Profit: Dle Ministru, sectorul agricol este unul de bază pentru economia Republicii Moldova. Cum caracterizaţi la moment situaţia din agricultură?

E.G.: Sectorul agricol contribuie cu aproximativ 30% la PIB-ul ţării, reprezentând unul din cele mai importante sectoare ale economiei Republicii Moldova. În pofida acestui fapt, cu părere de rău,  domeniului în cauză nu i se atrage atenţia corespunzătoare.

Profit: De ce spuneţi “cu părere de rău”?

E.G.: De regulă, cu cât mai dezvoltată din punct de vedere industrial este o ţară, cu atât este mai bogată. În prezent, majoritatea ţărilor membre UE pun accent pe dezvoltarea sectorului industrial, şi nu pe cel agricol. Respectiv, cu cât ponderea agriculturii este mai mică în PIB, cu atât ţara este mai bogată. Agricultura oferă o siguranţă alimentară, dar nu şi financiară.

Situaţia la acest capitol în Republica Moldova este diferită. Suntem o ţară preponderent agrară şi în pofida dificultăţilor, reuşim să înregistrăm progrese. Investiţiile de aproximativ 2,5-3 mlrd. lei atrase anual în sector demonstrează acest fapt. Nici un alt domeniu economic nu se poate lăuda cu un volum de investiţii atât de mare. Dacă nu ar surveni probleme cu diferiţi parteneri din zona estică, dacă nu ne-ar fi impuse embargouri, agricultura noastră ar avea un ritm de dezvoltare mai rapid şi ar atinge un nivel de dezvoltare mult mai înalt.

Înţelegem că agricultorii ar dori ca statul să participe mai activ, dar să nu uităm că la moment RM trăieşte din surse proprii şi subvenţiile sunt achitate din fondurile bugetare, respectiv, statul ajută atât cât poate să ajute.

Profit: Cum aţi caracteriza anul 2016 din punct de vedere agricol? Ce ne puteţi spune despre recolta cerealieră obţinută şi care sunt rezultatele comparativ cu anii precedenţi?

E.G.: Dacă ar fi să comparăm rezultatele din ultimii trei ani, atunci 2016 a fost un an foarte bun. La capitolul cereale din grupa I, a fost chiar un an extraordinar de bun. Poate agricultorii au dorit un preţ mai mare pentru cereale, dar aceasta este logica afacerii - cu cât mai mult produci, cu atât preţul este mai mic. În ceea ce priveşte grâul de toamnă, datele arată că în anul curent a fost obţinut un volum global de circa 1213,59 mii tone de pe o suprafaţă monitorizată de 333,1 mii ha. Astfel, productivitatea medie la un hectar a constituit 3,64 tone, în creştere cu 32% faţă de anul 2015 (2,76 t/ha) şi cu 35% comparativ cu media ultimilor cinci ani.

În cazul orzului de toamnă am obţinut un volum global de 186,69 mii tone de pe o suprafaţă monitorizată de 54,77 mii ha, productivitatea medie fiind de 3,41 tone la un hectar. Recolta medie la hectar în anul curent este în creştere cu 46% faţă de anul 2015 (2,34 t/ha) şi cu circa 58% faţă de media anilor 2011-2015 (2,16 t/ha).

O situaţie îmbucurătoare avem şi la orzul de primăvară. A fost recoltată şi monitorizată o suprafaţă de 20,54 mii ha, productivitatea medie constituind 3,12 t/ha, pe când în anii 2011-2015 aceasta a fost de 1,81 t/ha. O altă cultură la care am înregistrat o recoltă majorată este mazărea. Din suprafaţa totală supusă recoltării - 8,36 mii ha - au fost obţinute 28,36 mii tone, productivitatea medie fiind de 3,39 t/ha. Media ultimilor cinci ani este la nivelul de 1,49 t/ha.

În ceea ce priveşte culturile grupei a II - floarea soarelui, soia, porumbul, constatăm că situaţia nu a fost atât de bună. Aceste culturi au fost afectate din cauza lunilor secetoase din anul curent. Comparativ cu anul 2015, recolta este mai bună cu aproximativ 15%, dar comparativ cu anul 2014, este mai redusă. De asemenea, îngheţurile înregistrate în raioanele de nord au avut un impact negativ asupra sămânţoaselor, culturilor multianuale. Totodată, în acest an avem probleme cu strugurii de masă, având în vedere că nivelul precipitaţilor a fost relativ mare. Agricultura este un domeniu în care foarte multe depind de natură şi nu de bani sau dorinţă. Poţi să investeşti bani, dar dacă precipitaţiile nu sunt la timpul potrivit, nu te ajută nimeni şi nimic.

Profit: Deci, temperaturile joase din luna aprilie au afectat grav regiunile de nord ale ţării. Care au fost pagubele exacte de pe urma îngheţurilor şi ce măsuri au fost întreprinse în acest sens?

E.G.: Au fost efectuate vizite de documentare în teritoriu, au fost instituite Comisii de evaluare a mărimii pagubelor cauzate de îngheţuri. În rezultat, a fost elaborat un Regulament prin care se stabilesc cerinţele faţă de persoanele care pot solicita suport financiar şi procedura de acordare a acestui suport. Conform evaluării au fost identificate aproximativ 6500-7000 de hectare de terenuri afectate de îngheţuri. Sprijinul pe care îl vom oferi variază între 3500 şi 5000 lei pentru un hectar. Vreau să menţionez că prin acest suport vor fi acoperite cheltuielile de stropire şi întreţinere a livezilor. Ministerul Agriculturii nu compensează toate pierderile agricultorilor. Până la urmă aceasta este o afacere particulară.

Profit: Când vor beneficia agricultorii de acest sprijin financiar?

E.G.: La sfârşitul lunii octombrie a avut loc ultima şedinţă cu participarea asociaţiilor producătorilor agricoli. Atunci au fost introduse ultimele modificări în regulamentul elaborat de specialiştii din cadrul ministerului în colaborare cu asociaţiile de profil. Regulamentul urmează a fi înaintat Guvernului. Sperăm că din momentul aprobării în Executiv şi până la prima plată va trece mai puţin de o lună. Respectiv, credem că până la sfârşitul anului ajutorul financiar va fi achitat.

Profit: Mai multe asociaţii ale producătorilor agricoli nu sunt de acord cu procedura de distribuire a asistenţei financiare agricultorilor afectaţi de îngheţurile din luna aprilie. Ei consideră că procedura este una birocratizată? Cum comentaţi aceste afirmaţii?

E.G.: Recunosc faptul că procedura este puţin anevoioasă, dar asigură un grad înalt de corectitudine. În urma consultărilor pe care le-am avut cu reprezentanţii asociaţiilor de producători, s-a convenit asupra unor simplificări. Calculele privind volumul producţiei de fructe compromise şi valoarea prejudiciilor au fost efectuate conform unei metodologii elaborate de către Banca Mondială, utilizată pe larg de către experţii internaţionali. Condiţiile sunt dure, dar corecte. Vor beneficia de ajutor financiar agricultorii care respectă legea, sunt înregistraţi, nu au datorii la stat şi achită impozitele. În prezent, avem foarte multe livezi multianuale care nici măcar nu sunt înregistrate. Respectiv, de ajutor vor beneficia toţi agenţii economici care într-adevăr merită să fie susţinuţi. Aceasta va fi o lecţie pentru persoanele care nici nu se gândesc la stat când totul este bine, însă atunci când întâmpină dificultăţi sunt primii care solicită ajutor. Deocamdată, nu cunoaştem care va fi suma exactă a suportului financiar. Credem că aceasta va constitui aproximativ 40-50 mil. lei, însă s-ar putea ca suma să fie mai mică. Toţi agenţii economici care au avut de suferit de pe urma îngheţurilor au depus cereri, dar luând în consideraţie faptul că o parte dintre ei pot fi neeligibilii, suma ar putea fi mai mică.

Profit: Care este procentul suprafeţelor agricole asigurate?

E.G.: Aproximativ 2% din agricultori şi-au asigurat terenurile arabile. Este un procent infim. În perioada îngheţurilor am avut numeroase discuţii cu asigurătorii şi asociaţiile producătorilor agricoli pentru a identifica anumite soluţii. În prezent, lucrăm la elaborarea proiectului de lege privind calamităţile naturale. Potrivit proiectului, statul îşi va asuma cele mai mari riscuri legate de dezastrele naturale, care vor fi acoperite dintr-un fond fix de finanţare.

Profit: Când aproximativ va intra în vigoare această lege?

E.G.: Depunem eforturi ca proiectul de lege să fie aprobat în sesiunea de toamnă-iarnă. Desigur, nu depinde doar de noi, dar cred că vom avea susţinere nu doar din partea deputaţilor majorităţii parlamentare, ci şi a deputaţilor din opoziţie. Este o problemă care trebuia rezolvată cu mulţi ani în urmă. Cred că la sfârşitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie legea va fi transmisă în Parlament.  

Profit: Care este opinia Dvs. privind importanţa pieţei Federaţiei Ruse pentru sectorul agricol din Moldova?

E.G.: Federaţia Rusă este o piaţă mare şi importantă, dar şi un jucător însemnat la nivel european. Potenţialul acestei pieţe trebuie valorificat, dar în acelaşi timp sunt împotrivă ca să considerăm piaţa rusă ca fiind una prioritară. Cea mai mare greşeală a producătorilor agricoli a constat în faptul că în anul 2006, când a survenit prima lovitură din partea Federaţiei Ruse, nu au tras concluzii şi nu au învăţat lecţia. A urmat embargoul la carne, seminţe, iar în 2014 şi la mere. În prezent, relaţia cu Rusia s-a îmbunătăţit. În anul curent, Guvernul a făcut eforturi substanţiale prin numeroase demersuri şi întâlniri. Viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Galbur, a avut 2-4 întrevederi cu ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, Viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Octavian Calmâc s-a întâlnit cel puţin de două ori cu Viceprim-ministrul Federaţiei Ruse, Dmitri Rogozin, în calitate de şefi ai Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică RM-FR. De asemenea, anterior în calitate de ministru, am avut o întrevedere cu ministrul rus al Agriculturii, Aleksandr Tkachev. La sfârşitul lunii noiembrie la Moscova este preconizată întrunirea Comisiei interguvernamentale Rusia-Moldova, după o pauză de trei ani. Sunt tendinţe pozitive spre o colaborare frumoasă şi corectă. S-ar putea ca relaţia să nu mai ajungă la acelaşi nivel la care a fost câţiva ani în urmă, dar cel puţin dorim să fie una corectă.

Profit: În cadrul întrevederii cu omologul Dvs. rus, Aleksandr Tkachev, aţi propus crearea la Chişinău a unei reprezentanţe a Serviciului Federal de Supraveghere Veterinară şi Fitosanitară Rosselkhoznadzor. Ce condiţii trebuie întrunite pentru a deschide reprezentanţa la Chişinău şi ce avantaje va aduce aceasta sectorului agricol?

E.G.: Am avut o discuţie corectă şi interesantă cu Aleksandr Tkachev. Nu am solicitat să fie extinse listele exportatorilor sau deschise mai multe puncte vamale pentru export, pentru că în acest caz ar fi fost un schimb inutil de păreri, având în vedere că aceste aspecte nu depind de nici unul dintre noi. Am discutat lucruri concrete. Am venit cu propunerea deschiderii unei filiale Rosselkhoznadzor la Chişinău. O solicitare similară am înaintat şi Serviciului Federal de Supraveghere în Domeniul Protecţiei Consumatorilor şi Bunăstării Populaţiei al Federaţiei Ruse Rospotrebnadzor, dar luând în considerare că este o structură separată de Ministerul Agriculturii nu am abordat această întrebare în cadrul convorbirilor cu omologul meu.

Totodată, în cadrul discuţiilor am menţionat că la deschiderea unei astfel de reprezentanţe dorim să fim parteneri egali. Există cel puţin patru avantaje majore, dintre care două financiare şi două politice. Primul avantaj este micşorarea costurilor de certificare pentru agenţii economici din RM. În prezent, potrivit legislaţiei, un agent economic care efectuează exporturi în FR are nevoie, în primul rând, de certificare locală. În al doilea rând, atunci când marfa vine la destinaţie este nevoie de certificarea locală a FR. Respectiv, costurile se dublează. Al doilea avantaj financiar este reducerea costurilor de logistică. În momentul în care marfa intră pe teritoriul Rusiei, sunt preluate probe pentru certificare. Automat, apar costuri de staţionare a camionului, estimate la minimum €100 pe zi. Odată cu deschiderea reprezentanţei, procedura va fi simplificată. Agentul economic se va adresa unui singur organ de certificare şi va primi un certificat pentru ambele ţări. În aceeaşi ordine de idei, având o reprezentanţă în Moldova, FR va putea să controleze reexporturile. De asemenea, nu va fi nevoie de a aduce numeroase comisii din FR pentru a verifica un agent economic local.

Partea rusă a rămas uimită de solicitarea noastră. Nu s-au aşteptat să venim chiar cu propunerea de a fi parteneri. Dar posibilităţi există. Ministerul Agriculturii deţine imobile pe care poate să le ofere în calitate de oficii. Putem asigura reparaţia acestor oficii sau chiar să contribuim la procurarea echipamentelor.

Profit: Acordul de comerţ liber dintre Republica Moldova şi Turcia a intrat în vigoare în luna noiembrie curent, după ce a fost semnat la 11 septembrie 2014. Ce reprezintă acesta şi ce beneficii va aduce Republicii Moldova?

E.G.: Republica Moldova a demarat negocierile pentru obţinerea Acordului de comerţ liber cu Turcia de mai mulţi ani şi în sfârşit am reuşit. Acordul are drept scop promovarea extinderii schimburilor comerciale bilaterale prin intermediul dezvoltării relaţiilor economice şi eliminării obstacolelor şi restricţiilor în calea comerţului cu bunuri dintre Republica Moldova şi Turcia. Printre beneficii putem menţiona accesul nelimitat, fără restricţii tarifare, la import pe piaţa Turciei a produselor noastre agricole şi agro-alimentare. Un exemplu simplu: taxele de import în Turcia pentru băuturile alcoolice depăşeau 170%. Respectiv, un produs care se vindea în Moldova, de exemplu, cu €2, în Turcia ajungea la preţul de €20. După semnarea Acordului, nu mai avem taxele respective şi automat vinurile sau produsele agro-alimentare vor fi mai accesibile. Datorită acestui fapt sperăm să sporim numărul de vânzări pe piaţa turcă.

Profit: Care este opinia Dvs. în ceea ce priveşte calitatea produselor agricole şi alimentare autohtone?

E.G.: Depinde de domenii. Dacă vorbim de vinuri, sucuri şi conserve, părerea este una foarte bună. Totodată, cred că la fructe şi legume mai avem de muncit, în special dacă luăm în consideraţie faptul că pentru un consumator contează mult aspectul. Dar, în linii generale, am o părere bună despre producătorii autohtoni. Personal, consum doar produse autohtone. Cu părere de rău, mulţi cetăţeni ai RM preferă alte produse decât cele locale. În Moldova sunt multe produse importate din Belarus sau Ucraina, care au o calitate mai joasă decât cele moldoveneşti, dar le preferă din cauza preţului mai convenabil. Pentru a redresa situaţia, Ministrul Agriculturii a iniţiat în anul curent campanii sociale pentru promovarea produselor autohtone, prin care sperăm că vom învăţa cetăţenii să consume în principal produse locale. Este un aspect de care ne vom ocupa şi în viitor. În acest sens, vom desfăşura în comun cu Banca Mondială un program de promovare a consumului de produse autohtone.

Profit: În ce ţări, Republica Moldova exportă cele mai multe produse?

E.G.: Exporturile moldoveneşti către Uniunea Europeană constituie circa 63%. Ţările cu cea mai mare pondere la export sunt România, Turcia, Belarus, Federaţia Rusă, Kazahstan. Produsele cele mai solicitate pentru export sunt vinul, zahărul, cerealele, fructele, conservele şi sucurile. Vreau să menţionez că Moldova are, într-adevăr, industrii cu care ne putem mândri. De exemplu, suntem un jucător important la nivel european la capitolul producere a concentratului de mere, a zahărului. Pur şi simplu, nu avem permisiunea de a vinde mai mult. Avem anumite cote stabilite în UE, există probleme cu Federaţia Rusă, dar potenţialul de producere al Moldovei este mult mai mare. În prezent, fabricile de zahăr din Moldova funcţionează doar la nivelul de 30-40% din potenţialul lor de producere. Este foarte bine că nu mai suntem axaţi numai pe Rusia, că am reuşit să asigurăm un echilibru la capitolul export. Rusia este importantă, dar nu mai este prioritară. În prezent, circa 15 întreprinderi din Găgăuzia şi Transnistria au permisiunea de a exporta vin în Rusia. Totuşi, în realitate exportă doar 7-8 companii. De ce? Din cauza instabilităţii şi a riscurilor de a face business pe această piaţă. Companiile au posibilitatea de a exporta, însă nu au siguranţa zilei de mâine.

Profit: În condiţiile în care Moldova exportă circa 63% în UE, putem vorbi că s-au acoperit pierderile de pe urma exporturilor scăzute în ultimii ani în Federaţia Rusă, Belarus, Ucraina?

E.G.: La această întrebare vă răspund printr-un simplu exemplu. În anul 2005 Moldova exporta în ţările CSI peste 400 mil. litri de vin, echivalentul a aproximativ 500 mil. sticle. În prezent, ţara noastră exportă practic de trei ori mai puţin, circa 110-120 mil. litri de vin. Desigur, nu putem vorbi despre o acoperire. Din alt punct de vedere, aceste 120 mil. litri se vând la un preţ de cel puţin două ori mai mare. Embargoul impus de Federaţia Rusă a fost o lovitură dureroasă pentru producători, dar am reuşit să asigurăm o stabilitate. Există acoperire financiară şi putem să ne dezvoltăm pas cu pas. Cel puţin statisticile ne arată că în fiecare an sporim vânzările - de exemplu, pe domeniul vinului şi al băuturilor alcoolice acestea au crescut cu cel puţin 10%. De asemenea, în prezent suntem unul dintre cei mai mari jucători pe piaţa strugurilor de masă din Europa. Avem circa 15 mii hectare de struguri de masă. În fiecare an producerea de fructe se majorează. Există domenii în care avem perspective şi stabilitate.

Piaţa UE este una dintre cele mai mari din lume. Desigur, nimeni nu ne aşteaptă cu braţele deschise, dar avem un exemplu foarte clar, care arată că dacă ai un produs bun şi calitativ, poţi obţine succes. De exemplu, producerea mierii este în permanentă creştere. Suntem un producător important de miere la nivel european, chiar dacă suntem o ţară mică. De fapt, acesta este unicul produs animalier pe care avem dreptul să-l exportăm în UE. O problemă ţine de faptul că în prezent exportăm mierea doar ca materie primă, dar discutăm cu apicultorii şi îi consultăm să facă produse cu valoare adăugată, să le ambaleze, să realizeze derivate din miere.

Profit: Ce acţiuni sunt întreprinse în prezent de către autorităţi în vederea stimulării sectorului agricol?

E.G.: În primul rând, statul subvenţionează sectorul agricol. La acest capitol vreau să fac o precizare: subvenţiile nu sunt o obligaţiune a statului aşa cum susţin multe asociaţii agricole. Acestea servesc drept ajutor agricultorilor. Atunci când o persoană face o investiţie în agricultură, o face pe propria răspundere şi pe propriul risc. Statul încearcă prin intermediul subvenţiilor doar să stimuleze şi să motiveze agricultorii.
 
Profit: Cum decurge situaţia în ceea ce priveşte fondul de subvenţionare pentru anul 2016?

E.G.: În anul curent statul a făcut un efort enorm, achitând toate datoriile faţă de agricultori. Mărimea fondului de subvenţionare pentru anul 2016 a constituit 900 mil. lei, inclusiv, 387,6 mil. lei din contul Programului ENPARD Moldova - suport pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Dintre acestea au fost achitate datoriile din anii 2014–2015. În special, au fost alocate 15,4 mil. lei pentru datoriile la subvenţiile din anul 2014, 42,9 mil. lei pentru datoriile faţă de producătorii agricoli care au avut de suferit de pe urma embargoului impus de Federaţia Rusă la export în 2014, 412,9 mil. lei pentru datoriile din anul 2015 şi 22,4 mil. lei a constituit contribuţia statului în Fondul Viei şi Vinului. Astfel, suma cumulativă a acestor plăţi constituie 493,6 mil. lei. Ulterior, prin modificarea şi completarea Legii bugetului, fondul de subvenţionare a fost diminuat cu circa 200 mil. lei. Astfel, mijloace disponibile pentru anul 2016 au rămas în mărime de 206 mil. lei. Aici vreau să menţionez că responsabilitatea pe care şi-a asumat-o statul rămâne aceeaşi. Res-pectiv, în anul curent pentru cererile de finanţare vor fi repartizaţi 206 mil. lei, iar în anul 2017 urmează a fi achitat restul sumei. Plus la aceasta, în anul curent ne-am asumat responsabilitatea de a recepţiona toate solicitările de finanţare. Astfel, programul de recepţionare a cererilor a fost prelungit până la sfârşitul lunii octombrie. În decurs de trei luni, Agenţia pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură a înregistrat peste 4,5 mii cereri de subvenţionare în sumă totală de circa 630 mil. lei. Suma respectivă nu este fixă, deoarece după înregistrarea dosarelor, are loc verificarea şi analiza acestora. S-a constatat deja că în urma evaluării, circa 7-10% rămân a fi neeligibile, respectiv sunt anulate.
 
Profit: Ce alte măsuri mai sunt întreprinse pentru susţinerea agriculturii?

E.G.: Pentru stimularea sectorului agricol avem numeroase oportunităţi de finanţare, cum ar fi Proiectul Agricultura Competitivă (MAC-P), finanţat de Banca Mondială şi Guvernul Suediei. Proiectul are drept scop sporirea competitivităţii sectorului agroalimentar prin susţinerea modernizării sistemului de management al siguranţei alimentelor, facilitarea accesului producătorilor agricoli la pieţe şi integrarea practicilor agricole de mediu şi a celor de management durabil al terenurilor. Proiectul are componenta de grant, care poate acoperi circa 50% din investiţie.

O altă oportunitate este Programul rural de rezilienţă economico-climatică incluzivă (IFAD VI), care are drept obiectiv majorarea veniturilor şi a rezistenţei la schimbările climatice ale antreprenorilor din mediul rural. Programul finanţat de către Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă şi Guvernul Danemarcei, de asemenea, are o componentă de grant.

Un alt proiect finanţat de către Guvernul Japoniei este Proiectul de asistenţă pentru fermierii neprivilegiaţi 2KR. Acesta are ca scop creşterea producţiei alimentare în Republica Moldova din contul diminuării pierderilor la recoltare şi creşterea calităţii pregătirii de bază a solului.

De asemenea, avem Proiectul “Livada Moldovei”, finanţat de Banca Europeană de Investiţii, care îşi propune să faciliteze şi să contribuie la crearea condiţiilor favorabile pentru restructurarea lanţului valoric al sectorului horticol din Moldova şi oferirea noilor oportunităţi de finanţare la condiţii avantajoase agenţilor economici din sectorul horticol. Există numeroase proiecte de stimulare a sectorului agricol, important este să ai dorinţă să munceşti în domeniu. În Republica Moldova, din păcate, persistă o problemă – oamenii nu doresc să depună nici un efort, ci aşteaptă să li se ofere totul.

Profit: Ce sfaturi le-aţi oferi antreprenorilor din sectorul agricol sau celor care doresc să deschidă o afacere în acest domeniu?

E.G.: În primul rând, cel care doreşte să lanseze o afacere trebuie să înţeleagă că domeniul agricol nu este unul simplu. Desigur, acesta poate aduce un venit generos, dar este un sector în care trebuie să munceşti mult. Deci, cei care sunt la început de cale trebuie să fie conştienţi de faptul că chiar dacă vin cu anumite investiţii, trebuie să depună efort maxim ca acestea să fie acoperite. În al doilea rând, i-aş sfătui de şapte ori să măsoare şi o dată să taie. Fiecare pas trebuie gândit bine. În al treilea rând, antreprenorii nu trebuie să meargă pe urmele altora. Ar fi excelent să avem mai mulţi agricultori cu viziuni mai puţin conformiste, care să vadă posibilităţi de dezvoltare acolo unde alţii nu le întrezăresc. Este suficient să avem într-un an recoltă bună de floarea soarelui şi anul următor toată ţara plantează floarea soarelui. Respectiv, preţul la floarea soarelui scade. În agricultură contează foarte mult diversificarea afacerii şi a riscurilor. Şi în al patrulea rând, să nu să se axeze pe materie primă, ci să dezvolte produse cu valoare adăugată. Acesta este viitorul. Evident, investiţiile sunt mari, dar acestea se merită.

Profit: Care este opinia Dvs. privind interdicţia de a vinde pământ nerezidenţilor?

E.G.: Consider că este o decizie corectă. Istoria a demonstrat că persoanele care au permis acest lucru au făcut o mare greşeală. Totodată, trebuie să luăm în considerare faptul că suntem o ţară mică şi nu avem atât de mult pământ. Cu părere de rău, pe exemplul Românei s-a demonstrat că străinii nu vin să se ocupe de agricultură, ci vin să facă afaceri de cumpărare–vânzare. Eu cred că noi nu trebuie să vindem pământul nerezidenţilor. În prezent, avem sectoare unde costurile pământului sunt mai mari decât în România. Eforturile noastre trebuie să fie canalizate într-o altă direcţie - consolidarea pământurilor. Este imperios necesar să facem regulă, deoarece există pământuri care nu sunt înregistrate, pârloage, care nu se prelucrează şi nu există nici un fel de responsabilitate din partea proprietarilor. La acest capitol, avem de muncit. Am venit şi cu o iniţiativă de modificare a codului funciar în acest sens, însă pământul nu trebuie vândut nimănui, pentru că el este cea mai mare bogăţie a noastră.■