Majorarea cotei TVA la carne până la 20% nu a generat seisme în societate, dar nici printre producători. De fapt, singurii care arată anumite deranjamente în situaţiile în care sunt presaţi cu taxe mai mari sunt producătorii, consumatorul însă continuă să rămână într-o interminabilă stare de amorţeală. Acesta din urmă întârzie mereu să enunţe, cel puţin, o opinie, singura lui replică fiind cea din hala de carne, atunci când constată că preţul cerut de vânzător e mult peste suma de bani pe care o are ascunsă în nodul de la băsmăluţă.

Creşterea face parte din şirul de majorări ale taxelor pe care le-a operat noua politică bugetar-fiscală. Deşi sectorul animalier nu poate fi rupt din întregul numit tradiţional AGRICULTURĂ, tratamentul pe care îl arată guvernarea faţă de fitotehnie este diferit. În plus, acesta contrastează puternic cu angajamentele, nu neapărat politice, ale guvernanţilor ticluite cu grijă şi cu căldură în cabinetele de sus ale puterii şi date citirii în faţa producătorilor: ,,Noi vom sprijini pe toate căile dezvoltarea sectorului zootehnic şi vom oferi suport nu doar prin subvenţionarea producătorului, dar şi prin impunerea unor politici fiscale evident stimulatoare,” declară solemn guvernanţii. Problema e că discursurile guvernării se scriu într-un cabinet, iar politicile fiscale – în altul. Mai grav este că şi un cabinet, şi celălalt se află în aceeaşi ţară.

Până la operarea modificării în cauză, documentul de politici fiscale prevedea aplicarea cotei de 8% la TVA pentru producţia de fitotehnie şi producţia din zootehnie, indiferent de forma acesteia - naturală, masă vie şi sacrificată, importată şi/sau livrată pe teritoriul ţării. Aceste 8% păstrau o marjă de creştere a veniturilor (sau, cel puţin, le scotea din zona pierderilor), iar în condiţiile unui an bun şi bogat în cereale, chiar permitea reducerea preţului la carne. Producătorii ştiu foarte bine că, odată cu creşterea TVA la cota de 20%, va creşte şi preţul cărnii. Iniţial, preţul acesteia va creşte la poarta fermei, acolo unde se va adăuga în mod automat taxa de 12%. Această taxă va parcurge întregul lanţ pe producţie, iar ultimul care o va achita, fără a avea vreo şansă de a o recupera de la cineva, va fi cumpărătorul, deci cel de la capătul lanţului. De fapt, aşa se întâmplă de fiecare dată. Atunci când se majorează impozitul rutier, cel care îi acoperă costurile este pasagerul, deci consumatorul.

Hala de carne va reacţiona şi ea, neapărat. O face de fiecare dată. Este suficient să rostim de câteva ori cuvântul secetă în troleibuz, că vânzătorii de carne reacţionează imediat. Ambiţia de creştere a preţului poate fi temperată doar de condiţiile deloc adaptate ale spaţiilor de vânzare la temperaturile înalte ale verii. În rest – nicio barieră morală.

Creşterea taxei este dictată de slaba capacitate a bugetului de a acumula mijloace. Teoretic, aceste 12% ar trebui să contribuie cu ceva. La modul practic însă, primul gând care vine în mintea producătorului imediat ce cresc taxele este acela de a nu le achita. În zona cărnii cota evaziunilor fiscale va creşte indubitabil. Cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt mici nici acum. La Fisc nu prea ajung bonuri fiscale cu urme de grăsime, iar asta nu înseamnă deloc că porcii noştri nu au slănină. Pur şi simplu, se vinde fără bon. Nu porcul e slab. Slab e Fisc-ul.

Şi ca să nu inventăm noi slănina, ne putem uita totuşi la porcul vecinului. România operează cu o cotă TVA de 24%. Sunt şi multe alte state în Europa unde cota TVA este la fel de înaltă. În Ungaria TVA este de 27%. Dar asta nu le conferă titlul de model exclusiv. Cu atât mai mult cu cât România este pe punctul de a reduce TVA începând cu anul 2016. Şi în Ungaria se discută tot mai mult despre reducerea TVA la carne de la 27 la 5%.

Indiscutabil, creşterea preţului la carne ne-ar face şi mai necompetitivi. În 2013 Moldova a exportat carne în valoare de circa $19 mil., în timp ce importurile au depăşit $45 mil. Creşterea preţurilor pe intern favorizează contrabanda şi lasă bugetul fără bani. În plus, aceleaşi creşteri de preţuri vor reduce consumul de carne. Potrivit unor statistici, moldovenii consumă 41,6 kg de carne anual şi aceasta ar însemna că fiecăruia dintre noi îi revine câte jumătate de porc sau peste treizeci de găini. Greu de crezut. Cu atât mai mult cu cât veniturile pe care le avem sunt departe de a asigura un asemenea consum.

Cifrele sunt şi mai îngrijorătoare, dacă le privim din cabinetul medicului. Atât doar că acesta din urmă se lasă uşor liniştit de recenta creştere a TVA la 20%. Reţeta are efecte neverosimile de reducere a consumului.■