Profitразделитель ссылочного текста №_12_2023, decembrie 2023

Otilia Drăguţanu – femeia cu zâmbetul mereu pe buze

77 de întrebări în 20 de minute | Mariana TABUNCIC

Elegantă, sigură, optimistă şi fericită, Otilia Drăguţanu, directoarea Companiei Berlizzo Group, este femeia care niciodată nu s-a împăcat cu gândul că nu le poţi avea pe toate. A întemeiat o familie frumoasă şi a lansat o afacere de succes, care îi dă zi de zi un sentiment de împlinire. Despre cum este să fii soţia principalului bancher al ţării şi o mamă exemplară, cum să gestionezi o afacere şi care sunt ”ingredientele” succesului, aflaţi din rubrica ”77 de întrebări în 20 de minute”, adresate Otiliei Drăguţanu – femeia cu zâmbetul mereu pe buze şi în suflet.

1. Ce studii aveţi?

Am absolvit Liceul Gh. Asachi din Chişinău, iar ulterior - Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I.Cuza” din Iaşi, specialitatea engleză-germană. De ceva timp, lucrez doar cu limba engleză, lucru, care nu neapărat mă bucură, pentru că mi-ar plăcea să nu uit germana şi franceza.

2. Cum au fost pentru Otilia Drăguţanu anii de liceu la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ preuniversitar din ţară?

Au fost nişte ani minunaţi. Ani în care s-au legat prietenii pentru o viaţă.

3. Cine sunt părinţii Dvs.?

Tata este profesor universitar de istorie, doctorul Gheorghe Palade. Mama este etnografa Iulia Paliţ, care întreaga viaţă a lucrat la Centrul Naţional de Creaţie Populară.

4. Ce aţi învăţat de la părinţi?

De la tata am învăţat ce înseamnă să fii dedicat unei activităţi, iar de la mama - ce înseamnă să fii femeie. Mama este nu doar o gospodină ideală, dar şi femeia care arată întotdeauna ca ”scoasă din cutie” şi care are mereu bună dispoziţie.

5. Care a fost cel mai mare vis din copilărie?

Să devin cântăreaţă. Îmi place foarte mult să cânt şi fac acest lucru cu plăcere ori de câte ori am ocazia.

6. Nu aveţi regrete că această pasiune din copilărie nu s-a realizat pe deplin?

De fapt, ea s-a realizat absolut neaşteptat prin fiul meu. La cei opt ani ai săi, Luca are deja piese înregistrate şi îi place să participe la diferite concursuri de muzică. Nu exclud că pasiunea pentru muzică îi va trece, dar pentru moment visul s-a realizat prin el.

7. De unde vine pasiunea pentru limbi străine?

Am descoperit această pasiune prin clasa a V-a, iar părinţii mei, în ciuda multiplelor eforturi, nu au reuşit să mă ghideze spre un domeniu pe care îl credeau mai profitabil. De fapt, la acea vârstă aveam o viziune foarte romantică asupra meseriei de traducător. Îmi imaginam că traducătorul călătoreşte în permanenţă, comunică mult cu străinii, are un orizont bogat de cunoştinţe etc. Parţial este adevărat, dar mai există şi partea practică pe care eu în clasa a V-a nu aveam cum s-o ştiu.  

8. De ce este necesar pentru a-ţi realiza visele?

Primul lucru este să ştii care-ţi este visul. Dumnezeu, universul sau forţa supremă, fiecare îi spune cum vrea, îţi realizează visele dacă ştii exact ce vrei şi dacă nu-ţi schimbi visul de la o zi la alta. În al doilea rând, este nevoie de hotărâre, efort zilnic constant şi pasiune. Convingerea mea fermă este că trebuie să-ţi placă foarte mult drumul pe care-l parcurgi. Dacă simţi că fiecare zi este un chin, atunci nu vei reuşi. Poate îţi vei atinge scopul pe care îl credeai a fi un vis, dar nu te vei bucura niciodată de el pentru că drumul a fost foarte dificil.

9. Care este secretul succesului?

Cu siguranţă, fiecare are secretul său. Pentru mine secretul succesului este pasiunea şi dragostea pentru tot ceea ce fac. Un alt „ingredient” este sinceritatea. Trebuie să fii sincer, în primul rând, cu tine însuţi şi apoi cu cei din jur.

10. Vă consideraţi o persoană împlinită?

Da, categoric. Chiar şi atunci când, ca toată lumea, am o zi mai proastă, mă simt obosită sau am gânduri mai pesimiste, până la urmă mă gândesc că un om mai fericit decât mine nu poate exista. Lucrurile care mi s-au dat în viaţă sunt extraordinare. Am o familie frumoasă şi doi copii minunaţi, Luca şi Mia, cu care mă mândresc enorm. De asemenea, am avut luxul de a alege ce vreau să fac şi, în final, fac ceea ce-mi place. Ce-şi mai poate dori un om de la viaţă?

11. Ce înseamnă fericirea?

Înseamnă pace interioară care, în mod ideal, nu ar trebui să depindă de circumstanţele sau persoanele din jurul nostru. Cu siguranţă, pacea interioară depinde doar de noi.
 
12. Care a fost primul Dvs. serviciu?

Primul serviciu a fost legat de o altă pasiune a mea - jurnalistica. Fiind încă la liceu, am lucrat la Radioul Naţional în calitate de reporter la o emisiune pentru tineret. Acolo am câştigat primii bani. Deşi raportat la ziua de azi, erau nişte bănuţi, oricum eram foarte mândră de ei. Ulterior, am lucrat timp de doi ani în calitate de reporter la Pro TV Chişinău.

13. Vă mai amintiţi pe ce aţi cheltuit primii bani?

Am cumpărat un cadou pentru ziua de naştere a unei prietene.

14. Ce v-a învăţat jurnalismul?

Să fiu organizată, să-mi planific activităţile şi să reuşesc să le îndeplinesc.   

15. Din propria experienţă, jurnalismul îi schimbă pe cei ce practică această meserie ?

Da, foarte mult, mai ales dacă începi să faci jurnalism atunci când eşti tânăr. Te întâlneşti cu diferite categorii de oameni, de toate profesiile şi de toate vârstele. Dacă ai capacitatea de a-i asculta, cu siguranţă, acest lucru te influenţează.

16. Cum aţi ajuns să vă creaţi propria afacere - Casa de Traduceri Berlizzo Group?

Întotdeauna am fost genul de femeie care refuză să se împace cu gândul că nu le poţi avea pe toate, adică şi carieră, şi familie.
Eu m-am încăpăţânat şi am zis că nu accept aşa ceva. Fiind reporter la Pro TV, am înţeles că nu am mari şanse să-mi întemeiez o familie în viitorul apropiat, pentru că se muncea foarte mult, iar timp pentru familie, practic, nu mai exista. Dar stelele s-au aranjat în aşa fel încât, lucrând la Pro TV, l-am întâlnit pe viitorul meu soţ, care mi-a devenit sfătuitorul numărul unu chiar din prima zi. I-am împărtăşit ideea de a lansa o afacere proprie în domeniul traducerilor, iar el a zis: ”De ce nu?”

17. Nu v-a fost frică de un eventual eşec?

Da, mi-a fost, dar soţul a fost cel care m-a determinat să merg înainte. Mi-a zis: „Şi ce dacă nu-ţi iese? Te vei angaja, dacă nu reuşeşti să lansezi propria afacere”. L-am ascultat şi nu-mi pare rău.

18. Vă mai amintiţi care a fost investiţia iniţială?

Una foarte mică după standardele de astăzi. Acum ar fi necesară o investiţie mult mai mare. Începuturile noastre arătau astfel – un birou de 11 m.p. în care se aflau două mese mari la care lucram eu şi partenera mea, care, între timp, a decis să plece din ţară. Avantajul nostru a fost că eram ambele din domeniu, iar eu, fiind din Chişinău, cunoşteam foarte multă lume. Am făcut o listă a cunoştinţelor, cărora le-am propus serviciile. Am avut marele noroc că am întâlnit aceşti clienţi chiar din prima lună. Astfel, ne-am acoperit cheltuielile din start.

19. Prin ce se deosebeşte Casa Berlizzo de alte case de traduceri?

Prin atenţia acordată clientului.

20. Ce este cel mai dificil în această activitate?

Ceea ce este dificil, de fapt, în orice activitate: să administrezi resursele umane - cel mai important activ al oricărei companii. Lucrurile stau mult mai uşor când este vorba de bani sau mijloace fixe. În cazul oamenilor este însă mult mai complicat, pentru că trebuie să ţii cont de caracterul, specificul şi dorinţele fiecăruia. Până la urmă, toleranţa, flexibilitatea şi capacitatea de a asculta rezolvă şi această problemă.

21. Este mai uşor să fii translator sau traducător?

Traducător este mai uşor, pentru că ai posibilitatea să te gândeşti mai mult, să reformulezi ideea pe care o aşezi pe hârtie. Dar translator este mult mai interesant. Eu am făcut de toate, iar cel mai mult îmi plăcea să fac traduceri consecutive. Aceasta înseamnă că nu stai în cabină, ci alături de vorbitor, fiind, practic, instrumentul prin care el îşi transmite mesajul nu doar prin cuvinte, dar şi prin gesturi, mimică, voce. Este foarte interesant.

22. Vă amintiţi vreun moment haios din experienţa de translator?

Sunt multe astfel de cazuri, pentru că este dificil să transmiţi exact ceea ce spune interlocutorul. Una dintre persoanele pentru care am făcut traduceri avea o frază parazit pe care o repeta de foarte multe ori. Evident, traduceam doar esenţa pentru că nu puteam traduce expresia respectivă la fiecare pas. La un moment dat, persoana căreia îi traduceam m-a întrebat de ce domnul spune şapte fraze, iar eu traduc doar două. Atunci am fost nevoită să-i explic cum stau lucrurile.

23. Care sunt cele mai dificile cazuri din experienţa de translator?

Sunt cazurile când publicul crede că ştie mai multe decât tine. Important este să nu te pierzi şi să le explici că voi sunteţi acolo, iar eu sunt aici. Evident, în dependenţă de locul unde te afli, lucrurile se văd diferit. Dacă ai curajul să fii sincer, lumea apreciază.

24. Un traducător bun trebuie să fie ..?

Cu siguranţă, un om talentat. Trebuie să aibă, practic, aceleaşi calităţi ca şi un scriitor.

25. Ce alte servicii prestează Berlizzo?

Deja de patru ani avem un departament care se ocupă de organizare de evenimente. Am început cu evenimentele corporative, iar acum organizăm şi evenimente private.  

26. Aţi recurs la credite bancare în activitatea Dvs.?

Orice antreprenor trebuie să înţeleagă că un credit bancar este un instrument şi suntem norocoşi să-l avem la dispoziţie. Dacă ştii să-ţi calculezi riscurile, să înţelegi foarte bine cum vei utiliza creditul şi cum acesta va genera noi venituri, atunci acesta este doar binevenit.

27. Câţi angajaţi aveţi?


La moment, avem 19.

28. Ce relaţii încercaţi să construiţi cu subalternii Dvs.?

Întotdeauna sunt relaţii de comunicare deschisă. Într-o companie mică altfel nici nu se poate. Ieşim uneori în oraş, pentru că este important să-ţi vezi angajaţii într-un alt mediu decât cel de zi cu zi. Atunci când există nemulţumiri, încerc să fac schimbările cerute. Dar există şi nişte reguli stricte. Directorul întotdeauna a fost autoritatea supremă într-o companie. Toţi angajaţii companiei sunt femei şi ele ştiu că atât timp cât rezultatul a fost atins, nu vor avea discuţii cu mine. Scopul nostru final este rezultatul.

29. În câte limbi se traduce la Berlizzo?

În foarte multe limbi. Totuşi, cele mai frecvente sunt engleza, germana, italiana şi, surprinzător, turca.

30. Cine sunt clienţii Dvs.?

De obicei, sunt organizaţii internaţionale, companii care au investitori străini, ambasade, precum şi companii locale care fac afaceri cu străinătatea.

31. Ce sfaturi aţi da celor care doresc să înveţe cât mai repede o limbă străină?

Primul sfat este să nu treacă peste etape, adică să nu-şi dorească chiar de la început să citească literatură într-o limbă străină. Iniţial, trebuie să înveţe regulile gramaticale pentru a înţelege cum funcţionează limba ca sistem. După care le recomand să privească filme în original, să citească literatură. Ideal ar fi să-şi găsească un vorbitor nativ cu care să comunice în permanenţă.

32. Având experienţă atât în postura de angajat, cât şi de angajator, care poziţie vi se pare mai uşoară?

Sunt avantaje în ambele posturi, dar eu prefer să fiu angajator. Angajatul are mai puţină responsabilitate. Are un program de muncă stabilit, îşi îndeplineşte obligaţiunile şi primeşte salariu. Angajatorul este cel care poartă responsabilitate pentru angajaţi şi pentru rezultatele generale ale companiei. Marele avantaj al angajatorului este că îşi poate implementa ideile mult mai uşor decât un angajat.

33. Aţi prins repede gustul afacerilor?

Din prima.

34. De ce calităţi trebuie să dispună o femeie conducător?

De fapt, rolul femeii în sine este de conducător. De ce? Pentru că are familie. Deşi capul familiei este bărbatul, conducător, oricum, este femeia, pentru că ea este cea care coordonează toate aspectele vieţii de familie. În general, o femeie trebuie să fie disciplinată, echilibrată, pasională şi să aibă multă energie.

35. Cum v-aţi cunoscut soţul?

Prin nişte prieteni comuni într-un local din capitală.

36. A fost dragoste la prima vedere?

Categoric.

37. Care este cel mai frumos cadou oferit de soţ?

Florile.

38. Vă amintiţi de ziua în care aţi fost prezentată viitorilor socri?

Îmi amintesc foarte bine pentru că reacţia mamei-soacră a fost foarte neobişnuită. De obicei, mamele-soacre sunt mai exigente, dar soacra mea era atât de fericită şi mulţumită că soţul meu a întâlnit o persoană pe care şi-a dorit s-o aducă acasă. Era foarte încântată.

39. Ce apreciază cel mai mult soţul la Dvs.?

Dedicaţia faţă de familie. În acelaşi timp, este unul dintre puţinii bărbaţi care apreciază şi dedicaţia faţă de serviciu, pentru că de cele mai multe ori soţii îşi doresc ca soţiile lor să stea mai mult acasă.

40. Dar Dvs. la el?

Faptul că mă susţine absolut în orice condiţii.

41. Ce aspecte nu trebuie neglijate într-un cuplu?

Toate problemele încep de la lipsa de comunicare.

42. Cât de greu sau de uşor este să fii soţia principalului bancher al ţării?

Nu este greu. De fapt, în relaţia noastră nu s-a schimbat nimic de când soţul a devenit guvernatorul BNM. A fost soţul meu până a deveni guvernator şi aşa este şi acum.

43. V-a solicitat opinia atunci când i s-a propus să devină guvernator?


Categoric. Am discutat acest lucru trei nopţi la rând. În fond, nu era vorba de a cere permisiunea pentru că eu sunt de părere că doi oameni, chiar fiind împreună, trebuie să aibă posibilitatea de a lua deciziile majore aşa cum consideră ei de cuviinţă. În acele trei nopţi am încercat să-i pun toate întrebările posibile pentru ca să fiu sigură că el ştie, înţelege şi este conştient de magnitudinea misiunii pe care o acceptă. Şi era foarte conştient şi sigur de decizia sa.

44. Cine gestionează banii în familia Drăguţanu?

Soţul este responsabil de facturi, iar eu de cheltuielile legate de copii, şcoală, grădiniţă.

45. Ce le place cel mai mult copiilor Dvs.?

Să alerge prin grădină. Ambii sunt foarte activi şi le place să călătorească mult. Şi mie mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Iată că şi copii mei sunt la fel.

46. Ce calităţi au moştenit de la Dvs. şi ce calităţi de la soţ?

Fizic, ambii copii seamănă foarte mult cu soţul. Ca şi caracter şi temperament - cu amândoi. Au moştenit de la noi capacitatea de a comunica şi deschiderea către oameni. Ambii sunt emoţionali şi temperamentali.

47. Care a fost cea mai neobişnuită întrebare adresată de ei?

Fiul nostru Luca vorbeşte foarte bine engleza de mic, deoarece patru ani şi ceva am locuit la Belgrad, unde frecventa o grădiniţă internaţională. Când am revenit în Moldova, prima întrebare care m-a surprins a fost: ”Mami, cum spui în română la ”fork” (furculiţă)?”. De asemenea, recent m-a întrebat un termen în engleză, iar eu fiind ocupată, i-am zis că nu ştiu. La care el îmi spune: ”Mami, dar tu ce ai făcut la şcoală?”.

48. Dar întrebarea la care nu le-aţi putut răspunde?

Şi aceasta s-a întâmplat recent. Fiind, în primul rând, femeie şi, în al doilea rând, având multe responsabilităţi, am scăpat o lacrimă. Eram epuizată, se mai întâmplă. Văzându-mă, feciorul mă întreabă: „Mami, cum se poate să plângi, tu întotdeauna zâmbeşti?”. Evident, nu am ştiut ce să-i răspund, pentru că nu exista un motiv anume. Eram doar obosită.

49. Cum împărţiţi rolurile în familie?

Mie îmi place să am grijă de casă, de soţ, de copii, de grădina cu flori. Tot ce înseamnă confortul în familie consider că este rolul meu. Soţul este cel care face banul şi are responsabilităţi de întreţinere a familiei în general.

50. Vă faceţi observaţii unul altuia atunci când consideraţi că este cazul?

Am învăţat cu mulţi ani în urmă că trebuie să fii sincer, pentru că dacă le aduni pe toate, la un moment dat explodează. Ceea ce contează totuşi este să ţii cont de starea de spirit a celuilalt. Există momente când este mai bine să aştepţi puţin înainte de a face o observaţie.  

51. Discutaţi în familie problemele de la serviciu?

Nu atât de mult pe cât ar putea crede lumea. Eu îi mai cer sfatul despre afacere. Soţul îmi spune despre problemele sale atunci când simte nevoia să facă asta şi îl întreb atunci când văd în ochii lui că trebuie să-l întreb.

52. Cum este un week-end în familia Drăguţanu?

Sâmbăta este ziua administrativă, când facem lucrurile pe care nu reuşim să le realizăm pe parcursul săptămânii. Duminica este zi pentru copii, indiferent că stăm cu ei acasă sau ieşim în oraş.

53. Ce face parte din planurile Dvs. de viitor?

Am multe planuri, unele legate de afacere, altele - legate de familie. Personal, doresc să-mi împrospătez franceza şi să frecventez un curs de conversaţie avansată. În ceea ce priveşte afacerea, planificăm să implementăm noi servicii. În familie îmi doresc să fim mai mult împreună şi să călătorim.

54. Ce sfaturi aţi da femeilor care doresc să-şi iniţieze propria afacere?

Curaj şi înainte.

55. În general, cum este să faci afaceri în Moldova?

Deşi toată lumea spune că este dificil, nu cred că este mai dificil decât în alte ţări. Ai nevoie de absolut aceleaşi lucruri.

56. Dar ce este important atunci când vrei să lansezi o afacere?

Stabilirea direcţiei pe care vrei s-o urmezi. De la ea porneşte totul. Dacă direcţia sau ideea este bună şi ştii cum s-o implementezi, cu siguranţă ai succes. De asemenea, ai nevoie şi de capital.

57. Păreţi genul de om foarte emotiv, care trece totul prin sine, care nu priveşte pasiv la ceea ce face. Aşa este?

Eu sunt genul de manager „hands on”, lucru care uneori mă afectează, dar nu-mi imaginez cum ar fi altfel. Emoţional sunt implicată în orice fac, iar evenimentele pe care le organizez sunt copiii mei. Aceasta cred că îţi aduce un singur lucru - un rezultat mai bun.

58. De ce a depins în mare parte succesul Dvs. - de abilităţile personale, de dorinţa de a schimba lucrurile sau de altceva?

De abilităţile personale depinde oricum. Dar mai depinde de modul de gândire, de felul în care îţi stabileşti obiectivele, cât de organizat eşti şi cât efort eşti dispus să depui. Mai contează să ai şi un pic de noroc. Dacă destinul îţi scoate în cale momentul sau omul potrivit pe care tu ştii să-l apreciezi, atunci cu siguranţă succesul îţi este garantat.

59. Cine găteşte în familia Drăguţanu?

În principal, gătesc eu, dar avem şi o persoană care ne ajută. Soţul nu găteşte. În general, nu-mi place să gătesc în grabă. Dacă aş găti în fiecare zi, aş face acest lucru în grabă. Eu vreau să gătesc atunci când am timp. Îmi place să gătesc bucate noi şi să experimentez. Gătitul este pentru mine un proces creativ.

60. Care este specialitatea casei?

Cât de mult mi-ar plăcea să gătesc, soţului oricum îi plac cartofii prăjiţi cu murături. Mi s-a întâmplat odată să gătesc ceva deosebit, după o reţetă a unui bucătar francez. Soţul a zis că este foarte bun, dar m-a rugat ca a doua zi să prepar cartofi prăjiţi.

61. Cine face cumpărăturile în familie?  

Soţul. Este un obicei pe care l-am stabilit cu mulţi ani în urmă. Pentru că lui îi place să facă asta. Îi place să vorbească cu tanti din piaţă, să consulte preţurile, să vadă unde este mai ieftin etc. Eu de multe ori cumpăr, fără să mă uit cât costă, dar el niciodată.

62. Este adevărat că orice început este dificil?

Nu neapărat. Uneori mijlocul poate fi mai dificil. Volumul de muncă la început este mai mic. La etapa iniţială entuziasmul îţi dă aripi şi te face să vezi totul destul de uşor. Partea în care entuziasmul mai scade, pentru că este inevitabil acest lucru, şi, respectiv, se adună sarcinile, este mai dificilă. Iată acolo trebuie să rezişti.

63. Ce sentimente vă cuprind atunci când reuşiţi să realizaţi un obiectiv?

Mulţumire, satisfacţie, mândrie.

64. Au fost situaţii când aţi spus ”nu mai pot”?

Am avut astfel de situaţii şi maximum ce am făcut, mi-am luat liber pentru o perioadă. Orice om are situaţii când nu mai poate. Important este să faci o pauză la timpul potrivit.

65. Care sunt trei calităţi de bază care vă caracterizează?

Dedicaţia, pasiunea pentru tot ceea ce fac şi optimismul. Sunt o persoană foarte optimistă şi întotdeauna am văzut partea plină a paharului. Prietenii îmi spun că am nişte ochelari roz mari, prin care văd lumea doar în culori pozitive.

66. Dacă aţi fi s-o luaţi de la început, aţi parcurge acelaşi drum?

Da, cu siguranţă. Poate aş face anumite schimbări, pentru că având o anumită experienţă şi cunoştinţe, unele lucruri se văd altfel. Dar, în linii mari, aş face la fel.

67. Ce înseamnă să fii femeie?

Să nu uiţi că în lumea asta femeia a fost lăsată cu un rol, acela de a fi mamă. Să nu uiţi că femeia este cea care păstrează căminul, cea care promovează frumosul, cea care dăruieşte dragoste, care are grijă de tot şi de toate.

68. Pentru a avea o zi reuşită, cum trebuie să începem ziua de muncă?

Pentru mine cel mai important este momentul în care mă trezesc. Ca să fie o zi cu adevărat eficientă trebuie să mă trezesc devreme, la ora şase. Dacă mă trezesc mai târziu, înseamnă să am o dimineaţă stresată şi să alerg pentru a le reuşi pe toate. Mă trezesc atât de devreme pentru că vreau să-mi beau cafeaua, să-mi admir orhideele, să-mi trezesc copiii. Dacă reuşesc să fac toate acestea, atunci ziua mea este perfectă.

69. Ce carte lecturaţi la moment?

”The way of the happpy woman” („Drumul femeii fericite”), de Sara Avant Stover. De obicei, citesc trei-patru cărţi în acelaşi timp şi recunosc că este un obicei foarte prost. De regulă, am o carte de business, una care ţine de partea spirituală, una despre copii şi mai am ceva de genul „Grădina ta”.

70. Care este deviza Dvs. în viaţă?

În engleză ea sună aşa: ”Do your best, and it should be enough” („Fă tot ce poţi, depune efort maxim şi ar trebui să fie suficient”).

71. Ce le lipseşte tinerilor din ziua de azi?

Majoritatea tinerilor care vin de pe băncile universităţilor au un singur scop - să plece peste hotare. Este o tragedie enormă. Pe de altă parte, cei care aleg să rămână în ţară, nu au cunoştinţele necesare şi o atitudine pozitivă. Mulţi dintre ei sunt aroganţi, pentru că sunt copii de bani gata, care nu văd cât de greu muncesc părinţii lor peste hotare. Pentru ei banii vin din nicăieri. Cel mai grav este că acest lucru afectează conştiinţa unei generaţii întregi.

72. Poate fi cumva schimbată situaţia?


Situaţia se va schimba atunci când condiţiile în ţară vor încuraja apariţia şi dezvoltarea afacerilor mici. Atunci oamenii îşi vor dori să facă ceva în ţară la ei, vor apărea afacerile de familie şi ei nu vor mai fi nevoiţi să lucreze pentru alţii.

73. Pe cât de adevărată este abordarea: cu cât mai multă muncă, cu atât un profit mai mare?

Este perfect adevărată dacă munceşti cu cap. Trebuie să ştii să alegi care dintre acţiuni va fi mai eficientă, va aduce un rezultat mai bun. După cum zice principiul Pareto, 80% din efecte sunt cauzate de 20% din cauze.

74. Locul preferat în Chişinău?

Grădina mea.

75. Dar în străinătate?

Belgrad, pe malul Dunării.

76. Sunteţi de acord cu faptul că oamenii trebuie să trăiască frumos?

Oamenii sunt lăsaţi pe pământ să trăiască frumos, dar pe parcurs ei sunt copleşiţi şi uită de această menire a lor. Să trăieşti frumos înseamnă să te bucuri de fiecare clipă şi să fii recunoscător de tot ce ţi se dă. Să-ţi parcurgi drumul cu bucurie şi să aduci bucurie şi celorlalţi.

77. Faţă de ce nu sunteţi indiferentă?

Nu sunt indiferentă faţă de nimic. Îmi pasă de toţi şi de toate. Poate fi destul de obositor, dar nu ştiu să fiu altfel. Dar dacă vorbim de slăbiciuni, atunci... ciocolata.■

 

Comentarii [6]

Comentariu
  • 24.05.2013 10:44:17 ala
    Dna Dragutanu, mult succes sunteti o femeie deosebita, care merita toata aprecierea.
  • 26.12.2014 08:36:41
  • 20.08.2015 11:30:08
  • 28.09.2015 10:00:53
  • 06.10.2016 03:09:20
  • 10.04.2017 03:25:34

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
16
Afişări de site:
2507659
Vizitori unici:
5317667

WebArt Pro