Profitразделитель ссылочного текста №_12_2021 (294), decembrie 2021

privatizării

Natalia CIUBAROV | Primii paşi ai ...

Recent, Guvernul şi-a declarat intenţia de a scoate la mezat un număr impresionant de active ale statului, motiv pentru care a fost dur criticat de mai mulţi analişti economici care consideră că pripirea privatizărilor în ajunul alegerilor parlamentare se poate sfârşi cu o prejudiciere considerabilă a bugetului de stat. Sperăm că lucrurile vor sta altfel, însă până atunci să vedem unde îşi are privatizarea rădăcinile în istorie.

Privatizarea este un termen care reprezintă mai multe tipuri de tranzacţii distincte. În linii mari, privatizarea constă în transferul de active şi servicii din proprietatea statului către investitori privaţi. Acest transfer se face prin cesionare, vânzare sau închirierea pe termen lung a unei întreprinderi de stat, de exemplu, către sectorul privat. De asemenea, privatizarea înseamnă şi contractarea de către stat a unor servicii în sectorul privat.

Etimologie

Potrivit economistului spaniol Germà Bel, termenul „privatizare” provine de la nemţescul „reprivatisierung”. Cuvântul a intrat iniţial în limba engleză, fiind folosit în anul 1936 de un corespondent al ziarului „The Economist”, referindu-se la politica economică nazistă. Respectiv, privatizarea modernă a fost inventată de nazişti.

Scurt istoric

Istoricii susţin că până la nazişti, de asemenea, existau forme de privatizare. De exemplu, în Grecia şi Roma antică majoritatea serviciilor de stat (ex: colectarea taxelor pentru pământ şi proprietăţi, angajarea mercenarilor în războaie) erau realizate de sectorul privat.

Acest proces a luat însă amploare în anii ’80 ai secolului trecut în timpul guvernării premierului Margaret Thatcher în Marea Britanie şi a preşedintelui Ronald Reagan în SUA. În spaţiul nostru, privatizarea a devenit populară odată cu destrămarea Uniunii Sovietice.  

Pentru economiile în dezvoltare din ţările în tranziţie ca Republica Moldova, politica de privatizare reprezintă un angajament al statului în ochii investitorilor străini de a liberaliza economia. Dorinţa de a atrage investiţii străine şi asistenţă din exterior condiţionează, de obicei, privatizarea activelor statului.

Curiozităţi

Un exemplu de privatizare timpurie serveşte SUA în secolul al XIX-lea, când Primăria New York-ului angaja firme private pentru salubrizarea străzilor oraşului. Problema este că aceste firme se descurcau foarte prost cu obligaţiile asumate, străzile metropolei fiind mai tot timpul murdare, asta pentru că firmele angajate plăteau mită oficialilor pentru a câştiga licitaţiile, însă nu se preocupau şi de calitatea serviciilor.

Deşi se presupune că privatizarea va ieftini serviciile, au fost înregistrate şi cazuri când, din contra, costul serviciilor s-a majorat şi încă simţitor.  De exemplu, după privatizarea companiilor din sectorul energetic, preţurile la energie în Republica Dominicană au crescut cu 51%, iar în scurt timp statul a acumulat datorii de peste $135 mil.

În ultima vreme, tendinţele în ţările economic avansate este să îngheţe privatizările din cauza nerentabilităţii lor. De exemplu, autorităţile franceze au renaţionalizat compania de aprovizionare cu apă a Parisului, Estonia şi Australia au procedat la fel în cazul căilor ferate, iar Suedia a pus moratoriu pentru o perioadă pe toate privatizările planificate. Preşedintele american Barack Obama încurajează prestarea serviciilor de către stat în defavoarea apelării la firme private în acest sens.  

Cuvinte de duh

A strigat unul mai mare:
Trecem la privatizare!
Şi ce-a fost al statului,
Azi e-al deputatului…

(Epigramă de Efim Bivol)

 

Comentarii [3]

Comentariu
  • 06.07.2014 12:23:39
  • 13.09.2015 09:28:31
  • 17.04.2016 04:14:45

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
21
Afişări de site:
2118223
Vizitori unici:
4242812

WebArt Pro