Profit: Dle Uşurelu, anul agricol 2017 este pe sfârşite, prin urmare, putem deja trage anumite concluzii. Cum a fost acest an pentru Republica Moldova? Care sunt sectoarele în care rezultatele sunt la nivelul aşteptărilor şi în ce sectoare acestea sunt peste sau chiar sub aşteptări?

I.U.: Întotdeauna am promovat ideea că nu cantitatea recoltei, ci banii câştigaţi în urma realizării acesteia trebuie consideraţi o victorie. Deocamdată, nu putem spune că anul agricol 2017 este deja la final. Agricultura este o afacere, iar pentru a trage concluzii, pe lângă volumul recoltei, trebuie să luăm în considerare şi alte componente precum preţul de vânzare, prezenţa pieţei de desfacere, competitivitatea produselor autohtone. Atunci când suprapunem aceste componente, ajungem la concluzia că nu toate câmpurile care arată bine dau şi un rezultat bun.
În general, cu o satisfacţie deosebită vreau să vorbesc despre strugurii de masă. Actualmente, am reuşit să atingem unul dintre obiectivele propuse anterior, în special, un alt nivel de producere a strugurilor de masă. În primul rând, au fost efectuate investiţii în plantaţii agricole noi, cât şi în realtoirea plantaţiilor vechi cu soiuri întrebate pe piaţă.

Ulterior, agricultorii au fost pregătiţi pentru a face faţă noilor cerinţe ale pieţei. La acest capitol, am optat pentru un nou tip de asistenţă, bazat pe pregătirea duală nu prin seminare. Deci, pe deoparte, au fost instruiţi muncitorii din vii, pe de altă parte, au fost pregătiţi managerii companiilor. Măsurile întreprinse au dus la sporirea capacităţilor de export a strugurilor de masă, rezultat ce a depăşit aşteptările.

Profit: Care este recolta la strugurii de masă în anul curent?

I.U.: În ansamblu pe ţară, au fost recoltate circa 620 mii tone de struguri, inclusiv 110 mii tone soiuri de masă. Din cauza schimbărilor climatice înregistrate pe parcursul anului, recoltarea acestora a început mai târziu, comparativ cu ultimii cinci ani.

Astfel, strugurii de masă sunt primul produs care a acoperit în întregime cota de export de 10 mii tone oferită Republicii Moldova de către Uniunea Europeană pentru anul 2016. În aceeaşi perioadă, cota europeană oferită la mere a constituit 40 mii tone, dintre care Moldova a acoperit doar o mie tone. Din acest motiv, în cadrul întrevederii cu reprezentanţii Acordului de Liber Schimb RM-UE, care a avut loc la mijlocul lunii octombrie, am solicitat majorarea cotei la strugurii de masă de la 10 mii la 25 mii tone pe an.

Cantităţi mari de struguri de masă din Moldova au fost exportate în anul curent în Spania. De asemenea, am început exportul masiv în România, ţară producătoare de struguri de masă. Acest lucru înseamnă că avem struguri de o calitate înaltă.

Profit: Pe cât de importantă este piaţă UE pentru produsele agricole moldoveneşti?

I.U.: Vorbim despre piaţa europeană nu din motiv că este unica piaţă de desfacere. Categoric nu! Dar indicatorul „piaţă europeană” sau „produs european” vorbeşte despre faptul că produsul a ajuns deja la un nivel de calitate şi omogenitate, care poate fi acceptat pe orice altă piaţă de desfacere.

Profit: Aţi menţionat că la moment cota de export la mere acordată de UE nu este pe deplin acoperită. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru? Problema constă în preţul de export sau în cerinţele mult prea exigente din partea importatorilor europeni?

I.U.: Nu doar din cauza preţului şi a cerinţelor. În mare parte, merele autohtone au fost direcţionate spre piaţa Federaţiei Ruse. Majoritatea producătorilor autohtoni întotdeauna au optat pentru această piaţă, mai ales ţinând cont de cerinţele şi varietatea de soiuri existente pe piaţa rusă.

Profit: Pe cât de importantă este în prezent piaţa Rusiei pentru sectorul agricol moldovenesc?

I.U.: Indiscutabil, piaţa Federaţiei Ruse este una foarte importantă, dar nu mai este deja una crucială. Cu părere de rău, problema cea mai mare rezidă în implicarea politicului în relaţiile economico-financiare bilaterale. Cred că acest lucru nu este tocmai corect. Noi nu vindem armament, ci produse alimentare. Consider că interesele politice nu trebuie să prevaleze atunci când este vorba despre produse alimentare şi sănătatea naţiunii.

Faptul că piaţa Rusiei nu mai este una decisivă pentru R.Moldova o demonstrează sectorul viti-vinicol, care a rezistat crizei din 2006 şi 2009 cauzate de embargourile impuse de Rusia. Până în 2006, exporturile de vinuri moldoveneşti către Federaţia Rusia reprezentau circa 95% din totalul de exporturi, în 2009 această cifră s-a redus la 60-65%.

În 2016, Moldova a exportat în Rusia mult mai puţine băuturi alcoolice comparativ cu 2006 sau 2009 dar, în schimb, de o calitate mult mai înaltă. Republica Moldova are peste 300 medalii obţinute la diferite concursuri internaţionale, dintre care 70 sunt de aur.

În cadrul concursurilor internaţionale, juriului i se oferă doar mostrele cu vin, fără indicarea ţărilor de origine. Şi, în acest moment, Moldova ocupă primele locuri din lume. Acest lucru înseamnă că avem vinificatori foarte calificaţi şi produse competitive. Nu vreau să spun că nu avem probleme în sector, dar calitatea vinurilor moldoveneşti nu mai este astăzi pusă la îndoială.

Profit: Care ar fi cea mai mare problemă a sectorului agricol moldovenesc în prezent?

I.U.: Problema principală este omogenitatea. Am început tot mai des să întrebuinţez această noţiune. Întotdeauna se vorbeşte despre calitate. Dar, de fapt, ce înseamnă un produs de calitate?! De exemplu, într-o ladă avem struguri de masă de 200 şi 500 de grame. Ambele sunt de calitate. Totuşi strugurii mai mari sunt consideraţi de calitate superioară, cei mijlocii de calitatea a doua, iar cei mici de calitatea a treia. Preţul este diferit în dependenţă de acest criteriu, deşi toţi strugurii sunt de calitate.

Odată cu privatizarea şi divizarea micilor gospodării, acestea au rămas fără specialişti în agronomie sau fiecare îşi are specialistul său cu cerinţele proprii. Drept rezultat, acelaşi soi de măr, crescut de zece producători, este diferit ca conţinut, securitatea alimentului, trasabilitate, culoare, mărime. Acest lucru face mai dificilă identificarea importatorilor, mulţi dintre care sunt interesaţi de cantităţi mari de mere, de exemplu, dar toate de acceaşi culoare, mărime şi gust.
Astăzi, este necesar să unim gospodăriile agricole în asociaţii care să fie conduse de un singur agronom. Producţia trebuie crescută de o singură persoană, după aceleaşi criterii. Doar în acest caz vom avea, de exemplu, mere de aceeaşi mărime, culoare, ambalaj, fapt ce ne va ajuta să cucerim noi pieţe de desfacere.

Cred că omogenitatea este una dintre cele mai mari probleme ale exportatorilor de fructe şi struguri din Moldova.

Dacă ne referim la producţia legumicolă, cantităţile destinate exportului sunt mult mai mici. Consumul pe piaţa locală, de asemenea, s-a redus, dat fiind exodul populaţiei. În plus, numărul fabricilor de procesare este destul de mic.

Profit: Dar, de ce s-a distrus piaţa de procesare din Moldova?

I.U.: Pe motiv că procesatorii s-au separat de producători. Aceştia se considerau mai presus decât producătorii, având cerinţe mai mari, intenţionau să joace după propriile reguli. Acest lucru, însă, nu s-a întâmplat. Respectiv, agricultorii, de exemplu, de la producearea roşiilor au trecut la producerea grâului, ceea ce i-a avantajat, deoarece au nevoie de mai puţine braţe de muncă, utilaj adiţional pentru irigare etc.

Profit: Mulţi exportatori, inclusiv cei de cereale, susţin că înregistrează pierderi în urma aprecierii leului moldovenesc în ultima perioadă. Sunt întemeiate aceste afirmaţii?

I.U.: Producerea grâului a rămas la nivelul anului trecut. La acest capitol, există două probleme. Din circa 1,2 mil. tone de grâu, aproximativ 70% este grâu furajer. În Moldova practic nu se cultivă grâu alimentar. Producem circa 3,2-3,4 mil. tone de produse cerealiere şi boboase de grupa întâi şi a doua.  Pentru Moldova este o cantitate mare, dar pentru piaţa globală este una foarte mică, lucru care nu ne permite să negociem preţul la bursa de la Chicago, de exemplu.

În general, sectoarele din domeniul agriculturii trebuie privite într-o strânsă conexiune. Cu părere de rău, greşeala noastră a fost că nu am privit agricultura ca un ansamblu de lucrări, domenii sau sectoare. Mă refer aici la asolament, care trebuie să fie compus din minimum cinci culturi. Actualmente, am rămas la asolamentul compus din trei-patru culturi. De exemplu, floarea soarelui trebuie cultivată pe acelaşi sol nu mai devreme decât la al patrulea an. Deci, cea mai mare problemă este distrugerea solului.

Noi susţinem că avem cel mai fertil sol în lume, dar în mai puţin de 100 de ani indicatorul de humus de bază a cernoziomului a scăzut de la 7,8% la 3,4 %. De asemenea, nu mai folosim iarba în circuit. Asolamentul din iarbă îmbogăţea solul cu azot. În prezent, în schimb să ne bucurăm de plante ca sursă de îmbogăţire a solului, noi procurăm îngrăşăminte azotate de peste hotare. Apare întrebarea: „Încotr-o mergem şi ce vom lăsa generaţiilor viitoare?”.

Profit: Unii producători de grâu au stopat exporturile în speranţa că în primăvară preţul pentru o tonă de grâu se va majora. În acest caz, nu credeţi că riscă pierderi şi mai mari?

I.U.: Este greu de spus. Dacă vorbim de recolta anului 2017 per total globală, aceasta este la nivelul anului 2016, dar s-a majorat consumul. Cred că nu va exista o mare fluctuaţie a preţului. Leul pe parcursul anului 2018 îşi va menţine poziţia cu mici fluctuaţii ca rezultat al mişcărilor calitative efectuate de Banca Naţională a Moldovei. Să sperăm că pe piaţa internaţională va fi solicitată o cantitate mai mare de grâu şi, respectiv, în perioada de primăvară va spori şi preţul la acest produs. Totul depinde cât de solicitate vor fi produsele din carne în această perioadă, respectiv, producătorii de carne vor fi nevoiţi să achiziţioneze grâu pentru creşterea animalelor.

Un factor îmbucurător este că tot mai mulţi producători au mai multe mijloace financiare disponibile şi încearcă să negocieze preţul. Anterior, aceştia erau atât de îngreunaţi de povara creditelor, încât acceptau preţuri destul de mici. În plus, mulţi dintre ei au început să construiască depozite performante de păstrare a produselor cerealiere. Respectiv, în prezent, producătorii de grâu au posibilitatea să vândă culturile atunci când acestea sunt mult mai solicitate pe piaţă şi la un preţ mai avantajos.

Profit: Care este recolta de grâu, orz, porumb în 2017, comparativ cu 2016? Recolta la hectar este mai mare sau mai mică raportată la rezultatele anului 2016?

I.U.: În ceea ce priveşte grâul, datele arată că în anul curent a fost obţinut un volum de circa 1,1 mil. tone, comparativ cu 1,2 mil. tone în anul trecut. Astfel, productivitatea medie la un hectar a constituit 3,87 tone, în creştere faţă de anul 2016 (3,67 t/ha). În cazul orzului am obţinut un volum de 247 mii tone, comparativ cu 254 mii tone în anul trecut, productivitatea medie fiind de 3,43 tone la hectar. În ceea ce priveşte porumbul, în anul curent am obţinut 758 mii tone, comparativ cu 1,01 mil. tone în anul 2016. Productivitatea medie a porumbului pe un hectar fiind de 4,16 tone. Recolta de floarea soarelui a constituit 709 mii tone, comparativ cu 649 mii tone în anul 2016, productivitatea medie pe un hectar fiind de 2,1 tone.

Profit: Care sunt principalele pieţe de desfacere pentru grâu?

I.U.: Cea mai mare parte a grâului se exportă în Orientul Mijlociu.

Profit: Dar, în general, care sunt principalele pieţe de desfacere pentru produsele agricole moldoveneşti în anul 2017?

I.U.: Cea mai mare parte a culturilor cerealiere se exportă pe piaţa sudică. Principala piaţă de desfacere pentru soia modificată genetic este Europa. Cea mai mare cantitate de mere este exportată în Federaţia Rusă, dar încercăm să valorificăm şi alte pieţe. Strugurii de masă sunt exportaţi în mai multe direcţii, dar Rusia rămâne una dintre principalele pieţe de export. Nucile sunt exportate în Franţa, Italia, Austria, Germania, Grecia, Cipru, Turcia. Mierea de albine, de asemenea, în mare parte se exportă în Europa. Aici aş vrea să menţionez că producerea mierii de albine ar putea fi substanţial îmbunătăţită, lucru care va duce la sporirea veniturilor.

Profit: Cum anume?

I.U.:  În prezent vindem patru varietăţi de miere: de salcâm, tei, polifloră şi de floarea soarelui. Dar primăvara moldovenească începe de la rapiţă, apoi avem primele floricele de pe dealuri, ulterior gama mare de pomi fructiferi, caştanul, salcâmul, teiul, florile de pădure, poliflora divizată, floarea soarelui, de asemenea, mierea din fructe coapte. Respectiv, dacă nu am exporta miere în vrac, dar am opta pentru exportul mierii în cantităţi mici raportate la diferite flori am obţine un produs mult mai variat şi care ar putea fi folosit ca medicament. Acest lucru ar înseamna şi un preţ mult mai mare.

Profit: Ce proiecte de stat pentru stimularea producătorilor există la moment?

I.U.:  Cât nu ar fi de paradoxal, dar avem surse financiare suficiente. Actualmente, în domeniul agriculturii sunt în derulare aproximativ 36 proiecte de asistenţă tehnică. Problema cea mai mare constă în rentabilitate. De exemplu, doar în anul 2017 am semnat un contract de $23,7 mil. în cadrul programului rural de rezilienţă economico-climatică incluzivă (IFAD), care are drept obiectiv majorarea veniturilor şi a rezistenţei la schimbările climatice ale antreprenorilor din mediul rural.

Dacă vorbim de proiectul „Filiera Vinului” destinat redresării sectorului vitivinicol şi stimulării producerii vinului cu denumire de origine protejată (D.O.P.) şi indicaţie geografică protejată (I.G.P.), acesta are un buget de $20 mil. „Livada Moldovei” - un proiect cu un buget de $120 mil., finanţat de Banca Europeană de Investiţii, care îşi propune să faciliteze şi să contribuie la crearea condiţiilor favorabile pentru restructurarea lanţului valoric al sectorului horticol din Moldova.

Deci, există un număr semnificativ de proiecte, dar de fapt ceea ce lipseşte producătorilor noştri este gestionarea eficientă a banilor. De exemplu, cu o sumă de 10 lei un producător poate obţine 16 lei sau doar 9 lei. Toţi cer componente de grant, dar nu este atât de simplu, trebuie să demonstrezi că producţia ta poate fi rentabilă.

Profit: Dle Uşurelu, care sunt în opinia dvs. trei cele mai importante sarcini care stau în faţa sectorului agricol în 2018?

I.U.: În primul rând, drept scop ne-am propus să contribuim la revitalizarea sectorului zootehnic. Conform datelor oficiale, în Republica Moldova în ultimii şapte ani nu s-a atestat o creştere robustă a şeptelului de animale deţinute de toate formele de producere, inclusiv gospodării ţărăneşti, gospodăriile populaţiei şi întreprinderile agricole. De asemenea, drept obiectiv ne-am propus crearea laboratorului de asistenţă şi diagnostică a producţiei agricole.

Profit: Ce reprezintă un astfel de laborator?

I.U.: Un laborator de testare a apei, solului şi a plantelor. De menţionat că în baza analizelor, de exemplu, a solului, la necesitate se vor face recomandări privind tipurile de îngrăşământ care trebuie utilizate şi în ce cantităţi. De asemenea, şi apa va putea fi supusă verificărilor. Totodată, la testarea în laborator vor putea fi indentificate plantele afectate de o anumită boală, tipul de afecţiune, iar ulterior vor fi elaborate recomandări pentru redresarea situaţiei.

Profit: Pe lângă cele menţionate există şi alte obiective?

I.U.: Un proces mai lung, dar pe care încercăm să-l promovăm, este dezvoltarea pieţei sudice, în pofida faptului că în aceste regiuni există anumite conflicte de ordin militar. Însă, după cum am menţionat, noi nu vindem armament, ci produse alimentare. În această regiune există ţări bogate, unde Moldova îşi poate vinde produsele rentabil. De asemenea, pentru anul viitor drept sarcină ne-am propus să începem exportul de produse din domeniul zootehnie, în special, ouă şi carne de găină.■