V.C.: În primul rând, eu vin dintr-un domeniu apolitic, am studii şi experienţă de activitate în domeniul urbanistic, multă lume mă cunoaşte în calitate de activist civic.

În campania electorală am promovat ideea depăşirii momentului politic şi al focusării pe problemele oraşului. Probabil, anume din acest considerent am obţinut sprijinul consilierilor din majoritatea fracţiunilor din consiliul municipal. Din câte am înţeles, ceilalţi trei vice-primari tot ar fi obţinut suportul consilierilor chiar la prima şedinţă, dar factorul politic  a prevalat. Consiliul municipal rămâne a fi un for politic.
 
În plus, este vorba de specificul domeniului de care sunt responsabil. Există un grad sporit de corupţie care generează o serie de mari probleme pentru oraş şi pentru oameni. Toată lumea s-a săturat de acest lucru şi chiar îşi doreşte o schimbare.

Voi face tot posibilul să nu dezamăgesc.

Profit:  A fost uşor să acceptaţi propunerea Primarului General al municipiului, Ion Ceban, de a deţine funcţia de Viceprimar responsabil de Urbanism şi Mobilitate Urbană? Mulţi au criticat decizia Dvs., dar mulţi v-au susţinut.

V.C.: Sincer, mi-ar fi fost mult mai greu să explic de ce aş fi refuzat această funcţie. Timp de mai mulţi ani am vorbit despre situaţia deplorabilă care există la capitolul urbanism şi transport public. În campania electorală am venit cu soluţii foarte concrete şi clare pentru o serie de probleme, iar acum când mi s-a oferit mandat deplin pentru a le implementa şi a rezolva o parte din problemele oraşului, eu, pur şi simplu, nu am putut refuza oferta.

Am primit asigurări din partea primarului general al municipiului că toată lumea va lăsa politicul la o parte şi se va concentra pe soluţionarea problemelor oraşului. Am observat că până în acest moment nimeni dintre persoanele numite în funcţii-cheie, inclusiv ceilalţi trei vice-primari, nu vine din mediul politic, nu sunt membri ai PSRM. Eu chiar văd că se ţine cont de acest principiu, lucru care mă face să cred că am făcut alegerea corectă.

Profit:  Care sunt principalele obiective pe care doriţi să le realizaţi în această funcţie la capitolul urbanism?

V.C.: Prima prioritate este restructurarea, reformarea şi modernizarea direcţiei de urbanism şi arhitectură. Avem nevoie de experţi şi specialişti în arhitectură şi dezvoltarea oraşului, oameni cu viziuni, nu funcţionari publici sterili care acceptă orice numire în funcţie şi care sunt supuşi corupţiei.

Nu putem asigura o dezvoltare durabilă a capitalei fără un astfel de organ.

Indiferent cine va fi primar sau vice-primar în viitor, această structură  trebuie să asigure dezvoltarea urbană sustenabilă a oraşului.

A doua prioritate este elaborarea documentelor care stau la baza dezvoltării oraşului: planul urbanistic general, planul de mobilitate urbană, concepţia de transport etc.

Aceste documentele există, dar ele fie sunt învechite fie nu sunt respectate. Este necesar să actualizăm documentele existente, ţinând cont de evoluţiile din domeniu şi de situaţia reală care există astăzi în capitală.

Spun acest lucru deoarece foarte multe dintre prevederile documentelor de urbanism existente în prezent sunt absolut irealizabile. Ele vin dintr-un sistem în care oraşul spunea de ce are nevoie, iar Moscova transfera sumele de bani necesare.

Profit: Au trecut circa 30 de ani de atunci...

V.C.: Exact, dar oamenii  care au creat acel document sunt tot acolo.

Profit: De unde luăm specialişti calificaţi?

V.C.: Tocmai intenţionam să spun că o altă prioritate în domeniul urbanistic este atragerea specialiştilor. Până acum primăria a fost o structură absolut necredibilă şi neatractivă.

Anterior, mulţi specialişti buni, tineri cu studii în ţară şi peste hotare, oameni cu viziuni refuzau să lucreze la primărie din două motive - nivelul înalt al corupţiei în care ei nu doreau să se implice şi salariile foarte mici.

Pentru a soluţiona aceste probleme, noi apelăm la susţinerea donatorilor, căutăm modalităţi de optimizare a structurilor, inclusiv prin schimbarea organigramei primăriei, încercăm să vedem ce putem face pentru a eficientiza fiecare fişă de post astfel încât angajaţii să fie plătiţi mai bine. Pentru aceasta este nevoie, însă, de ceva timp - cel puţin vreo jumătate de an.

Profit: Elaborarea şi aprobarea unui nou plan urbanistic este una dintre principalele promisiuni ale Dvs. şi ale primarului general al municipiului. Se spune că un asemenea plan nu a fost aprobat până în prezent deoarece  s-au opus mai multe grupuri de interese.  

V.C.: Cred că acest lucru este în mare parte adevărat. Nu s-a dorit să existe claritate şi reglementare în acest domeniu. Din anul 2007, planul de urbanism parcă există, dar în acelaşi timp parcă nu există, deoarece nu toate documentele şi deciziile au intrat în vigoare. Astfel, atunci când funcţionarilor de la primărie le convenea, ei spuneau că acest document există, iar atunci când nu le convenea, spunea că nu există. În mare parte, acest lucru a afectat zona istorică a capitalei.

Profit: Vă aşteptaţi la o anumită rezistenţă în procesul de elaborare şi adoptare a unui nou plan urbanistic şi din partea cui? Ce mesaj aveţi pentru cei care vor încerca să opună rezistenţă?

V.C.: Rezistenţă deja există. Lumea solicită întrevederi cu primarul, iar telefonul meu este roşu.

Oamenii s-au adaptat la regulile impuse anterior de unii funcţionari de la primărie, iar  acum, când ele se schimbă, îşi fac griji pentru ce va urma.
Noi tragem linia. Mesajul nostru pentru toată lumea - agenţi economici, cetăţeni şi societatea civilă - este că de acum încolo lucrurile vor fi altfel.

În acelaşi timp, ne propunem să analizăm fiecare caz legat de construcţiile şi gheretele semi-legale sau ilegale, pentru a vedea cum putem soluţiona aceste probleme.

Trebuie să menţionez faptul că avem agenţi economici care au început diferite construcţii având toate actele în regulă. De fapt, majoritatea construcţiilor din oraş sunt legale pentru că proprietarii au primit autorizaţii de construcţie şi certificate de urbanism de la primărie.

Este o altă întrebare dacă acestea au fost emise legal sau ilegal, dacă ele corespund sau nu planului de urbanism. Foarte des, aceste documentele au fost emise legal, deoarece s-au creat toate premisele pentru aceasta.
Vă dau un exemplu. Un agent economic a început construcţia unui bloc de locuit anul trecut sau cu doi ani în urmă şi acum construcţia este la nivelul etajului opt. O parte dintre documente au fost emise cu anumite abateri de la legislaţie. Ce facem în această situaţie? Demolarea unei asemenea construcţii costă. Dacă clădirea rămâne nefinalizată, atunci ea prezintă un pericol, în plus, afectează imaginea oraşului.

Noi intenţionăm să creăm o comisie care va examina fiecare caz mai complicat şi va veni cu soluţii. Dacă documentele au fost eliberate ilegal, iar construcţia nu a început încă, atunci vom retrage autorizaţia de construcţie. Dacă autorizaţia a fost emisă legal şi construcţia deja este în plin proces de desfăşurare, atunci vom propune agentului economic să contribuie la diminuarea impactul negativ al construcţiei asupra zonei în care aceasta este amplasată. De exemplu, să amenajeze spaţiul din apropiere, să construiască o porţiune de drum, un apeduct etc. Din câte vedem, unii agenţi economici ar fi dispuşi să facă acest lucru.

Profit:  Ce soluţii aveţi pentru problema clădirilor nefinalizate, mai ales a celor din centrul Chişinăului, care afectează imaginea oraşului. Mă refer aici la clădirea ce se dorea să fie un hotel, viz-a-viz  de Ministerul Agriculturii, sau la clădirea nefinalizată de lângă Teatrul de Operă şi Balet?

V.C.: Majoritatea acestor clădiri sunt în litigii în care sunt implicaţi fie mai mulţi agenţi economici fie fondatorii unei companii. De asemenea, există cazuri când construcţiile au fost stopate, deoarece asupra companiei care a început lucrările s-a produs un fel de atac raider.

În prezent, aceste construcţii nefinalizate, care au fost începute cu 10-15 ani în urmă, nu costă nimic proprietarii. Noi vom identifica modalităţi pentru ca astfel de şantiere de construcţie de lungă durată să coste. O soluţie ar fi majorarea semnificativă a taxelor pentru amplasarea gardurilor în jurul clădirilor care nu sunt finalizate timp de 3-4 ani. Atunci când proprietarii vor fi obligaţi să achite sute de mii de lei pe an pentru construcţiile nefinalizate - taxa va depinde de mărimea clădirii, locul amplasării şi impactul ei asupra imaginii oraşului - atunci aceştia vor căuta să identifice soluţii pentru a duce lucrările la bun sfârşit.

Toate oraşele  mari au suferit de pe urma construcţiilor nefinalizate. Am fost în mai multe oraşe din Europa şi am văzut cum funcţionează asemenea mecanisme. Nu trebuie să inventăm bicicleta, ci doar să studiem şi să preluăm practicile şi soluţiile care au dat rezultate în alte oraşe.

Profit: Al doilea domeniu de care sunteţi responsabil este cel al transportului public. Care sunt priorităţile la acest capitol?

V.C.: Ne propunem să abordăm problema transportului public din perspectiva mobilităţii. Dorim să acordăm mai multă prioritate transportului public, mersului cu bicicleta şi mersului pe jos.

În oraşele din Europa poţi merge liniştit pe jos dintr-o zonă în alta fără a te supune unui pericol. În Chişinău acest lucru este, uneori, aproape imposibil. Sunt zone unde nu avem nici o trecere pietonală sau unde trotuarele au fost transformate în locuri de parcare, iar pietonii trebuie să facă slalom printre automobile.

De asemenea, ne propunem să eficientizăm şi să modernizăm transportul public, astfel încât persoanele care au nevoie de transport doar pentru a se deplasa la serviciu să aleagă transportul public nu cel privat.

Profit: Ce înseamnă acest lucru la modul practic?

V.C.: Acest lucru înseamnă benzi dedicate transportului public, pentru ca acesta să circule rapid şi să nu stea în ambuteiaje, staţii de transport public moderne, cu orar şi panouri digitale cu informaţii despre circulaţia autobuzelor şi a troleibuzelor, bilet unic de călătorie care să permită pasagerilor să călătorească, cu acelaşi bilet timp de o zi, o săptămână sau o lună, atât cu autobuzul, cât şi cu troleibuzul, taxarea electronică ca model de plată.

Profit: Crearea benzilor pentru transportul public va îngreuna, însă, deplasarea transportului privat.

V.C.: Este adevărat. Dar scopul nostru este să încurajăm chişinăuienii să folosească cât mai puţin transportul privat. Mă refer aici, în primul rând, la locuitorii capitalei care se deplasează la serviciu în centrul oraşului şi seara pleacă acasă, iar automobilele lor ocupă locuri de parcare, de obicei pe trotuar, timp de minimum 8 ore.

Acest lucru înseamnă un randament foarte mic al automobilului -  el nu este utilizat 90% din timp, dar ocupă un spaţiu de parcare în centrul oraşului unde cea mai scumpă resursă este terenul.

Din cauza automobilelor care staţionează toată ziua, cei care au nevoie să-şi parcheze automobilele pentru  doar 5-10 minute parchează pe prima bandă, lucru care îngreunează şi mai mult traficul.

La fel ca şi în cazul construcţiilor nefinalizate, soluţiile pentru fluidizarea traficului nu sunt inventate de mine. Sunt practici internaţionale.

Nici un oraş din lume nu poate crea o infrastructură în care să poată circula lejer atât transportul public, cât şi toate automobilele private, numărul cărora a crescut semnificativ în ultimele decenii. Există o axiomă care spune: cu cât mai multă infrastructură pentru automobile există, cu atât mai multe automobile vor fi în garaj sau în oraş.

Anume din acest considerent, practica marilor oraşe europene este de a limita circulaţia automobilelor private, prin diferite metode, şi de a spori capacităţile transportului public.

Profit: La modul practic, cum veţi obliga şoferii să nu circule pe benzile dedicate transportului public?

V.C.: Cu ajutorul camerelor de filmat şi a amenzilor, car vor fi destul de mari.

Profit: Cum vedeţi soluţionarea problemei parcărilor, mai ales în centrul oraşului? Este posibil de construit o parcare multi-etajată pe una din străzile centrale ale capitalei?

V.C.: Construcţia unor  asemenea parcări este reală, iar unii agenţi economici şi-au anunţat deja disponibilitatea de a participa la implementarea unor asemenea proiecte. Au fost chiar şi identificate câteva locuri, unul dintre care este scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Agenţii economici susţin că acolo este posibilă construcţia unei parcări subterane pentru 500-600 de locuri de parcare. Dar pentru ca agenţii economici să fie interesaţi  să investească în asemenea proiecte, primăria trebuie să asigure că şoferii îşi vor parca automobilele anume acolo şi vor achita costul parcării. Experienţa oraşelor europene arată că pentru ca un asemenea proiect să fie viabil este necesar să fie interzisă parcarea pe o rază de 600 de metri.

De asemenea, ne propunem să marcăm toate locurile de parcare în zona centrală a oraşului, sau chiar pe toate străzile capitalei. Astfel, şoferii care îşi vor parca automobilele în locurile care nu sunt marcate vor fi amendaţi.

În prezent, nu putem aplica amenzi pentru că nu putem demonstra că acesta nu este un loc de parcare. În plus nici nu are cine aplica aceste amenzi.

Profit: În acest sens, intenţionaţi să intensificaţi cooperarea cu Ministerul de Interne sau cu Inspectoratul General de Poliţie?

V.C.: Intenţionăm să creăm o agenţie municipală de control sau de supraveghere, vom vedea cum exact se va numi. Această structură va avea dreptul să aplice legea. Poliţia nu dispune de angajaţi care să facă acest lucru. Suntem conştienţi de faptul că dacă poliţiştii încep să se ocupe la modul cel mai serios de aplicarea amenzilor pentru încălcarea regulilor de parcare, atunci nu va mai avea cine să se ocupe de restul sarcinilor.
 
Considerăm că pentru aplicarea amenzilor pentru parcarea neregulamentară pot fi angajate persoane mai puţin calificate decât poliţiştii. Sperăm să putem implementa acest proiect deja în primăvara anului viitor.

Profit: Ce rol atribuiţi microbuzelor în dezvoltarea transportului public?
 
V.C.: Părerea mea este că microbuzele, mai devreme sau mai târziu, vor dispărea din oraş. Mai mulţi proprietari de rute au declarat, în cadrul discuţiilor pe care le-am avut, că intenţionează să renunţe la aceste afaceri, deoarece ele au devenit neprofitabile. Din acest considerent, ne propunem să găsim modalităţi pentru a achiziţiona autobuze şi troleibuze noi. De asemenea, dorim să creăm parteneriate public-private cu companii de transport care dispun de autobuze de capacitate mare. Vom contracta serviciile lor după o formulă similară cu microbuzele, dar cu un control mai strict.

De asemenea ne propunem să creăm aşa numitele staţii de transbordare. Astfel, locuitorii din suburbii vor fi aduşi la intrarea în oraş cu autobuze mari, iar ulterior, folosind acelaşi tichet, ei vor putea merge în diferite zone ale oraşului utilizând alte mijloace de transport.

Profit:   Cu ce dificultăţi vă confruntaţi în primele săptămâni de activitate?

V.C.: Numărul mare al celor care solicită întrevederi pentru a încerca soluţionarea diferitor probleme. Unor oameni li se pare că problema lor se va rezolva imediat sau mai uşor dacă vor discuta cu viceprimarul.

Nu am venit aici să fiu viceprimar. Am venit în această funcţie pentru a face nişte schimbări sistemice şi pentru a îmbunătăţi serviciile pe care le prestează primăria.

Pentru a face îmbunătăţiri sistemice este nevoie ca top managementul să se focuseze pe reforme instituţionale, să caute finanţări, să elaboreze şi să implementeze proiecte, să organizeze servicii şi structuri.

Consider că de soluţionarea problemelor individuale ale agenţilor economici sau a persoanelor fizice trebuie să se ocupe funcţionari specializaţi care să primească oameni şi să le examineze petiţiile.

Profit: Dar ce v-a surprins plăcut în activitatea primăriei?
 
V.C.: Am descoperit foarte multă lume dispusă să ajute - agenţi economici, reprezentanţi ai societăţii civile, ambasadori, donatori, dezvoltatori IT, cetăţeni simpli.

În cadrul întrevederilor pe care le-am avut până în prezent am observat o mare dorinţă de a ajuta municipalitatea.

Am observat această dorinţă şi pe interior - funcţionari publici care până acum au fost neglijaţi şi nu au fost luaţi în seamă, dar care au viziuni şi idei. Consider că aceşti oameni sunt o resursă foarte bună pe care trebuie să o folosim şi care poate să ne ajute la dezvoltarea oraşului.■