Profit №_12_2023, decembrie 2023
UE – prieten „cu mâna de fier”?
Pe parcursul unui an şi ceva după ce a devenit clar că „istoria de succes” a Republicii Moldova a dat faliment, oficiali europeni de rang înalt au continuat să ne viziteze ţara pentru a-şi face auzit a nu mai ştiu a câta oară discursul laudativ închinat reformelor, care chipurile transformaseră Moldova în liderul Parteneriatului Estic, dar şi eforturilor „fără precedent” ale autorităţilor în vederea realizării acestora.
Însă, pe măsură ce starea de lucruri în ţară se deteriora, insistenţa cu care era promovat acest gen de discurs (în contrast cu lipsa de progres pe interior) a condus la micşorarea semnificativă a numărului adepţilor integrării în UE. Odată conştientizat acest lucru, discursul diplomaţilor UE a început să capete alte contururi, mai tăioase, şi alte note melodice, mai grave şi mai puţin plăcute auzului oficialilor locali.
Recentele evoluţii atât la nivel politic cât şi în sectorul financiar-bancar au tăiat şi mai mult din elanul oficialilor europeni, vizitele cărora au devenit din ce în ce mai rare, iar mesajul tot mai moderat.
În acest context, eram foarte curioasă să văd dacă Comisarul UE pentru Comerţ Cecilia Malmstrom, pe parcursul vizitei efectuate la Chişinău la sfârşitul lunii octombrue, va adopta şi ea o schimbare discursivă.
Ca să evit o prezentare redactată de instituţii media, am profitat de discursul public rostit de Cecilia Malmstrom în cadrul conferinţei internaţionale „Making the most of DCFTA”, la care au participat numeroşi reprezentanţi ai mediului de afaceri, dar şi oficialităţi.
Ţinând cont de haosul în care trenează ţara, atât la nivel politic cât şi economic, mă aşteptam la ceva mai puţin optimist, mai tranşant, mai dur. Dar, spre surprinderea mea şi a multor din cei prezenţi în sală, Comisarul UE a venit cu un mesaj mai mult decât împăciuitor, cu foarte uşoare nuanţe critice, mai degrabă aluzive decât directe.
După un şir de complezenţe şi informaţii generale despre beneficiile Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, Malmstrom a lăudat Moldova pentru „bunele reuşite”, pentru faptul că „implementarea acordului se accelerează simţitor”, pentru că s-au efectuat „reforme considerabile” în activitatea Serviciului Vamal, pentru că s-au depus eforturi în vederea combaterii activităţii de piraterie, pentru că au fost adoptate aproape 2 mii de standarde UE în prima jumătate a anului curent, etc. Continuând vechea tradiţie, Comisarul UE a „felicitat guvernul pentru realizările remarcabile şi munca grea pe care o depun”.
Până în acest moment, aveam un sentiment de dezamăgire: aceeaşi odă guvernanţilor pentru eforturile lor în vederea asigurării bunăstării poporului. Aveam impresia că ni se aşterne frumos aceeaşi poveste mincinoasă a istoriei de succes, în timp ce realitatea arată că mocirla, în care ne aflam până la brâu până nu demult, riscă să ne ajungă până la gât.
Dar aici a avut loc schimbarea. În continuarea discursului său, înaltul comisar european nu a mai pus accentul pe relaţia dintre UE şi Guvernul R. Moldova, cum se obişnuia până acum. Cecilia Malmstrom a subliniat cu insistenţă că „UE este un aliat al poporului din Moldova”. „Relaţia dintre Uniunea Europeană şi Moldova este relaţia dintre oamenii acestor ţări. Este o relaţie apropiată, este un parteneriat, este o relaţie de prietenie”, a accentuat oficialul.
Poate că am dat frâu liber subiectivităţii, dar am interpretat această afirmaţie ca o ultimă încercare a UE de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei din Moldova prin intermediul oamenilor de rând, încurajându-i pe aceştia să ia atitudine, să insiste, să pună presiune asupra autoritaţilor, dacă e necesar, pentru a schimba lucrurile cu adevărat şi nu doar a mima schimbarea.
În cele ce au urmat, oficialul european a dat clar de înţeles că UE nu este oarbă şi că diplomaţia care o caracterizează nu trebuie privită drept naivitate. „Vreau să spun foarte clar că UE este extrem de îngrijorată de unele evoluţii”, a declarat comisarul, adăugând că Bruxelles-ul aşteaptă tragerea la răspundere a celor implicaţi în scandalul din sectorul bancar şi sancţionarea acestora „cu toată severitatea legii”. Cecilia Malmstrom a specificat că acest fapt este important pentru restabilirea încrederii nu doar pe plan intern ci şi a partenerilor externi din întreaga lume.
Dat fiind ultimele evoluţii în identificarea celor suspectaţi de implicarea în „furtul secolului”, afirmaţiile comisarului european sunt clar îndreptate împotriva unor deja foşti oficiali de la Chişinău cu care UE a cooperat îndeaproape şi în favoarea cărora nu a intervenit şi, se pare, nici nu va interveni, în pofida prieteniei afişate formal anterior.
Am ieşit cu sentimente confuze de la conferinţa în cauză. Pe de o parte, m-a bucurat schimbarea de accente în discursul oficialului european, asigurarea că UE va continua relaţiile de cooperare şi prietenie cu poporul Republicii Moldova, în pofida ruinării „istoriei de succes”, pentru care cei vinovaţi trebuie să răspundă în strictă conformitate cu legea. Pe de altă parte, însă, mi-a lăsat un gust amar faptul că deşi RM se afundă tot mai mult şi mai mult în hăul dezastrului, UE continuă să vină cu elogii despre progresul „remarcabil” pe care l-am înregistrat.
Or, cel puţin o parte din societate aşteaptă o altă abordare, mult mai strictă, condiţionări dure, termene limită clare pentru rezultate palpabile, penalităţi pentru neîndeplinirea acestora, etc. Se pare că în RM se poate ajunge la progres şi realizări doar pe această cale.
E adevărat că avem nevoie de un prieten în persoana Uniunii Europene, dar de un prieten extrem de sincer, chiar cu riscul de a dăuna imaginii sale diplomatice, unul care să se implice până într-atât încât să ne ghideze cu o mână de fier până ieşim din toată mizeria şi suntem în stare să stăm pe propriile picioare.
Altfel, va rămâne exact aşa cum a zis unul din participanţi în timp ce ieşea de la conferinţă: „Ne-am complementat din nou şi am plecat!”■
Adauga-ţi comentariu