Profit №_12_2023, decembrie 2023
Perspectivele sectorului de comunicaţii electronice
Sectorul comunicaţiilor electronice are o pondere de peste 10% în PIB-ul Republicii Moldova. Cifra este cu mult mai mare în comparaţie cu ţările dezvoltate, unde acest indicator este de 1,5%-2%. Fostul director al Agenţiei Naţionale pentru Reglementarea în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI), Sergiu Sîtnic, speră că valoarea serviciilor prestate în acest domeniu va continua să crească, în timp ce contribuţia sectorului la formarea PIB-ului ar fi bine să scadă.
Profit: Dle Sîtnic, cum aţi caracteriza situaţia actuală din sectorul de comunicaţii electronice din R.Moldova? Care sunt principalele provocări cu care se confruntă acest domeniu de activitate?
S.S.: Atunci când vorbim de domeniul de comunicaţii electronice, este necesar să menţionăm că acesta include câteva sectoare distincte, şi anume telefonia fixă, telefonia mobilă, Internetul şi furnizarea programelor audiovizuale (televiziunea). Provocările sunt diferite pentru diferite sectoare.
În cazul telefoniei fixe, cifrele arată o scădere permanentă a veniturilor în acest domeniu, care încet, dar sigur, este înlocuit prin alte tehnologii de transmitere a semnalelor voce, în special de telefonia mobilă. Totuşi telefonia fixă va rămâne şi în continuare un serviciu solicitat, mai ales în mediul rural. În plus, acest tip de telefonie este mai sigur şi mai ieftin.
Este de menţionat faptul că potrivit Legii comunicaţiilor electronice, compania Moldtelecom, care deţine monopolul în acest sector (98%), nu este în drept să majoreze tarifele pentru persoanele fizice. Acestea trebuie să fie aprobate de ANRCETI după coordonarea cu Guvernul. Astfel, ultima majorare a preţurilor la telefonia fixă pentru persoanele fizice a avut loc cu 13 (!) ani în urmă, în anul 2004. Acest fapt serios denaturează piaţa serviciilor de telefonie fixă şi creează o situaţie de concurenţă neloială între operatori.
În calitate de director al ANRCETI, m-am adresat de mai multe ori Guvernului, menţionând necesitatea ajustării treptate a preţurilor în conformitate cu preţul de cost real al serviciilor de telefonie fixă.
Profit: Din ce trăieşte atunci Moldtelecom-ul?
S.S.: Aici este una dintre provocări. În cazul în care preţul la serviciile de telefonie fixă la nivel naţional sunt menţinute sub preţul de cost, acest lucru loveşte nu numai şi nu atât în Moldtelecom, care poate subsida acest serviciu din alte servicii, cât afectează operatorii alternativi de pe piaţă. Legea impune stabilirea preţurilor doar pentru Mold-telecom, însă în cazul în care tariful la serviciile de telefonie fixă acordate de Moldtelecom sunt joase, un operator de alternativă nu le poate majora, pentru că din start devine necompetitiv. Aici este dilema. Pe de o parte, este bine când preţurile sunt joase, dar nu şi sub preţul de cost. Este necesară liberalizarea preţurilor dacă intenţionăm să promovăm o concurenţă loială în sectorul comunicaţiilor electronice.
Profit: Cum se descurcă în această situaţie operatorii mici de telefonie fixă?
S.S.: Astăzi, nu avem operatori care prestează doar servicii de telefonie fixă. Acest lucru pur şi simplu nu ar fi profitabil. Marea majoritate a operatorilor mici oferă servicii de telefonie fixă doar ca un supliment la serviciile de bază, precum ar fi serviciile de televiziune prin cablu. În mare parte, aceştia activează în Chişinău sau în centrele raionale. Moldtelecom este singura companie care pres-tează serviciile de telefonie fixă pe întreg teritoriul R.Moldova. Este foarte costisitor şi, cum am mai spus, neprofitabil pentru operatorii mici să ajungă în fiecare sat din Moldova cu asemenea servicii.
Totuşi, ultimile date statistice prezentate de ANRCETI arată că o parte dintre abonaţi, nu foarte mare totuşi, a trecut de la Moldtelecom către operatorii alternativi, astfel veniturile şi numărul de utilizatori ai companiei de stat au scăzut, iar cele ale operatorilor mici au cresut puţin. Acest fapt mai mult se datorează implementării portabilităţii numerelor către alţi operatori.
Profit: Care este probabilitatea apariţiei unor operatori mari pe piaţa de comunicaţii?
S.S.: Am menţionat deja că în prezent telefonia fixă nu este profitabilă în sine. Respectiv, ar trebui să apară operatori care prestează servicii multiple, un triplu sau quadro play, cum este în prezent compania Moldtelecom. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, telefonul fix va rămâne doar un atribut suplimentar la serviciile de bază. Un operator nou în telefonia fixă ar putea apărea doar dacă va veni un investitor străin şi va cumpăra Moldtelecom-ul.
În domeniul telefoniei mobile, teoretic un nou operator ar putea accede pe piaţă dacă ANRCETI ar oferi prin concurs un spectru de frecvenţă liber. Din punctul meu de vedere, apariţia unui operator nou de servicii de telefonie mobilă este puţin probabil în viitorul apropiat. Cei trei operatori existenţi la moment - Orange, Moldcell şi Unite - sunt suficienţi pentru o ţară atât de mică precum este R.Moldova. şi să nu uităm că în regiunea transnistreană există încă un operator, compania Interdnestrcom, care în cazul soluţionării conflictului transnistrean, va putea, probabil, presta servicii pe întreg teritoriul ţării.
Domeniul în care ar fi posibilă apariţia unor noi jucători importanţi este cel al audiovizualului, de difuzare a programelor TV prin cablu, prin semnal analogic sau digital. Pe lângă operatorii mari cunoscuţi care prestează servicii de televiziune prin cablu, precum Moldtelecom, StarNet, SunCommunications, în prezent mai activează în jur de 100 de operatori mai mici care prestează servicii de televiziune prin cablu în centrele raionale şi satele mai mari ale R.Moldova.
La moment, în Moldova avem doar două companii care oferă servicii „digitale” prin fibră optică - Moldtelecom şi StartNet, dar ultima este prezentă la moment doar în 14 raioane ale republicii.
Sunt încrezut că şi SunCommunications va efectua o retehnologizare a acestui serviciu, după ce a fost procurată de către compania Orange.
Consider că anume pe acest segment pot apărea noi jucători.
Încă un sector important în comunicaţii electronice sunt serviciile de Internet fix şi mobil. Serviciu care este în creştere permanentă, mai ales Internetul mobil. Astfel, astăzi telefonul mobil nu mai înseamnă doar un dispozitiv de transmisie a semnalelor voce, dar un dispozitiv multifuncţional care oferă un spectru larg de servicii multimedia precum transmiterea şi accesul datelor text, audio şi video.
Consider că pe acest segment, de asemenea, este posibilă apariţia unor companii noi. Acestea ar putea fie companii internaţionale mari. Din păcate, R.Moldova nu este o piaţă prea atractvă pentru asemenea investitori, dat fiind scăderea continuă a numărului populaţiei, precum şi veniturile relativ scăzute ale acesteia. În acest caz, marea provocare pentru operatorii existenţi este prestarea serviciilor tehnologice moderne, costisitoare la un preţ raportat la puterea joasă de cumpărare a populaţiei.
O altă provocare sunt preţurile înalte la convorbirile internaţionale de intrare şi de ieşire. Din aceste considerente cetăţenii tot mai puţin apelează la telefonia fixă sau mobilă şi aleg tehnologiile VoIP, aplicaţiile gen Viber, Skype, care sunt bazate pe serviciile Internet, deoarece odată achitând abonamentul lunar la Internet, fix ori mobil, au posibilitatea de a vorbi nelimitat. Acest gen de aplicaţii sunt cel mai des utilizate pentru a vorbi cu rudele, prietenii de peste hotare, substituind serviciile în forma tradiţională de telefonie, care pe drept în prezent sunt foarte costisitoare.
Profit: În calitate de fost şef la ANRCETI, cum apreciaţi activitatea regulatorului în prezent? Companiile petroliere şi cele din domeniul energetic se plâng pe activitatea Agenţiilor care le reglementează activitatea. Dar cei din domeniul telecomunicaţiilor? Care ar fi principalele obiecţii faţă de instituţia regulatorie?
S.S.: Unii spun că în general nu este nevoie de o instituţie regulatorie. Eu însă le dau exemplul jocului pe un terenu de fotbal unde există jucători mari şi jucători mai mici, şi unde cel mare îl poate „faulta” sau constrânge pe cel mic. Piaţa de comunicaţii electronice este asemenea unui teren de fotbal unde este nevoie de un arbitru care are sarcina de a stabili şi a supraveghea respectarea regulilor clare de joc şi să ia atitudine atunci când unul dintre jucătorii, mai cu seamă desemnat cu putere semnificativă, face abuz de puterea sa, încalcă sau nu respectă regulile stabilite. Să nu uităm că una din sarcinile regulatorului este de a cere de la operatori respectarea obligaţiunilor faţă de abonaţii săi.
În cazul în care un operator mic doreşte să se interconecteze cu un operator mare, acesta din urmă va încerca să găsească motive să spună – nu, pentru a nu admite pe piaţă încă un concurent. Aici intră, de obicei, în joc regulatorul care obligă operatorul mai mare să nu neglijeze solicitarea.
Dacă ar fi să comparăm activitatea ANRCETI şi cea a ANRE, atunci trebuie să menţionăm faptul că ANRE reglementează preţurile cu amănuntul nemijlocit pentru consumatorul final şi în acest caz consumatorul final este nemulţumit de acţiunile ANRE. ANRCETI, ca regulă, nu reglementează preţul serviciilor cu amănuntul pentru utilizatorul final, ci urmăreşte cum sunt respectate regulile între furnizori la stabilirea preţurilor angro, în aşa mod ca ei să nu comită abuzuri unul faţă de celălalt.
În domeniul comunicaţiilor electronice preţurile pentru serviciile oferite abonaţilor sunt lăsate la discreţia operatorului, dar, în aceste condiţii, fiind asigurat un mediu de concurenţă în relaţiile între operatori. În cazul în care un operator majorează preţul sau îl oferă la o calitate joasă, altul, pentru a atrage clientul, poate reduce preţul. Clientul în final are doar de câştigat prin alegere liberă de preţ şi calitate a serviciilor oferite de operatori. Deci, ANRCETI reglementează regulile de joc pe intern între operatori, lăsând preţurile pentru utilizatorii finali la discreţia operatorilor.
Experienţa arată că atunci când Guvernul într-o piaţă liberalizată, direct sau indirect, se implică în stabilirea artificială a preţurilor pentru consumatori, apar mai multe probleme. Dacă preţurile stabilite sunt mici - se plânge furnizorii, dacă sunt mari - se plâng consumatori. Agenţiile de reglementare ar trebui să determine reguli clare de joc şi să asigure controlul respectării lor de către operatori. În cazul în care regulile sunt corecte piaţa se va regula automat şi clientul va avea posibilitate de a alege operatorul cu cele mai avantajoase servicii, raportate la preţ şi calitate.
Cu unele rezerve, sper, că în domeniul comunicaţiilor electronice am reuşit să asigurăm acest lucru.
Dacă vă amintiţi, până în anul 2011, era destul de costisitor de a suna din reţeaua unui operator în reţeaua altui operator. Am soluţionat problema în cauză prin reglementarea acestor preţuri, iar de câţiva ani deja nu mai există diferenţă de preţ între sunetele efectuate în reţeaua proprie şi cele efectuate în altă reţea. În prezent, preţurile între operatori sunt ajustate la preţurile aplicate de operatorii din ţările Uniunii Europiene.
Profit: Apropo, recent s-a anunţat că UE ar putea exclude serviciile de roaming pentru ţările membre ale Parteneriatului Estic, inclusiv Moldova. Dacă o asemenea modificare va fi adoptată, care va fi impactul ei asupra operatorilor de telefonie mobilă din ţara noastră?
S.S.: Pentru Moldova va fi un lucru benefic. Cetăţenii R.Moldova vor avea posibilitate să comunice cu oricine din ţările UE la tarife similare cu cele locale, mult mai reduse ca în prezent. Desigur, va fi nevoie de o etapă de pregătire, lucru, de fapt, care deja a început în 2011prin reducerea treptată a preţurile între operatori. Astfel, dacă în 2018 va fi adoptată decizia de a introduce R.Moldova în lista ţărilor în care nu va exista serviciu de roaming internaţional cu ţările UE, atunci noi vom fi pregătiţi să facem acest lucru din punct de vedere al preţurilor ajustate cu cele UE. Cu alte cuvinte, tariful de roaming internaţional va scădea şi va fi echivalent cu nivelul roamingul naţional. Cei drept, acest lucru va fi aplicabil doar pentru ţările membre UE.
Profit: Înseamnă acest fapt că în UE, unde salariile sunt mult mai mari, preţurile la serviciile de telefonie mobilă sunt mai mici decât în RM? Nu este acest lucru un paradox?
S.S.: În UE preţurile sunt mai mici doar pentru roamingul între operatori. Pentru abonaţi acest serviciu este ceva mai scump ca în Moldova, atât la telefonia mobilă, cât şi la cea fixă, dar numai comparativ cu salariile primite. Operatorii, fiind şi ei agenţi economici, nu vin pe piaţă pentru a face binefacere, ci afaceri. Dacă serviciul de roaming internaţional la telefonia mobilă între Moldova şi ţările UE va fi exclus, atunci vor avea de câştigat toţi cetăţenii din acest spaţiu. În acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că nimic nu este gratis şi atunci când preţul unui serviciu scade, preţul altui serviciu creşte. Astfel, este de aşteptat că se va majora costul convorbirilor cu abonaţii din afara spaţiului UE, de exemplu din sau spre Rusia, Belarus, Kazahstan etc.
Profit: Statisticile arată că traficul de voce în reţeaua fixă şi cea mobilă este în continuă scădere. Cum se vor descurca operatorii dacă această tendinţă va continua?
S.S.: Operatorii de telefonie fixă şi mobilă sunt conştienţi de faptul că venitul din traficul de voce va deveni tot mai mic. Concurenţa creşte, apar aplicaţii gen Viber, Skype, WatsApp, prin urmare, operatorii se gândesc de unde ar putea primi venituri suplimentare. Este vorba de servicii cu valoare adăugată.
Un exemplu este implementarea serviciului de utilizare a semnăturii digitale în telefoanele mobile, care la moment încă nu este un serviciu foarte răspândit, cel puţin în R.Moldova, dar cu timpul lucrurile se vor schimba, cu siguranţă. Semnătura digitală permite utilizatorilor să se identifice la distanţă prin diferite aplicaţii şi să obţină mai multe servicii de guvernare electronică fără a se prezenta la diferite oficii. Pentru utilizarea semnăturii digitale, utilizatorul va trebui să achite un preţ suplimentar operatorului, care însă îi va permite să economisească timp şi nervi.
Operatorii de telefonie mobilă au înţeles beneficiile din dezvoltarea serviciilor aplicative care pot fi oferite prin telefonul mobil. Cu cât mai multe servicii vor apărea cu atât mai mult noi, în calitate de utilizatori, le vom folosi. Serviciile care vor aduce o plusvaloare sunt viitorul pentru operatorii de telefoniei mobilă.
Profit: Ce a dat sectorului legea privind portabilitatea numerelor? Investiţiile făcute de autorităţi şi de companii în promovarea acestui serviciu au fost recuperate?
S.S.: Prin introducerea acestui serviciu, R.Moldova nu a făcut altceva decât să ofere posibilitate cetăţenilor să se folosească de dreptul de a-şi păstra numărul de telefon la trecerea de la un operator la altul. Portabilitatea numerelor este implementată în peste 130 de ţări ale lumii. De ce a fost nevoie de acest serviciu? Răspunsul este simplu. Astăzi, operatorii primesc şi utilizează anumite blocuri de numere, din care la rândul lor oferă un anumit număr abonaţilor săi. Numărul de telefon eliberat, în special cel de telefonie mobilă, deja se asociază cu o anumită persoană şi este tratat ca un element de identificare a cetăţeanului. În cazul în care dintr-un motiv sau altul, cetăţeanul dorea să se transfere cu serviciile de la un operator la altul, el era obligat să-şi schimbe numărul de telefon cu care se obişnuise. Prin implementarea serviciului de portabilitate a numerelor cetăţenii au obţinut dreptul de a migra de la un operator la altul, fară a avea obligaţiunea de a-şi schimba numărul. Este un drept al cetăţeanului să-şi păstreze numărul cu care s-a obişnuit, atunci când decide să treacă la un alt operator care propune servicii mai avansate, mai calitative sau mai avantajoase în preţ.
Cetăţenii au apreciat acest serviciu şi au înţeles că sunt liberi să aleagă oricând orice operator.
Profit: Care este în prezent contribuţia ramurii comunicaţiilor la economia naţională? Cum ar putea fi majorată această contribuţie?
S.S.: Statistica este o ştiinţă foarte interesantă. Parcă ar trebui să ne bucurăm atunci când cifrele sunt mari. Din păcate, nu este întotdeauna cazul. Am să vă dau un exemplu. La moment, statisticile arată că ponderea sectorului de comunicaţii în PIB-ul R.Moldova este de 10-15%. Este o cifră mult mai mare în comparaţie cu ţările dezvoltate, unde acest indicator este de 1,5% -2%. Prima reacţie ar fi, wow, suntem bravo! Dar la o analiză mai atentă înţelegem că situaţia nu este chiar atât de bună.
În Moldova sectorul telecomunicaţiilor are o pondere atât de mare în structura PIB-ului, deoarece alte sectoare ale economiei naţionale sunt slab dezvoltate.
În UE, acest sector este mai dezvoltat decât în R.Moldova şi totuşi el reprezintă doar 1,5% din PIB, având în vedere că multe alte sectoare sunt mai dezvoltate şi au o pondere mai mare la formarea PIB-ului.
Valoarea sectorului comunicaţiilor în cifre, nu în procente, este în continuă creştere şi aş dori ca această tendinţă să se menţină, astfel încât valoarea serviciilor prestate să crească, dar ponderea în structura PIB-ului să scadă. Acest lucru va însemna că se dezvoltă şi alte sectoare ale economiei naţionale.
Profit: Călătorind peste hotare, multă lume a remarcat că în R.Moldova calitatea Internetului este mai bună în comparaţie cu alte state membre UE. De asemenea, în R.Moldova wi-fi este disponibil în mult mai multe localuri decât peste hotare. Prin ce se explică acest lucru?
S.S.: Într-adevăr, R.Moldova se află de mai mulţi ani în topul ţărilor după viteza care revine unui locuitor conectat la Internet. La moment, ne situăm în primele 10 ţări la acest capitol, dar au fost ani când ne-am clasat chiar şi în Top 3.
Trebuie să recunoaştem că în multe ţări din regiune calitatea Internetului este mult mai joasă decât în Moldova. Nu vă pot spune care este cauza.
Cât priveşte disponibilitatea reţelelor wi-fi, aici este de menţionat faptul că mai mulţi operatori promovează beneficiul Internetului în parcuri sau în alte locuri publice. Clientul vede diferenţa între un telefon sau laptop care este conectat la Internet permanent sau doar ocazional şi ulterior decide să-şi procure Internet pentru acces permanent. Este mai mult o chestiune de promovare şi de deprindere a societăţii cu beneficiile pe care le oferă accesul la Internet, şi desigur un PR al operatorului.
Profit: Pe cât de adevărat este că undele wi-fi sunt dăunătoare sănătăţii, iar acest lucru ar fi o explicaţie a faptului că în Europa accesibilitatea wi-fi este mai limitată?
S.S.: Nu cred că este adevărat. Echipamentele de transmisie şi recepţionare a semnalelor sunt aceleaşi în R.Moldova şi în Europa. Aceste echipamente au fost testate şi verificate şi dispun de toate certificatele de calitate.
Profit: Aş dori să discutăm despre lipsa legăturii telefonice cu Transnistria. Pe lângă aspectul politic al problemei, există şi aspectul economic. În ce constă el astăzi? Problema sumei de $1 mil. achitată de Interdnestrcom pentru licenţă cu mai mulţi ani în urmă şi care nu a fost returnată mai persistă?
S.S.: Aspectul economic al chestiunii în cauză rămâne strâns legat de cel politic. Istoricul problemei este următorul. La procurarea licenţei pentru telefonia mobilă pentru întreg teritoriul RM, inclusiv Transnistria, la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, companiei Voxtel, astăzi Orange, i-au fost date garanţii că niciun alt operator nu va intra pe piaţă timp de 10 ani. Trebuie să recunoaştem că acest lucru nu a fost tocmai corect. Peste câţiva ani, a apărut compania Interdnestrcom, care a primit licenţa doar pentru teritoriul transnistrean contra sumei de $1 mil. Suma respectivă a fost achitată dar, la scurt timp, Orange a înaintat pretenţii şi a fost luată decizia ca licenţa acordată companiei transnistrene să fie retrasă. Interdnestrcom s-a conformat şi a predat licenţa, fără însă a primi înapoi banii achitaţi pentru aceasta.
În perioada cât am fost director la agenţie am avut mai multe întâlniri cu conducerea Interdnestrcom-ului cu scopul de a găsi o soluţie pentru restabilirea legăturii telefonice între cele două maluri.
Din punct de vedere tehnic, telefonia fixă poate fi reconectată chiar şi mâine. Este necesar doar de conectat „două fire” care vin de la Moldtelecom şi alte „două fire” care vin de la Interdnestrcom. Însă, Tiraspolul condiţionează şi susţine că acest lucru poate fi făcut numai după ce Interdestrcom va primi înapoi suma de $1 mil., care a fost achitată anterior pentru telefonia mobilă, şi plus dobânda din această sumă, pentru toţi aceşti ani. Noi, din partea noastră, condiţionăm ca Interdnestrcom-ul să activeze în baza legislaţiei R.Moldova, să posede actele de înregistrare în ordine şi să achite impozite în modul stabilit. Interdnestrcom nu este de acord cu această condiţie, deoarece în acest caz compania ar trebuie să achite impozite duble, în bugetul Transnistriei şi al R.Moldova. Deci, oricum, este necesară o decizie politică.
Profit: De ce R.Moldova nu întoarce aceşti bani Interdnestrcom-ului?
S.S.: Ştiţi bancul cela: Ia-i bani străini, dar îi întorci pe ai tăi.
Noi am propus, în calitate de alternativă, ca aceşti bani să fie luaţi în consideraţie drept o parte din preţul pe care Interdnestrcom va trebui să-l achite pentru licenţa care o va primi şi care îi va pemite să activeze pe întreg teritoriul R.Moldova, atunci când compania va face parte din cadrul legal al ţării. Trebuie să luăm în consideraţie că Interdnestrcom, toţi aceşti ani, obţine venituri din utilizarea ilegală a resursele de numerotare pentru telefonia fixă şi mobilă, şi a frecvenţelor radio, care conform legii sunt resurse limitate ale statului.
Profit: Care a fost răspunsul Interdnestrcom-ului? Dar care este opinia operatorilor din RM cu privire la apariţia unui nou operator pe piaţă?
S.S.: Transnistria insistă că este un stat independent şi afirmă că problema telefoniei fixe nu va fi soluţionată până nu va exista o claritate în problema milionului, dar aceasta nu poate fi rezolvată până ce nu se va găsi o soluţie politică acceptată de ambele părţi ale conflictului.
Cât priveşte posibila prezenţă pe piaţa R.Moldova a Interdnestrcom-ului, cred că operatorii din R.Moldova nu au motive de îngrijorare. Orange are la moment circa 2,6 mil. abonaţi, Moldcell - 1,5 mil., iar Unite vreo 500 mii. În Transnistria există doar 500 mii de locuitori, respectiv, numărul real al abonaţilor este de doar 200 de mii. Este un număr destul de mic pentru a face o concurenţă prea mare operatorilor din R.Moldova. De asemenea, este puţin probabil că Interdnestrcom va veni cu preţuri mai joase decât cele existente, luând în consideraţie că în partea dreapta a Nistrului el ar trebui să construiască o infrastructură de la zero.
Profit: Înseamnă acest lucru că politica paşilor mici despre care vorbesc autorităţile de la Chişinău de fapt nu poate fi implementată?
S.S.: Politica paşilor mici poate fi eficientă atunci când este definit atât punctul de start, cât şi punctul final al drumului care trebuie parcurs. Chişinăul şi Tiraspolul nu au o poziţia comună de start, nu au o poziţie unică despre statutul Tiraspolului în procesul de negocieri. Chişinăul spune ca Tiraspolul este parte componentă a R.Moldova, Tiraspolul că sunt stat independent. Chişinăul când vorbeşte despre „soluţionarea conflictului”, ca punct final, are în vedere restabilirea integrităţii teritoriale, Tiraspolul – obţinerea suveranităţii. În aceste condiţii despre care paşi mici poaţe fi vorba? Încotro?
La toate negocierile, Tiraspolul întotdeauna a spus că Transnistria este un stat independent, iar în momentul în care le spunem că ei sunt parte a teritoriului RM, ei pur şi simplu nu mai doresc să poarte negocieri.
Profit: Statisticile arată că venitul mediu per utilizator (ARPU) în sectorul comunicaţiilor a scăzut considerabil, de la circa $20 cu 20 de ani în urmă, când pe piaţă a intrat Voxtel, la circa $4 în prezent. Care este nivelul minim al acestui indicator care odată atins face afacerea neprofitabilă? Care este prognoza Dvs. la acest capitol?
S.S.: Toate serviciile sunt mai scumpe la început de cale. Costul serviciilor de telefonie mobilă a fost destul de înalt când pe piaţă a intrat Voxtel, respectiv şi indicatorul ARPU era mai mare. Odată cu apariţia
concurenţei, a început să scadă şi ARPU. În principiu, numărul de SMS-uri sau volumul traficului de voce nu s-a schimbat radical în ultimii ani, însă a scăzut preţul per unitate/minut. Astfel, venitul mediu per utilizator a scăzut, dar în acelaşi timp a crescut numărul clienţilor, respectiv nu se poate spune că companiile sunt în pierdere. Cei drept, ei nu mai au acel profit ca înainte. Scăderea veniturilor este influenţată şi de puterea de cumpărare a populaţiei care este în declin. Este greu de spus care este pragul limită al ARPU, cert este că el nu poate fi sub preţul de cost al serviciului.
Orice companie trebuie să aibă profit, altfel nu are rost să activeze. Un profit de 10-20% se consideră unul rezonabil. Sectorul de comunicaţii electronice este un sector de perspectivă, prin urmare mulţi doritori îşi deschid afaceri în acest domeniu. Unii rezistă, alţii falimentează, dar acesta este un lucru normal într-o economie de piaţă unde există concurenţă. Principalul e să fie asigurată o concurenţă loială.
Profit: Investiţiile pe care companiile le fac în sectorul de comunicaţii la moment sunt suficiente?
S.S.: Investiţiile sunt o problemă foarte mare. Orange şi Moldcell sunt companii transnaţionale şi, într-un fel, direct sau indirect, sunt susţinute de companiile mamă. Unite este parţial subsidiată de Moldtelecom, care la rândul său se poate dezvolta din surse proprii. Cei care nu au această posibilitate sunt operatorii alteranativi care, pentru a se dezvolta, sunt nevoiţi să caute surse externe, precum sunt creditele de la bănci. Ştim cu toţii cum în ultimii ani rata dobânzii la credite a crescut semnificativ şi multe companii, inclusiv din sectorul comunicaţiilor, s-au confruntat cu mari probleme legate de întoarcerea ratelor la credite. În acest sens, este necesară o stabilitate în sectorul bancar, care cred eu este strâns legată de nivelul de dezvoltare al economiei naţionale.
Profit: Fostele autorităţi ale RM s-au opus privatizării companiei de stat Moldtelecom cu ani în urma pentru suma de circa $40 mil. Credeţi că a fost o decizie corectă la acea vreme? Cum vedeţi viitorul acestei companii de stat?
S.S.: După cum cu toţii cunoaştem, în Moldova au fost privatizate mai multe întreprinderi de-a lungul anilor. Modul în care au avut loc aceste privatizări nu a fost tocmai corect sau avantajos pentru ţară, deoarece întreprinderile au fost vândute la preţuri de nimic sau la repezeală. De exemplu, la privatizarea reţelelor electrice au fost privatizate nu doar serviciile, ci şi infrastructura.
În cazul Moldtelecom-ului este o situaţie similară. Moldtelecom prestează servicii de telefonie pentru abonaţii săi, dar totodată deţine şi reţelele de telecomunicaţii pe tot teritoriul ţării. După părerea mea, în momentul în care s-a pus problema privatizării, ar fi fost corect ca compania Moldtelecom să fi fost divizată în două companii – una, în calitate de furnizor de reţea, care să întreţină şi să dezvolte infrastructura de telecomunicaţii existentă, iar alta care să presteze servicii de comunicaţii electronice, prin intermediul acestei reţele, de rând cu alţi operatori. Anume compania prestatoare de servicii este cea care ar fi trebuit privatizată. Într-o asemenea formulă, consider că privatizarea Moldtelecom-ului ar fi fost binevenită. Dacă Moldtelecom-ul ar fi fost privatizat în formula iniţială, cred că ar fi fost un dezastru. Problema privatizării acestui operator apare periodic pe agenda Guvernului, dar nu cunosc care este situaţia la moment.
Profit: La nivel legislativ sunt necesare careva schimbări care ar duce la dezvoltarea mai rapidă a sectorului?
S.S.: Atât experţii locali cât şi cei internaţionali susţin că legile în R.Moldova sunt în mare parte ajustate la cerinţele directivelor europene şi sunt printre cele mai bune din spaţiul ex-sovietic. Însă, constatăm cu toţii, că cu executarea sau punerea lor în acţiune, stăm mai prost.
O problemă la care aş dori să mă refer este legată de faptul că regulatorul naţional, ANRCETI, tolerează neregulile comise de Moldtelecom care pune piedici operatorilor alternativi de telefonie. Aici este necesar ca operatorii să se consolideze şi să vină cu un mesaj mai ferm către instituţia regulatorie.
O situaţie de acest gen este în telefonia fixă. Potrivit legii, toţi operatorii de telefonie au obligaţia de a asigura interconectarea şi de a oferi accesul serviciilor altor operatori în reţelele proprii. Moldtelecom respectă această prevedere doar în cazul convorbirilor originate la nivel naţional. În cazul apelurilor originate în străinătate, Moldtelecom a instaurat un monopol care permite intrarea acestor apeluri doar de la o companie şi nu permite altor companii de telefonie să aducă aceste apeluri în reţeaua sa. Acest lucru, la rândul său, a creat situaţia preţurilor exorbitante pentru serviciile de telefonie internaţională.
Statistica ultimilor ani arată că Moldtelecom este cel care pierde din veniturile sale, inclusiv datorită comportamentului său, deoarece tot mai multă lume alege serviciile de telefonie mobilă sau serviciile VoIP, precum sunt Viber, Skype şi multe altele.
Profit: De ce semnalul de telefonie mobilă şi cel de Internet nu este la fel de bun pe întreg teritoriul ţării, în unele regiuni calitatea lui lăsând chiar foarte mult de dorit. Cine ar trebui să se ocupe de această problemă?
S.S.: Operatorii care doresc să presteze servicii de telefonie mobilă sunt obligaţi să obţină o licenţă dar şi să respecte anumite condiţii minime impuse de regulator, precum sunt zonele sau gradul de acoperire al teritoriului, calitatea semnalului şi multe altele. În toate licenţele eliberate până la moment pentru frecvenţele 2G, 3G sau 4G, accentul s-a pus pe acoperirea cu semnal al oraşelor mari şi centrelor raionale. În restul teritoriului, acoperirea a fost lăsată, în mare parte, pe concurenţă, la discreţia operatorului. Concurenţa este factorul ce stimulează operatorii cât mai repede să asigure acoperirea teritoriului cu serviciile sale.
Profit: Deci operatorii nu încalcă prevederile contractului când eu nu am acoperire într-o anumită localitate?
S.S.: Nu. Acest lucru se ţine la control.
Profit: Dar cum rămâne cu drepturile consumatorului? Nu sunt ele încălcate în acest caz?
S.S.: Nu, deoarece operatorii respectă obligaţiunile din condiţiile de licenţă şi în prezent companiile asigură acoperirea teritorială de 98-99%. Procentul lipsă poate fi anume localitatea sau o parte a localităţii în care Dvs. ca abonat al Orange, Moldcell sau Unite nu aveţi acoperire sau calitatea serviciilor este mai joasă. În acest caz, în joc intră concurenţa. În localitatea în care numărul de antene al unui operator este mai mare şi semnalul este mai calitativ, atunci toţi vor alege serviciile operatorului respectiv.
Uneori chiar şi la Chişinău calitatea serviciilor poate să scadă. Vă dau un exemplu. Un operator care la portabilitate a obţinut destul de mulţi clienţi a înregistrat o scădere semnificativă a calităţii semnalului într-un anumit moment, deoarece nu era pregătit pentru un număr atât de mare de clienţi noi.
O antenă poate primi concomitent un anumit număr de apeluri. În cazul în care primeşte tot mai multe sunete, calitatea serviciilor scade sau chiar serviciul poate dispărea. Pe timpuri, atunci când în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) aveau loc concerte, operatorii aduceu antene portabile pentru a face faţă numărului mare de apeluri într-un loc anume.
Profit: Dle Sîtnic, vă mulţumim pentru interviul acordat.
S.S.: Vă mulţumesc şi eu. Doresc revistei prosperare şi mai multe articole interesante.■
Adauga-ţi comentariu