Profit №_12_2023, decembrie 2023
Grigore FURTUNĂ: Clienţii – au fost şi rămân cel mai valoros activ al MAIB
De-a lungul anilor, Moldova Agroindbank (MAIB) a pus accentul pe deschidere, credibilitate reciprocă şi onestitate în relaţiile cu clienţii săi. Acest fapt i-a permis de la bun început să devină lider în sectorul financiar-bancar al Republicii Moldova şi să menţină această poziţie până în prezent. În cel de-al treilea deceniu de activitate, în MAIB clienţii au fost şi rămân cel mai valoros activ al băncii. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, iniţiatorul fondării şi primul Preşedinte al Comitetului de Conducere al MAIB, Grigore FURTUNĂ, a relatat despre începuturile MAIB, provocările cu care s-a confruntat în procesul de înfiinţare a băncii, precum şi despre parcursul său profesional în cea mai mare instituţie financiară din ţară.
Profit: Dl Furtună, în data de 8 mai curent, MAIB marchează trei decenii de activitate. Istoria băncii a început cu puţin timp până la declararea independenţei Republicii Moldova. În calitate de unul dintre fondatori şi primul Preşedinte al Comitetului de Conducere al Băncii, Vă rog să ne relataţi pe scurt cum a pornit totul?
Grigore FURTUNĂ: Necesitatea schimbărilor – a stat la baza creării mai multor bănci, inclusiv a MAIB. Schimbările au pornit în anul 1987, odată cu demararea procesului de restructurare în URSS, care a avut tangenţe şi cu segmentul bancar al ţărilor sovietice. Ulterior, a urmat o reformă bancară, în percepţia mea extrem de nereuşită. Norocul nostru a fost că nu a continuat. În pragul dispariţiei URSS şi apariţiei Republicii Moldova independente, au apărut primele bănci noi, comerciale – nestatale, semistatale etc.
De fapt, ne-am inspirat de ideea schimbărilor şi împreună cu Pantelei Baicev şi Natalia Vrabie, cu o echipă de şefi de diviziuni, fără îndoieli şi tărăgănări, am desfăşurat lucrări de pregătire.
La început, instituţia bancară, care ulterior avea să devină MAIB, era o diviziune regională a unei bănci unionale specializate de stat. În ţară, procesele decurgeau astfel încât mulţi oameni din domeniul financiar au intuit necesitatea shimbărilor, trecerii la un alt tip de instituţie bancară, similară celor europene.
Având încă foarte şubrede imagini privind acele dorite schimbări, ţinând cont de timpurile dificile de atunci, pline de situaţii contradictorii, constat că echipa a avut încredere în mine, m-a susţinut şi cu efort comun am izbutit să realizăm multe lucruri frumoase, care ulterior au alcătuit temelia succeselor ulterioare.
Cel mai important a fost că, în acelaşi timp, cu echipa MAIB s-a izbutit inspirarea încrederii în proiect viitorilor deţinători de acţiuni. Acestora nu le-a fost frică să investească în MAIB, astfel am adunat capitalul necesar în mărime de 150 mil. ruble sovietice – dimensiune impunătoare în condiţiile anului 1990.
Profit: De ce anume data de 8 mai?
G.F.: În ziua de 8 mai, prim-ministrul RSS Moldova, dl Mircea Druc, a semnat hotărârea Guvernului cu privire la transformarea a trei bănci regionale specializate de stat ale URSS în bănci comerciale – societăţi pe acţiuni. Până la acea zi, după cum am menţionat, acumulasem capitalul propriu necesar, obţinusem înregistrarea băncii în Registrul bancar unional (la Moscova), precum şi licenţa pentru desfăşurarea operaţiilor bancare, inclusiv, fie şi limitat, în valută străină. Astfel, noi am comasat începerea activităţii noii bănci comerciale, BC Moldova-Agroindbank S.A., cu preluarea legală (doar în folosinţă) a imobilului şi altor active ce constituiau proprietatea statului.
Echipa pe care o conduceam, îmi era un suport sigur şi avea dorinţa şi intenţia de a face lucruri noi, măreţe. Astfel, am reuşit să realizăm un volum de lucru foarte mare şi de o importanţă deosebită într-o perioadă scurtă de timp.
MAIB de la bun început deţinea poziţia de lider în sistemul bancar din R. Moldova după mărimea capitalului normativ, activelor totale, operaţiunilor de creditare, volumului total al decontărilor efectuate în interiorul ţării, precum şi după volumul tranzacţiilor internaţionale.
Profit: Vă rog să numiţi trei provocări principale, cu care v-aţi confruntat la început?
G.F.: Prima provocare ţine de tulburările, care au pornit pe malul stâng al Nistrului şi în Găgăuzia. La început, am izbutit, în special, datorită entităţilor din Transnistria, întrucât o parte de acţionari ai MAIB erau anume agenţii economici din această regiune. Odată cu declanşarea situaţiei incerte din perioada respectivă, aceştia fiind presaţi de autorităţile separatiste, pentru început au întrerupt relaţiile obişnuite, cotidiene cu banca, iar mai târziu şi-au retras investiţiile din capitalul MAIB.
A doua provocare se referă la fosta bancă unională. În acea perioadă, nici măcar Guvernul nu ne putea oferi o bază juridică privind statutul proprietăţii aflate anterior în posesiunea Băncii Agroprombank a URSS.Au trecut mai bine de cinci ani până când a fost votată Legea cu privire la privatizare a acelei proprietăţi cu dreptul răscumpărării ei de către bancă în condiţiile şi preţul stabilite prin lege. Doar cu obţinerea Titlului respectiv provocarea s-a încheiat pentru totdeauna.
Iar cea mai mare provocare a fost percepţia băncii ca societate pe acţiuni de către entităţile economice, în special de către cele ce întruneau două calităţi – client al băncii şi deţinător de acţiuni MAIB. La început, nu se puteau împăca cu condiţiile, cărora urmau să corespundă când apelau la credit bancar. Îndeosebi agresiv în acele condiţii era dacă potenţialul împrumutător era şi deţinător al vreunui pachet de acţiuni în capitalul băncii. A fost nevoie de ani de zile şi de reglementări speciale privind drepturile acţionarilor până s-a atins o ameliorare suficientă.
Dispariţia URSS, însoţită de dărâmarea relaţiilor economice interrepublicane, a sistemului de plăţi bancare şi devalorizarea rublei sovietice – a fost, de asemenea, o grea provocare pentru MAIB, ca şi pentru instituţiile bancare autohtone, per ansamblu.
Foto: Semnarea primului acord cu BERD în anul 1995.
Profit: Au existat în procesul de înfiinţare a băncii momente tensionate care să pericliteze planul Dvs. şi să Vă facă să renunţaţi la ceea ce v-aţi propus?
G.F.: Să renunţ – NU! În acelaşi timp, au existat anumite temeri că lucrul nostru poate fi curmat, supus anumitor restricţii din partea forţelor externe. Acţiuni pe care le-aş numi diversioniste, au întreprins unii din conducătorii Băncii Agroprombank a URSS, care s-au soldat cu ruperea în mod hoţesc a filialelor băncii din stânga Nistrului. Ni s-a impus o luptă fără reguli şi în cazul a trei filiale de la sudul republicii. În special, circa doi-trei ani nu mă puteam deplasa la filialele din Comrat, Ceadîr-Lunga, Vulcăneşti. Dar, cu timpul, am înfruntat şi aceste impedimente.
Profit: La început, cine erau clienţii MAIB? Pe cât de rapid portofoliul de clienţi al MAIB înregistra creşteri?
G.F.: La început portofoliul MAIB era format din clienţii Băncii regionale Agroprombank a URSS. Cât priveşte sporirea portofoliului de clienţi – la începuturi a fost un proces invers proporţional. Nu pot spune că clienţii dispăreau, dar şi-au redus gradul de activitate, respectiv, rulajele de pe conturile băncii erau în scădere. După anul 1994 a pornit mai activ procesul de liberalizare a pieţei şi de apariţie a antreprenoriatului nou. Până atunci, agentul economic nu avea dreptul să aibă relaţii cu mai multe bănci concomitent. Aceşti factori au contribuit la atragerea clienţilor noi şi menţinerea poziţiei băncii pe piaţă – poziţie pe care MAIB o păstrează până în prezent.
Profit: Actualmente, afacerile agrare sunt mai prezente în portofoliul MAIB. Aşa a fost de la bun început?
G.F.: Da, dominant era sectorul agroalimentar. Din acesta făceau parte colhozurile, sovhozurile, întreprinderile inter-gospodăreşti, fabricile de conserve şi vinăriile. Treptat viaţa de la sine a impus prefacerea structurii portofoliului de clienţi al MAIB, diversificarea acestuia, iar ulterior a urmat modificarea structurii activelor şi a pasivelor băncii.
Profit: Există antreprenori care au crescut şi s-au dezvoltat pas cu pas împreună cu MAIB?
G.F.: Există şi nu puţini! (zâmbeşte).
Profit: Dacă e să vorbim despre concurenţă – cum a fost la început MAIB poziţionată faţă de competitorii săi?
G.F.: Ca orice bancă MAIB chiar de la începuturi era preocupată de creşterea afacerilor sale. Însă, concomitent, în acea perioadă apăreau noi şi noi bănci, iar terenul de activitate rămânea aproape neschimbat. MAIB îşi păstra principiile, ocolea populismul. Fiind o bancă mare, cu o reţea extinsă de filiale, putea satisface orice aşteptări ale clienţilor, fără a depăşi pragul riscurilor nejustificate şi imprevizibile.
Băncile noi recurgeau la paşi riscanţi pentru a ademeni clienţii din băncile deja existente. În acest sens, existau doar două căi – cunoştinţele personale şi, principala, un nivel mult mai scăzut de condiţii la atragerea depozitelor la termen şi la acordarea creditelor. Se minimalizau până la inadmisibil riscurile. MAIB a avut tăria să nu accepte astfel de „reguli de joc”, a făcut faţă acelor provocări, a convins mediul de afaceri în avantajul relaţiilor corecte între părţi.
A urmat ceea ce era inevitabil – una după alta a falimentat o duzină de bănci. Clienţii creduli ori prea lacomi şi-au pierdut banii. În băncile falimentate nu erau tradiţii, cultură de afaceri, ci, mai degrabă, doar aşteptări de bani mari. Dar, banii mari nu apar din senin, trebuie să lupţi pentru aceştia, să munceşti cu onestitate...
La acest capitol MAIB a fost totdeauna consecventă în afaceri, transparentă în relaţii, cu o poziţie imparţială, corectă. Personalul băncii ştia că trebuie să fie deschis, să aibă comportament onest cu clienţii, preţuindu-i drept cel mai scump activ al băncii. Acest principiu a rămas un credo şi pentru următoarele trei decenii.
Prin profesionalism, onestitate şi corectitudine am făcut întotdeauna faţă concurenţei, am fost recunoscuţi în societate şi în mediul de afaceri drept o bancă credibilă în totul şi fără rezerve. Şi nu doar în rândul partenerilor de afaceri permanenţi.
Profit: Ce ne puteţi spune despre politica de supraveghere a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) de atunci?
G.F.: O activitate de reglementare mai serioasă BNM a început să desfăşoare începând cu anii 1995-1996. În general, supravegherea BNM a fost ceva cam neaşteptat pentru băncile comerciale. Până în acel moment, fiecare activa în baza propriilor principii şi regulamente foarte primitive.
La început, BNM nu a fost destul de prevăzătoare în privinţa băncilor noi şi a admis un oarecare liberalism, soldat cu multiple falimentări. Intuiesc că anume falimentările au impulsionat apariţia controlului dur, impunerea sistemului de control intern şi instituirea supravegherii bancare.
Înţeleg, fără rezerve – un sistem bancar necesită control drastic atât intern, cât şi extern. Cu toate acestea, vreau să vă spun că controlul e lucru foarte neplăcut (zâmbeşte).
Profit: Făcând o retrospectivă, după părerea Dvs., când a existat cea mai mare siguranţă în sectorul bancar?
G.F.: După părerea mea, R. Moldova a avut cel mai eficient şi fiabil sistem bancar până în anii 2005-2006. Iar începând cu anul 2008 deja s-au produs evenimente pe care nu le împărtăşeam şi care, în final, s-au soldat cu marea fraudă bancară. În prezent, legislaţia în privinţa supravegherii bancare, dar şi de protecţie a creditorului lasă de dorit. Consider că este o nedreptate faptul că după 2008 au fost pedepsite băncile, care şi aşa se luptau contra acelor nereguli şi a atacurilor frauduloase. Cauzele reale şi institutele vinovate, în percepţia mea, n-au găsit reflectarea cuvenită în modificările legislative ce au urmat.
„Toţi trei, în cele trei decenii de activitate ai MAIB, fiecare în felul său, am contribuit la fortificarea încrederii în MAIB, creşterea încontinuu a valorii băncii. Am avut norocul de a fi percepuţi cu respect în mediul de afaceri, în rândurile acţionarilor şi angajaţilor băncii. Continuitatea a fost ceea ce inspira deţinătorilor pachetelor de acţiuni încredere în justeţea investiţiei făcute – lucru foarte benefic pentru dezvoltarea MAIB”. Grigore FURTUNĂ
Profit: Aţi activat în cadrul băncii o perioadă lungă de timp. Ce înseamnă această perioadă pentru Dvs. personal?
G.F.: Aş vrea să menţionez că n-am căutat această cale, dar, pesemne, am fost gata pentru a o parcurge... Până la urmă, anii petrecuţi în cadrul MAIB au confirmat aceasta prin rezultate. Poate şi întâmplător, dar sunt convins că am făcut o alegere profesională corectă, care mi-a adus o satisfacţie enormă. Anii în cadrul băncii înseamnă muncă, eforturi, realizări, încercări, trăiri emoţionale... fără de care eu şi MAIB nu am fi cum suntem astăzi.
Profit: Dacă ar fi să trecem în revistă trei realizări majore şi trei decepţii cu privire la obiectivele propuse de Dvs. pe parcursul carierei bancare în MAIB, care ar fi acelea?
G.F.: Însăşi fondarea MAIB este prima şi cea mai importantă realizare a mea atât pe parcursul carierei bancare, cât şi în general. Desigur, am reuşit graţie oamenilor pe care i-am avut alături, pe unii i-am menţionat mai sus.
După plecarea din funcţia de preşedinte al MAIB, am participat la mai multe evoluţii ale băncii, dar, îndeosebi, menţionez responsabilitatea de a organiza şi dirija lucrul echipei preocupate de trecerea MAIB la standardele contemporane de evidenţă contabilă şi raportare financiară, implementarea proiectul de carduri bancare. Am avut noroc de echipe minunate, care au lucrat asupra acestor două proiecte voluminoase de o importanţă deosebită.
Au fost domenii pe care eu şi echipele nu le cunoşteam ori despre care aveam cunoştinţe destul de reduse. Practic uneori navigam „în ape necunoscute”. Dar, datorită muncii productive a echipelor, predominant tinere, dar ambiţioase şi bine organizate, care ţinteau un scop bine determinat, am reuşit să lansăm proiectele calitativ şi la termenul desemnat.
O altă realizare ţine de participarea mea la elaborarea documentelor de reglementare a băncii, cum ar fi statutul MAIB şi regulamentul Consiliului Băncii, iniţiale şi a modificărilor următoare.
Cât ţine de decepţii... Nu am fost întotdeauna clarvăzător şi perfect în deciziile privind angajaţii băncii – în unele cazuri ei meritau mai mult. A doua ţine de relaţia cu Guvernul, în ceea ce priveşte privatizarea proprietăţii statului. Nu am găsit formula necesară pentru a izbuti, cu toate că am întreprins eforturi şi am făcut încercări. Asta s-a făcut deja după plecarea mea din funcţie.
Iar a treia se referă la faptul că după plecarea din funcţia de preşedinte al MAIB am suferit o „criză”. Am retrăit clipa când trebuie să ieşi din joc – nu fiind impus, ci din perceperea capacităţii de a face faţă provocărilor noi. În acel moment nu mă mai vedeam în calitate de generator de idei. Niciodată nu am regretat că m-am retras. Ba mai mult, acest lucru mi-a permis ulterior să mă relaxez şi să simt „a doua răsuflare”.
Profit: Timp de 30 de ani de activitate, MAIB a avut trei preşedinţi. Pe cât de important a fost pentru bancă faptul că de fiecare dată când a avut loc schimbarea conducerii a fost respectat principiul continuităţii?
G.F.: Apreciez acest fapt drept cel mai valoros moment în administrarea băncii. Altfel schimbarea avea să genereze neînţelegeri şi nedumeriri printre personal, mediul de afaceri etc. Am fost diferiţi, dar toţi trei, în cele trei decenii de activitate ai MAIB, fiecare în felul său, am contribuit la fortificarea încrederii în MAIB, creşterea încontinuu a valorii băncii. Am avut norocul de a fi percepuţi cu respect în mediul de afaceri, în rândurile acţionarilor şi angajaţilor băncii. Continuitatea a fost ceea ce inspira deţinătorilor pachetelor de acţiuni încredere în justeţea investiţiei făcute – lucru foarte benefic pentru dezvoltarea MAIB. În acelaşi timp, înţeleg că aportul meu a fost mult mai modest, decât al succesorilor.
Profit: Au trecut trei ani de la venirea în capitalul băncii a unui consorţiu de investitori străini cu participarea BERD. Cum aţi caracteriza această etapă în viaţa MAIB?
G.F.: În acest sens, încă există multe aşteptări. Deocamdată, cel mai important lucru este faptul că s-a încheiat capitolul cu intransparenţa acţionariatului MAIB şi sancţiunile BNM. Pentru cea mai mare instituţie financiară din ţară acest lucru era un atu indiscutabil.
Profit: Deţineţi şi un pachet de acţiuni în capitalul băncii. Aţi dori să-l vindeţi?
G.F.: Nu aş dori să-l vând, dar este o realitate, la care ar trebui să mă conformez. Epoca băncilor mici, cu acţionariat dispersat este o realitate a trecutului. Într-o bancă ar trebui să fie prezent acţionariat strategic, care deţine cel puţin 68-70% din capital, astfel e mai uşor să o administrezi, să iei deciziile cuvenite, dar şi să o aperi de atacurile de din afară, tip raider. De exemplu, ce responsabilitate asupra băncii poate să-şi asume un acţionar care deţine 1% din capitalul instituţiei? Ce procese poate influenţa acesta? Singurul interes al acestuia vor rămâne dividendele şi mărimea acestora. Totalmente e altă situaţia când un acţionar deţine un pachet ce-i permite luarea oricărei decizii. El investeşte banii proprii şi, evident, comportamentul, sârguinţa lui faţă de bancă se vor deosebi.
Dorinţa mea de a deţine acţiunile MAIB ţine, în primul rând, de câştigul pe care-l obţin. Dar, din punct de vedere al instituţiei, cred că trebuie să fie o plecare. Consider că MAIB are nevoie de un proprietar care ar deţine până la 90% din capital (la fel ca în cazul Victoriabank şi Mobiasbanca), pentru a reacţiona şi rezolva prompt orice impedimente ce ar putea apărea în calea dezvoltării activului atât de valoros şi sensibil.
Profit: Sunteţi mulţumit de preţul de piaţă actual al acţiunilor MAIB?
G.F.: Nu, dar cred că acesta întru totul reflectă conjunctura pieţei noastre subdezvoltate. În general, preţul acţiunilor MAIB înregistrează o evoluţie pozitivă.
Profit: Cum aţi dori să vedeţi MAIB în următorii 5-10 ani?
G.F.: O imagine de brand pozitivă şi puternică este foarte greu de creat, dar mai ales de păstrat. Aş vrea ca brandul MAIB să existe în continuare, să fie de succes şi să se bucure de recunoştinţă în societate, în mediul de afaceri al ţării, precum şi în afara acesteia.
Profit: La final, Vă rog să ne spuneţi ce v-aţi dori pentru clienţii şi acţionarii MAIB în cel de-al patrulea deceniu?
G.F.: Să aibă chibzuinţa, care le-ar asigura norocul, ca să menţină relaţiile între ei în acea cultură, care a fost stabilită în deceniile precedente. MAIB are o cultură aparte şi consider că clientela, chiar şi atunci când nu este mulţumită de o decizie sau alta a băncii, în sine recunoaşte că are alături un partener serios şi de încredere. Îi doresc MAIB să menţină această reputaţie şi în continuare. La Mulţi Ani, MAIB!■
Adauga-ţi comentariu