaţia Rusă, UE, USA, Marea Britanie, Israel şi multe alte ţări. În 2017, a fost înregistrată suma de USD 1,2 miliarde. În unii ani, aceasta a reprezentat până la 20% din PIB-ul moldovenesc, dar marea majoritatea a banilor sunt utilizaţi pentru consum/subzistenţă. De fapt, cursul de schimb al Leului şi contul curent al Moldovei au fost în mod clar legate de volumul remitenţelor. Marile transferuri au ajutat în mod considerabil ca finanţarea deficitelor comerciale şi Leul moldovenesc să se menţină pe linia de plutire, dar dacă nivelul remitenţelor va scădea (aşa cum arată tendinţa ultimilor ani), cursul Leului va avea evident de suferit. Nu există niciun dubiu că presiunea pe monedă şi în final pe exporturi/importuri va continua fără un influx solid de remitenţe. Raţia consum/investiţii, de asemenea, va avea importanţă, iar creşterea ponderii investiţiilor va ajuta Leul şi va contribui la reducerea deficitelor;

• În ultimul rând, dar nu cel mai puţin important, exporturile şi importurile moldoveneşti (aşa cum este şi cazul multor altor ţări) sunt efectuate în multe valute. Cifrele prezentate în Tabelul 1 sunt simple transformări în USD ale unor diverse tranzacţii denominate în multe valute. Ca atare, cursurile de schimb ale Leului (care nu sunt în totalitate dependente doar de evoluţiile moldoveneşti) vor influenţa asupra corelaţiilor în diferite direcţii. Rezultatul este că acei „coeficienţi de determinare” ai funcţiei de regresie aleasă sunt foarte slabi sau chiar negativi.

La respectiva listă ar putea fi adăugate multe alte motive ale factorilor „dereglatori” ceea ce explică de ce o abordare teoretică foarte bună nu este valabilă şi în cazul Moldovei. Situaţia acestei ţari care nu are ieşire la mare/ocean poate, de fapt, să nu fie unică. Ţări care îşi bazează economiile pe o singură marfă esenţială (cum ar fi cele care exportă ţiţei neprelucrat) pot sa aibă de-a face cu probleme similare când este vorba de corelaţii economice fundamentale.

De asemenea, ţări care sunt prinse în mijlocul jocurilor geo-politice sau chiar al unor interese militare sau zone de război pot suferi de aceleaşi probleme aşa cum este cazul Moldovei. Din păcate, soluţii uşoare pentru a rezolva această anomalie economică nu sunt disponibile imediat, în pofida tuturor eforturilor depuse de comunitatea internaţională, organizaţiile financiare internaţionale şi/sau de ţările respective.

Dezechilibrele externe contează?

Da, bineînţeles. Este evident că ţările cu mari dezechilibre externe (cum ar fi SUA, Marea Britanie, Grecia, România, Serbia, Macedonia (FYROM) şi multe alte ţări) trebuie să fie preocupate. În fapt, acestea sunt dependente de „bunăvoinţa străinilor” aşa după cum spunea Tennessee Williams în faimoasa piesă de teatru „Un tramvai numit dorinţă” (jucată de asemenea în unele ţări Est-Europene chiar şi pe vremea comunismului). Reechilibrarea conturilor (externe în acest caz) va depinde în principal de bunăvoinţa celorlalţi parteneri comerciali de a prelua mărfurile oferite de către ţările debitoare.

Mai mult chiar, modalităţile în care sunt finanţate deficitele vor fi de o importanţă crucială (creşterea surplusurilor de la conturile curente, împrumuturi pe pieţele internaţionale, atragerea mai multor investiţii directe, inclusiv prin mai multe privatizări, disciplină internă financiară şi bugetară, eradicarea corupţiei etc.). Mutatis mutandis, Moldova este în acelaşi „club”. Toate opţiunile enumerate pot fi folosite, însă aşa cum s-a confirmat deja pe parcursul celor 27 de ani de tranziţie către o economie de piaţă, unii dintre partenerii săi comerciali de bază, în mod special cei cu o influenţă geo-politică în regiune, nu par să fie foarte pregătiţi să cumpere mărfurile/serviciile moldoveneşti fără interferenţă politică.

În prezent, situaţia politică în regiune este sensibilă/complexă. Faptul că evoluţiile macro-economice moldoveneşti nu au prezentat corelaţiile corecte (testul schimbărilor de curs, exporturi şi importuri este doar un exemplu) nu înseamnă însă că acestea nu vor funcţiona niciodată. Într-un mediu politic şi economic corect, aceste corelaţii fundamentale vor lucra, iar evoluţia Leului şi a impactului său asupra exporturilor şi importurilor vor fi mai predictibile. Nu acum însă. Decidenţii de politici monetare din Moldova (în principal BNM) vor trebui să monitorizeze dezvoltarea pieţelor foarte atent pentru a evita „derapaje” materiale sau dezechilibre macro-economice.

Autorităţile moldoveneşti trebuie să dea dovadă de „pragmatism”, aşa după cum FMI a recomandat în octombrie 2017 pentru ţările care implementează programe. Moldova are potenţial economic, însă aşteaptă să fie fructificat. Ţara a semnat Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) cu UE în iunie 2014 (cu efecte depline de la 1 iulie 2016), dar beneficiile urmează a fi pe deplin utilizate. În eforturile sale, Moldova poate fi ajutată de partenerii comerciali loiali, precum UE, de FMI, Banca Mondială şi alte organisme financiare internaţionale.■




Comentarii [2]

Comentariu
  • 26.05.2018 02:54:37 Maria
    Nu cred ca in Moldova noastra sun multi bancherii care corect sa intalege ceva din acest articol.
  • 28.12.2018 04:55:11

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
55
Afişări de site:
2122480
Vizitori unici:
4255417

WebArt Pro