Am mari emoţii ori de câte ori urmează să realizez un interviu cu guvernatorul BNM, adresându-i o serie de întrebări actuale pentru cititorii revistei. Îmi fac griji că răspunsurile ar putea să nu fie suficient de actuale, sau nu vor conţine suficiente prognoze şi informaţii practice pentru oamenii de afaceri privind politica promovată de banca centrală într-o perioadă extrem de dificilă.

De această dată emoţiile au fost şi mai mari dat fiind faptul că Sergiu Cioclea a venit în fruntea BNM într-o perioadă complicată în care sistemul bancar moldovenesc a fost serios zdruncinat, aflându-se la un pas de colaps. Ţinând cont de obiectivele strategice ale BNM – de a implementa reforme radicale pentru a spori considerabil siguranţa şi transparenţa băncilor – răspunsurile la unele întrebări adresate domnului guvernator ar fi putut fi incomplete.

Chiar din momentul investirii în funcţie, cel de-al treilea guvernator al BNM a dat de înţeles că va evita ieşirile în presă, concentrându-şi eforturile asupra transformărilor majore ce urmează să aibă loc în sistemul bancar.

După o perioadă relativ lungă de aşteptare, Sergiu Cioclea a fost de acord să răspundă la întrebările Profit. Sperăm că cititorii revistei, mulţi dintre care activează în sectorul financiar-bancar, precum şi în sectorul real al economiei, vor găsi în acest interviu mai multe informaţii interesante, utile şi nu în ultimul rând practice.

Subsemnatul a rămas impresionat de punctul de vedere obiectiv şi realist al Guvernatorului asupra situaţiei din sectorul bancar, precum şi de felul în care situaţia complicată din acest domeniu urmează a fi soluţionată. În pofida dificultăţilor, guvernatorul BNM este plin de optimism şi încredere că reformele vor da rezultate. În opinia domniei sale, cinci ani sunt suficienţi pentru ca diferenţa dintre sistemul bancar moldovenesc şi cel din EU să fie redusă la minimum, îmbunătăţind astfel imaginea  sectorului bancar moldovenesc grav afectată de frauda bancară din 2014.

Profit: Anul 2016 este deja istorie. Cu excepţia schimbării conducerii BNM, ce alte lucruri au fost de o importanţă crucială pentru sistemul bancar moldovenesc în anul care a trecut?

S.C.: După criza din 2014-2015, 2016 a fost înainte de toate un an de stabilizare. Economia dă semne de înviorare, inflaţia a scăzut rapid, cursul de schimb al monedei  naţionale s-a stabilizat, rezervele valutare au fost în parte completate, am asistat la o îmbunătăţire pe piaţa monetară. Stabilizarea economică şi financiară este o condiţie esenţială pentru reluarea activităţii de bază a băncilor – creditarea.

BNM a depus eforturi majore pentru a contribui la normalizarea situaţiei macroeconomice, dar şi pentru a aborda de la rădăcină problemele din sectorul bancar, care au provocat criza în primă instanţă: netransparenţa acţionariatului, deficienţele guvernanţei corporative, creditarea părţilor afiliate şi gestionarea nesatisfăcătoare a riscurilor. Banca Naţională a întreprins măsuri energice faţă de acţionarii care au procurat şi deţinut pachete substanţiale în principalele bănci ale ţării cu încălcarea legii. Băncile plasate în regim de supraveghere specială au prezentat planuri de remediere, şi sunt monitorizate în mod continuu de BNM şi de consultanţi internaţionali. Au fost modificate un şir de legi şi acte normative pentru a face ordine în sistem. În special, a fost adoptată Legea cu privire la redresarea şi rezoluţia bancară, pentru a crea un cadru de intervenţie rapidă în cazul băncilor în dificultate şi salvarea lor cu ajutorul fondurilor private.

Iniţiativele şi măsurile promovate de BNM s-au regăsit în Programul de politici economice şi financiare susţinut de FMI. Semnarea acordului cu FMI, în noiembrie 2016, este indubitabil un eveniment major nu numai pentru sectorul bancar, ci şi pentru întreaga economie. Dacă vom reuşi să realizăm tot ce ne-am propus în acest program, anul 2016 va rămâne un an de cotitură în dezvoltarea sectorului bancar din Republica Moldova. Mă bucur că BNM a contribuit, alături de Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor, la pregătirea şi semnarea acestui acord.

Profit: Care dintre acţiunile întreprinse în 2016 ar fi putut fi diferite? Ce nu a fost făcut aşa precum şi-ar fi dorit guvernatorul BNM?

S.C.: În linii mari, sunt satisfăcut de ceea ce am reuşit să realizăm într-o perioadă relativ scurtă a anului 2016, deşi unele proiecte şi reforme se mişcă mai încet decât anticipam - din diverse motive, inclusiv din lipsa timpului managerial. La acest capitol, regret ca nu am reuşit să propun mai degrabă candidaţii la posturile de viceguvernatori. Am simţit o adevărată accelerare a proceselor în ultimele luni, de când suntem cinci membri în Comitetul executiv. Ţin să le mulţumesc noilor membri, pentru rapiditatea cu care s-au implicat în lucru, fară etape de tranziţie, dar şi membrilor desemnaţi anterior, pentru că au acceptat şi executat un volum de muncă semnificativ în perioada când organul de conducere era incomplet.

Din lipsă de timp, nu am reuşit sa mă implic pe deplin în activităţile interne ale BNM. Or, Banca Naţională are nevoie de o reorganizare pentru a-şi putea asuma responsabilităţi noi în domeniul supravegherii, reglementării, combaterii spălării banilor şi altele. Cu susţinerea noului Consiliu de supraveghere, elaborăm un set de iniţiative care au ca scop consolidarea şi reorganizarea pe intern a BMM.

În fine, aş fi vrut să am disponibilitatea de a mă întâlni mai des cu bancherii, în primul rând, dar şi cu asociaţiile de întreprinzători şi investitori, cu experţi economici, profesori, cu alţi lideri de opinie pentru a înţelege preocupările lor şi soluţiile pe care le pot propune în domeniul reformelor economice şi bancare. În anul 2017, sper să am un dialog activ cu reprezentanţii comunităţii bancare, academice şi ai societăţii civile.

Profit: La nivel legislativ BNM mai are nevoie de anumite decizii, legi care să o ajute să activeze mai eficient?

S.C.: Există un şir de proiecte de legi pe care urmează să le promovăm în contextul angajamentelor incluse în Acordul cu FMI şi în Acordul de asociere dintre RM şi UE. Printre ele pot menţiona Legea privind combaterea spălării banilor şi lupta cu finanţarea terorismului, care este în curs de elaborare şi care va creşte responsabilitatea băncilor comerciale în domeniu, Legea privind activitatea bancară şi investiţională, care va transpune standardele europene, Legea privind garantarea depozitelor şi altele. În afară  de legi, BNM va pregăti şi va adopta un set de acte normative, mai ales în domeniul reglementării prudenţiale. Toate sunt necesare pentru a moderniza şi consolida sectorul bancar moldovenesc.

Sunt conştient că este un volum important de legi şi reglementări noi pe care comunitatea bancară are nevoie să le înţeleagă şi să le asimileze înainte de a le implementa. Vom face tot necesarul pentru a ajuta băncile în acest exerciţiu. Ajustarea şi perfecţionarea cadrului normativ este un proces continuu şi nu doar în Republica Moldova. La nivel internaţional se discută deja despre aprobarea Acordului Basel 3.5, ceea ce confirmă că sectorul financiar este un organism viu care se dezvoltă în permanenţă. Specificul Republicii Moldova este că s-au acumulat „arierate legislative” importante, la care se adaugă măsurile legislative „de urgenţă” pentru a gestiona consecinţele crizei bancare din 2014-2015.

Profit: Care sunt principalele sarcini ce stau în faţa sectorului bancar în 2017?

S.C.: Prioritatea numărul unu pentru anul 2017 este realizarea, fără rezerve, a angajamentelor asumate faţă de FMI, care sunt ambiţioase şi complexe şi se referă în mare parte la supravegherea prudenţială. Le puteţi găsi explicate în detaliu în Memorandumul de politici economice şi financiare publicat pe pagina web a FMI. Până în septembrie 2017, mai trebuie să implementăm capitolul bancar al Acordului de asociere între RM şi UE. Pe lângă aceste priorităţi, BNM are şi alte obiective, cum ar fi crearea Depozitarului central unic, modernizarea sistemelor de plăţi, dinamizarea pieţei financiare, realizarea politicilor structurale care vizează dedolarizarea economiei şi lupta cu circuitele financiare neformale şi multe altele. Promovarea în paralel a acestor reforme este o sarcină solicitantă, care cere o mobilizare excepţională a echipelor BNM.

Profit: Care este importanţa acestor reforme din punctul de vedere al BNM?

S.C.: Puse la un loc, reformele menţionate vor schimba cardinal felul de a face business în domeniul bancar în Republica Moldova. Succesul acestor reforme va depinde, în primul rând, de felul în care băncile comerciale locale vor reuşi să asimileze şi să se conformeze acestor noi „reguli de joc”. Este important să explicăm bancherilor sensul şi modalităţile schimbărilor propuse, căci oricât de complicate ar părea acestea la primă vedere, ele sunt, înainte de toate, în beneficiul băncilor şi al clienţilor lor. Sunt convins că băncile vor depăşi cu succes această perioadă de adaptare la noile „reguli de joc”.

Profit: Care dintre reformele care urmează a fi implementate în sectorul bancar au fost incluse şi în Memorandumul cu FMI?

S.C.: Cele mai importante acţiuni privind reglementarea şi supravegherea bancară au fost incluse în programul cu FMI. La acestea se referă în principal  procesul de transparentizare a structurii de proprietate, evaluarea riscului de credit la care se expune fiecare bancă, examinarea tranzacţiilor cu persoanele afiliate şi ajustarea cadrului normativ aferent acestor domenii.

Profit: Care acţiuni vor fi mai dificil de implementat şi de ce?

S.C.: Cu certitudine, cel mai complicat este procesul ce ţine de transparentizarea structurii de proprietate a băncilor. Identificarea şi verificarea beneficiarilor efectivi este un exerciţiu extrem de complex, care depinde deseori de capacitatea de a acumula informaţii din alte jurisdicţii. Orice acţiune în acest domeniu implică o analiză deosebit de migăloasă şi responsabilă, inclusiv a riscurilor de litigii. Ca rezultat, transparentizarea acţionariatului nu-şi va atinge scopul dacă nu reuşim să atragem în locul acţionarilor blocaţi acţionari ireproşabili, de bună calitate. Or, această ultimă misiune este mult mai complicată decât pare, ţinând cont de starea sistemului bancar european după criza financiară din 2007-2008, dar şi de deficitul de imagine investiţională a ţării noastre după frauda bancară. În acest sens, Acordul cu FMI este un semnal pozitiv important pentru investitorii internaţionali.

Profit: Pe cât de satisfăcut sunteţi de rezultatele financiare înregistrate de cele 11 bănci?

S.C.: Sectorul bancar nu poate fi privit separat de economia ţării. Tot ce se întâmplă în economie are un impact asupra bilanţurilor băncilor, atâta doar că se materializează cu o anumită întârziere. Ceea ce vedem astăzi în bilanţurile băncilor este în mare măsură reflecţia crizei bancare din anii 2014-2015, amplificată de factori precum seceta, deprecierea monedei naţionale, diminuarea remiterilor şi creşterea substanţială a ratelor de bază şi, în consecinţă, a ratelor la credite.

BNM a anticipat atât creşterea creditelor neperformante, cât şi diminuarea creditării. Cu toate acestea, rezultatele financiare ale băncilor pentru 11 luni ale anului 2016 rămân în zona „satisfăcătoare”, dacă e sa ţinem cont de principalii coeficienţi prudenţiali de suficienţă a capitalului şi de lichiditate. Sperăm că normalizarea politicii monetare, rezultatele pozitive din agricultură în 2016 şi reluarea finanţării externe după semnarea Acordului cu FMI să îmbunătăţească indicatorii bancari în anul 2017.

Profit: În procesul de dezvoltare a sectorului bancar ce acţiuni ar trebui susţinute şi încurajate şi la care ar trebui de renunţat?

S.C.: În primul rând, trebuie să ne asigurăm că băncile îşi îndeplinesc eficient funcţiile lor de bază, cu precădere funcţia de intermediere financiară. Creditarea s-a contractat considerabil în termeni reali. În raport cu produsul intern brut, stocul de credite s-a diminuat de la 42% în 2013, înainte de criză, la circa 27% în a doua jumătate a anului 2016. Este o evoluţie îngrijorătoare. Pentru a combate acest „credit crunch” moldovenesc, analizăm foarte atent factorii structurali şi conjuncturali, inclusiv cât de eficientă este transmisia politicii monetare, dar şi impedimentele ce ţin de legislaţie şi reglementare, care nu ar permite băncilor să utilizeze tot potenţialul de resurse disponibile pentru investire în credite sau în instrumente financiare pe termen lung.

Sub aspect pozitiv, observăm tendinţa de diversificare a spectrului de servicii oferite de băncile din Republica Moldova. Noi am susţinut şi vom susţine în continuare inovaţiile din sectorul bancar, dar concomitent ne vom asigura că băncile evaluează şi gestionează adecvat riscurile aferente noilor servicii. În acest sens, trebuie să evităm ca băncile să-şi asume riscuri excesive, care sunt în măsură să afecteze stabilitatea financiară sau reputaţia acestora. O „creativitate” pe care nu o vom susţine niciodată, ci dimpotrivă o vom combate cu fermitate este cea legată de tehnicile şi schemele de spălare a banilor. Spălarea banilor a devenit infamia multor ţări din lume, cu riscul de a fi izolate de sistemul financiar global. Este absolut necesar şi urgent să disociem numele Republicii Moldova de acest fenomen.

Profit: Din punctul de vedere al BNM, ce acţiuni ar trebui să întreprindă băncile pentru a reduce volumul creditelor neperformante?

S.C.: Prioritar, băncile trebuie să-şi îmbunătăţească procedurile de gestiune şi monitorizare a riscurilor. Chiar dacă mediul de afaceri şi problemele economice afectează calitatea creditelor pe sistem, gradul de înrăutăţire este diferit de la o bancă la alta. Desigur, BNM va verifica aceşti indicatori la toate băncile în decursul anului 2017, dar diferenţa pe care o observăm este un indiciu că băncile gestionează acest aspect diferit.

Pentru a gestiona eficace problemele legate de creditele neperformante, conducerea băncilor trebuie să identifice cauzele care au dus la înrăutăţirea calităţii portofoliului de credite. Este vorba despre o concentrare de riscuri faţă de un client în particular, faţă de o ramură economică în dificultate sau poate că e rezultatul unui „business-model” deficient? Care este calitatea evaluării iniţiale a creditelor şi cea a monitorizării riscurilor? Care este calitatea structurării şi amortizării creditelor, nu avem oare o supraconcentrare de credite-bullet (cu rambursarea principalului la maturitate)? Soluţiile vor depinde de capacitatea conducerii băncilor de a identifica erorile şi de a schimba modalitatea prin care vor opera în viitor. Speranţa că un nou ciclu de creditare va permite să micşoreze în mod mecanic indicatorul creditelor neperformante este iresponsabilă si, deseori, înşelătoare, cu atât mai mult că ponderea creditelor compromise în stocul creditelor neperformante are tendinţă de creştere.

Profit: Comparativ cu ţările din regiune, situaţia băncilor moldoveneşti la capitolul credite neporformante este mai bună, mai rea sau la acelaşi nivel?

S.C.: Dacă e să comparăm cu ţările din regiune, suntem la mijlocul clasamentului, deşi trebuie să recunoaştem că, ţinând cont de diferenţele în standardele contabile, comparaţia nu este perfectă. Anumite ţări din Europa centrală şi de est (România, Ungaria, Bulgaria), dar şi din zona euro (Grecia, Italia, Irlanda) s-au confruntat cu probleme similare după declanşarea crizei financiare din 2007-2008. Exemplul acestor ţări indică nu numai necesitatea de a gestiona activ creditele din primele clipe când acestea intră în categoria „substandard”, dar şi necesitatea creării rezervelor pentru a îmbunătăţi gradul de acoperire (cu provizioane) şi consolidării fondurilor proprii pentru a evita decapitalizarea. Cu cât mai slabi sunt aceşti coeficienţi, cu atât mai mare tinde să fie costul de finanţare şi recapitalizare.

Profit: Nu credeţi că situaţia este influenţată de teama prea mare a bancherilor de a risca?

S.C.: Activitatea băncilor implică prin definiţie  asumarea riscurilor, dar în aşa fel ca acestea să fie bine evaluate şi gestionate pe tot ciclul de viaţă al activelor. Înrăutăţirea calităţii portofoliului de credite din ultimul timp arată ca bancherii şi-au asumat riscuri mai mari, or riscurile au tendinţa să se materializeze cu o anumită intârziere dupa acordarea creditelor. Contractarea activităţii de creditare este un element agravant, dar nu este cauza principală a fenomenului. Fuga înainte cu scopul de a „dilua” problemele prin acelaşi mod de creditare riscantă nu face decât să complice problemele şi să ducă la situaţii de insolvabilitate.

Profit: Dacă băncile nu vor încerca să înţeleagă situaţia şi problemele cu care se confruntă mediul de afaceri, atunci rezultatele economice vor fi mai slabe decât creşterea prognozată pentru anul curent, care este una nesemnificativă. Nu credeţi că cerinţele BNM faţă de calitatea portofoliului de credite sunt prea stricte?

S.C.: Este justă observaţia că BNM a înăsprit disciplina referitor la aplicarea regulamentului privind clasificarea creditelor neperformante. Acest efect a fost vizibil în cele trei bănci aflate sub supraveghere specială. Să nu uităm totuşi că scopul principal al acestei reglementări este protejarea băncilor şi a deponenţilor. Situaţia care a dus la falimentul celor trei bănci în 2014 nu a început oare cu creşterea creditelor neperformante cu mai mulţi ani înainte? Vreau sa vă atrag atenţia că în unele bănci nici nu existau departamente responsabile de evaluarea  riscurilor sau funcţii independente de control. Cu părere de rău, suntem departe de „sterilitate”. Scopul nostru e să schimbăm această situaţie. Şi nu văd nimic rău în faptul că disciplina şi rigoarea bancară se vor difuza, prin canalele de transmisie a creditului, în economie. Cel mai bun suport al creşterii economice este când băncile selectează pentru finanţare cele mai bune şi rentabile proiecte economice şi nu cele „în pierdere”, sau, mai rău, cele dubioase, pentru că „au intrat în situaţie”. Doar dacă vrem să trăim în continuare aşa cum s-a trăit până acum...

Profit: Este corect de trecut un credit într-o categorie mai proastă doar pentru că creditorul nu a înregistrat profit în trimestrul curent?

S.C.: Întrebarea dvs. este revelatoare. În toată lumea deteriorarea performanţei financiare a unui debitor sau emitent de hârtii de valoare este un semnal de alarmă pentru bănci sau investitori pe piaţa de capital. În acest sens, creditele sunt întotdeauna acordate cu clauze restrictive legate de coeficienţii de rentabilitate, solvabilitate şi lichiditate ai debitorului. Gajul nu este decât un instrument de garanţie şi este acţionat ca o masură secundară de recuperare a creditului. Creditele trebuie acordate ţinând cont, în primul rând, de activitatea operaţională şi de fluxurile de trezorerie pe care le generează debitortul. Respectiv, dacă situaţia financiară a debitorului se înrăutăţeşte, aceasta denotă riscuri sporite care ar putea necesita a fi provizionate corespunzător. Dar desigur, situaţiile pot fi diferite şi ele sunt analizate minuţios de inspectorii BNM în cadrul controalelor pentru a înţelege opinia băncilor şi a nu comite erori de interpretare.

Profit: Politica monetar-fiscală a BNM în 2016 a contribuit semnificativ la atingerea stabilităţii la nivel macroeconomic: inflaţia şi rata dobânzii la hârtiile de valoare de stat au scăzut, iar cursul de schimb al monedei naţionale a fost destul de stabil. De ce totuşi aceste acţiuni nu au revigorat sectorul real al economiei unde există  atât de puţine propuneri interesante pentru bănci atât din punct de vedere al investiţiilor cât şi al creditării pe termen lung?

S.C.: În primul rând, scăderea ratelor de dobândă şi normalizarea macroeconomică nu au un efect imediat asupra economiei reale. Agenţii economici adoptă proiecte noi de investiţii după ce se asigură că semnele de stabilizare macroeconomică, dar şi politică sunt durabile. În acelaşi timp, finanţarea economiei reale a fost mai puţin atractivă în 2016 faţă de plasamentele în VMS-uri, care ofereau avantajul combinat de a fi foarte rentabile, lichide şi să nu necesite o ponderare la riscuri. Odată cu diminuarea randamentelor pe piaţa monetară şi diversificarea surselor de finanţare a statului după semnarea acordului cu FMI, atractivitatea VMS-urilor va scădea, cu efect benefic asupra finanţării economiei reale.

În ciuda nivelului ridicat al rezervelor obligatorii, băncile dispun de lichidităţi importante, care ar putea fi reciclate în credite comerciale. Estimăm potenţialul actual de creditare al sistemului bancar pornind de la mijloacele disponibile de peste 5 miliarde lei. Ca să fie clar, aici nu includem activele sub formă de VMS-uri care ar putea reprezenta o sursă suplimentară de lichidităţi în caz că nu sunt reinvestite în titluri de stat. Se pare că avem o problemă de cerere şi nu doar de ofertă (de credite), care trădează insuficienţe structurale ale economiei moldoveneşti.

Profit: Ce sarcină de bază a urmărit BNM să soluţioneze în 2016 când a menţinut rezervele obligatorii în monedă naţională la nivelul de 35% şi în valută străină la nivelul de 14%?  

S.C.: Majorarea normei rezervelor obligatorii a avut drept scop sterilizarea excesului de lichiditate şi ameliorarea mecanismului de transmisie a deciziilor de politică monetară, precum şi dedolarizarea economiei naţionale. Ţinând cont de persistenţa excesului de lichiditate din sistem, acest scop şi aplicarea acestor instrumente rămân valabile.

Profit: Această politică va suferi anumite schimbări în 2017, astfel încât, de exemplu, să fie redus nivelul destul de înalt al lichidităţii băncilor?

S.C.: Nu aş dori să comentez intenţiile noaste pentru 2017. BNM evaluează minuţios situaţia pe piaţa monetară, inclusiv în contextul excesului de lichiditate în sistemul bancar, care de altfel ne solicită o gestiune prudentă a ritmului de normalizare a politicii monetare şi implică, în plus, costuri înalte de sterilizare pentru BNM.

Profit: Autorităţile, cel mai probabil, vor continua şi în 2017 să majoreze tarifele la energia electrică, căldură şi gaze naturale. BNM nu este îngrijorată de faptul că acest lucru ar putea duce la creşterea inflaţiei pe care banca centrală cu greu a reuşit să o reducă până la nivelul de 5%, plus-minus 1,5%?

S.C.: Deciziile de politică monetară adoptate pentru menţinerea inflaţiei în intervalul de 5% ±1,5 puncte procentuale au la bază prognozele macroeconomice efectuate de BNM şi publicate în cadrul Rapoartelor asupra inflaţiei. În aceste rapoarte sunt identificate sursele presiunilor inflaţioniste şi evaluate principalele riscuri care ar crea impedimente în atingerea obiectivului de inflaţie. Printre ele sunt şi riscurile legate de creşterea tarifelor la energia electrică, termică şi la gazul natural, care constituie împreună cca 8% din coşul IPC. Vom monitoriza cu atenţie aceste riscuri, ţinând cont de factorii dezinflaţionişti, pentru a fundamenta scenariul nostru de bază şi deciziile de politică monetară luate lunar.

Profit: Pe cât de corect este ca indicatorul suficienţei capitalului să fie menţinut la nivelul de 16% în timp ce în ţările din regiune acesta este cu mult mai mic?

S.C.: Când încercăm să comparăm limita unuia dintre cei mai importanţi indicatori prudenţiali pentru bănci cu nivelul acestuia în alte state trebuie să ne orientăm nu doar la mărimea indicatorului, dar şi la modalitatea de calcul. Limita de 16% a fost stabilită în RM în condiţiile utilizării metodologiei Basel I care nu încorporează o serie de factori de risc importanţi, cum ar fi riscul de piaţă sau riscul operaţional. Dacă e să comparăm cu metodologia Basel III, putem deduce că cerinţele prudenţiale din ţara noastră nu deviază semnificativ comparativ cu alte state din regiune. În medie pe sistem, băncile afişează o suficienţă superioară a capitalului: aproximativ 30% la finele anului 2016. În pofida acestui fapt, urmărim cu atenţie acest indicator la nivel individual pe fondul înrăutăţirii calităţii creditelor şi necesităţii creării provizioanelor adiţionale.

Profit: Dar pe cât de corect este să se facă legătură între indicatorul suficienţei capitalului şi marja bancară?

S.C.: Putem găsi într-adevăr o legătură între capacitatea băncilor de a acorda credite ţinând cont de limita indicatorului suficienţei capitalul şi marjă. Dar în cazul RM un factor mult mai determinant este costul resurselor şi riscurile la care se expun băncile, la care se adaugă şi faptul că veniturile neaferente dobânzilor sunt încă la un nivel relativ jos. Respectiv, băncile prin dobânzi mai mari la active (credite) încearcă să compenseze atât cheltuielile aferente cât şi cele neaferente dobânzilor.

Profit: La ce etapă se află la moment problema calităţii managementului corporativ în băncile din RM?

S.C.: Cele mai multe probleme legate de guvernanţa corporativă au la origine problema acţionariatului. Din acest motiv am iniţiat un vast program de identificare şi recertificare a beneficiarilor efectivi în băncile autohtone. Conform angajamentelor incluse în Acordul cu FMI, urmează să identificăm acţionarii în toate băncile până la sfârşitul lunii iunie 2017. Este un proces complex, dar necesar pentru a schimba o dată şi pentru totdeauna cultura de guvernanţă corporativă în ţara noastră. În paralel, vom promova o politică fermă vizavi de acţionarii sau persoanele care blochează organele de conducere, pentru a evita situaţiile pe care le-am avut în trecut la unele bănci. În concluzie, schimbările legislative din ultimul timp vor îmbunătăţi funcţionarea şi vor spori responsabilitatea organelor de conducere.

Profit: Faţă de care bănci comerciale BNM are obiecţii privind calitatea managementului corporativ?

S.C.: Nu ar fi corect să numesc o bancă în particular. Deocamdată lucram cu cele trei bănci aflate sub supraveghere specială, care înregistrează progrese în acest domeniu. Vom evalua situaţia la celelalte bănci când vom efectua controale complexe pe teren în decursul anului 2017. După cum ştiţi, ne-am angajat să efectuăm aceste controale la toate băncile locale pănă la sfârşitul anului curent.

Profit: Cât va mai dura supravegherea externă introdusă la trei cele mai mari bănci din ţară în 2015?

S.C.: Dacă e să vorbim despre Moldova-Agroindbank şi Victoriabank, BNM va  decide referitor la menţinerea sau ridicarea supravegherii intensive după ce vom verifica realizarea planurilor de remediere. Conform planului agreat cu FMI, vom aborda acest subiect în martie 2017. Referitor la Moldindconbank, situaţia este diferită. Actualmente, banca se află în regim de intervenţie timpurie ca urmare a blocării a 63,89% din acţiunile ei şi principala problemă este acum ieşirea din acest regim, ţinând cont de necesitatea atragerii unui nou investitor strategic.

Profit: Care este probabilitatea ridicării supravegherii externe după ce 40% din pachetul de acţiuni al MAIB şi 63,8% din cel al MICB vor fi vândute?

S.C.: Vă confirm că vânzarea acţiunilor va fi unul din aspectele pe care BNM se va baza în momentul în care se vor decide măsuri de supraveghere de mai departe. Acesta nu este singurul aspect examinat, dar cu certitudine unul important.

Profit: În ce scop vor fi folosite mijloacele financiare câştigate în urma vânzării acestor pachete de acţiuni?

S.C.: Legea în acest sens este clară. Produsul vânzarii acţiunilor este în beneficiul acţionarilor ale căror drepturi au fost suspendate.
 
Profit: Preţul la care au fost scoase la vânzare 40% din acţiunile MAIB este de trei ori mai mic decât valoarea de bilanţ a acţiunilor. Care este opinia Dvs la acest capitol?

S.C.: Nu cred că este corect ca BNM să se expună referitor la formarea preţurilor, funcţiile noastre ţin de alt domeniu. Metodologia de stabilire a preţului elaborată de CNPF este şi ea suficient de clară.

Din experienţa profesională anterioară pot să vă spun că valoarea de bilanţ a acţiunilor e doar un punct de pornire şi nicidecum un indicator pentru preţul tranzacţiei. Mai multe bănci din UE şi din regiune sunt cotate la un coeficient preţ/valoare bilanţieră mai mic decât 1, inclusiv aşa giganţi ca Unicredit, Deutschebank şi Credit Agricole al căror coeficient  se încadrează în diapazonul 0,3-0,4. Epoca supraevaluărilor acţiunilor bancare a trecut demult.  Astăzi cotaţiile acţiunilor bancare pe piaţa europeană sunt afectate de un şir de factori: ratele dobânzilor scăzute sau negative, diminuarea activităţii de creditare, problemele legate de creditele neperformante, riscurile politice şi cele legate de euro etc. Cu părere de rău, această situaţie influenţează negativ nu numai valorizarea băncilor, dar şi apetitul general al investitorilor pentru valorile bancare în regiune, inclusiv în RM.

Profit: BNM nu este îngrijorată de faptul că jumătate din sectorul bancar moldovenesc ar putea fi procurat cu doar $50 mil.?

S.C.: Este o exagerare. Pentru a procura o jumătate din cota pieţei bancare autohtone aţi avea nevoie de mai mulţi bani. Doar 40% din acţiunile MAIB au fost evaluate la aproximativ 450 mil. lei, circa $22 mil. Cu toate acestea, aveţi dreptate, suntem o ţară mică, iar sectorul bancar are o pondere nesemnificativă în economia ţării (puţin mai mult de 50% pentru coeficientul active bancare/PIB). Implicit, procurarea unei bănci moldoveneşti esti relativ accesibilă, ca să nu spun „ieftină”, în termeni financiari.

Tocmai din această cauză am înăsprit considerabil regulile de certificare a investitorilor, pentru a ne asigura că băncile autohtone nu vor nimeri pe mâinile unor persoane dubioase. În acelaşi timp, încercăm să transformăm argumentul accesibilităţii în unul pozitiv, promovând faţă de investitorii strategici şi financiari ideea că acum este un moment oportun pentru a intra la un preţ accesibil pe piaţa bancară autohtonă şi a beneficia pe viitor de îmbunătăţirea cadrului reglementar şi de potenţialul de creştere pe care îl oferă.

Profit: Cum credeţi, de ce primul raport Kroll cu privire la devalizarea sectorului bancar a fost făcut public, dar nu şi lista celor care nu au întors încă creditele acordate de cele trei bănci falimentare?

S.C.: Din start vreau să menţionez că publicarea primului raport Kroll nu a fost planificată. Este cunoscută şi opinia companiei Kroll cu privire la această scurgere de informaţii. Ceea ce ţine de publicarea listei debitorilor care au primit credite de la băncile în proces de lichidare, acest lucru poate fi făcut doar cu respectarea legislaţiei referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. Faptul că lista debitorilor nu este publică, nu înseamnă că nu sunt întreprinse măsuri din partea lichidatorilor în vederea recuperării acestor credite. Lichidatorii au sesizat organele de drept în situaţiile în care au fost identificate sau au existat suspiciuni de fraudă.

Profit: Guvernul speră foarte mult că obligaţiunile de stat pentru rambursarea celor 13.4 mlrd. lei rămase restante după dispariţia miliardului şi lichidarea celor trei bănci vor fi achitate în mare parte din contul profitului BNM. Nu consideraţi că în acest caz sunt încălcate drepturile băncii centrale care pentru prima dată într-o perioadă îndelungată de timp va fi privată de această metodă de capitalizare?

S.C.: De fapt, guvernul mizează şi pe alte surse de recuperare. În ce priveşte capitalul statutar al BNM, acesta trebuie să respecte 10% din totalul obligaţiunilor monetare ale Băncii Naţionale. În conformitate cu legislaţia în vigoare, la finele anului financiar profitul disponibil pentru distribuire este alocat doar dacă acest coeficient este respectat. Acum această limită nu este atinsă. Prin urmare, profiturile Băncii Naţionale vor fi transferate la bugetul de stat doar atunci când BNM va dispune de un nivel adecvat al capitalului statutar prevăzut de lege.

Profit: Cât de mare a fost diferenţa între aşteptările Dvs. cu privire la situaţia din sectorul bancar şi situaţia reală cu care v-aţi confruntat?

S.C.: Înţelegeam că reforma sectorului nu va fi o plimbare de agrement, dar am fost totuşi surprins de caracterul recurent, profund înrădăcinat al multor probleme comune ale băncilor moldoveneşti. Din acest motiv, dacă în luna aprilie, când abia intrasem în funcţie, vedeam reforma sectorului mai degrabă ca un set de măsuri individuale, în luna mai eram deja convins că este nevoie de o abordare holistică, globală. Această viziune a stat la baza discuţiilor cu FMI şi Banca Mondială, ai căror experţi ne-au ajutat să identificăm soluţii cu impact sistemic.

Profit: Care sunt cele mai importante deosebiri între băncile moldoveneşti şi cele din Europa de Vest unde aţi avut ocazia să activaţi?

S.C.: E greu să compari băncile noastre, la vârsta „adolescenţei”, cu instituţii bancare din Europa cu aproape doua secole de istorie, dacă nu mai mult. Dar şi Europa a trecut prin crize bancare, fraude şi şocuri de tot felul. Ca rezultat, băncile occidentale au dezvoltat procese şi sisteme decizionale interne, pe care le îmbunătăţesc şi le adaptează după fiecare criză sau faliment bancar răsunător. A conduce o bancă occidentală e ca şi cum ai pilota un avion supermodern, dotat cu instrumente de bord de înaltă precizie şi un sistem autopilot sofisticat. În comparaţie, băncile noastre seamănă mai degrabă cu avioanele de pe vremuri, pilotate manual şi echipate cu două-trei instrumente de bord (o busolă, un altimetru). Chiar şi un pilot talentat în condiţii meteorologice complicate riscă accidentul, nemaivorbind de riscurile de prăbuşire din cauza renumitului „factor uman”. Or, rolul nostru e să facem totul pentru ca deponenţii – pasagerii – să aibă condiţii de maximă securitate.

Profit: În opinia Dvs., aceste diferenţe vor dispărea peste 5, 10, 15 sau 20 de ani?

S.C.: Băncile pot să evolueze destul de repede, mai ales în această perioadă de inovaţii tehnologice care reduc sensibil ciclul investiţional. Cinci ani este o perioadă rezonabilă pentru a pune temelia unui sector bancar modern, dar pentru a compensa întârzierea noastră faţă de ţările avansate din regiune avem nevoie, aş zice, de cel puţin zece ani.  

Profit: Numiţi  vă rog câteva lucruri care v-au surprins în activitatea de guvernator al BNM?

S.C.: Într-un răstimp scurt am făcut multe observări şi am acumulat impresii, legate nu numai de lucrul nou în calitate de guvernator, dar şi de schimbarea mediului de trai. După 22 ani de viaţa în străinătate, întoarcerea acasă e ca o „emigraţie pe dos”, plină de surprize şi (re)descoperiri.

Negocierile cu FMI au fost şi ele extrem de interesante şi memorabile, cu momente foarte încordate, dar şi satisfacţia reuşitei.

Dar cea mai impresionantă descoperire, până la urmă, a fost Banca Naţională. Am găsit o instituţie modernă, bine organizată şi eficace, departe de imaginea pe care mi-o puteam face a priori venind din sectorul privat. În multe departamente am întâlnit specialişti buni, care ar putea lucra cu uşurinţă într-o bancă centrală din UE sau într-o instituţie financiară internaţională. Este o onoare pentru mine şi un adevărat stimul să conduc un asemenea colectiv.■