Profit: Dle Brumărel, la cinci ani de la contractarea acestui împrumut cum aţi evalua Programul de Restructurare a Sectorului Vitivinicol? A îndreptăţit el aşteptările?

Iurie Brumărel: Cu siguranţă, cei mai buni judecători sunt beneficiarii noştri, cei care utilizează aceste împrumuturi pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol. Atunci când primim un cuvânt de mulţumire, evident aceasta este cea mai bună răsplată.
Republica Moldova a semnat Contractul de finanţare în 2010, iar ulterior au fost pregătite manualele de implementare şi toate documentele necesare pentru lansarea proiectului. Programul a devenit efectiv din 2012, iar primele roade le-am obţinut în 2012. Prin urmare, putem vorbi de trei ani de implementare a acestui proiect ambiţios care a pus bazele restructurării unui sector important al economiei naţionale. Recent, am făcut un calcul care arată că ne apropiem de suma de 2/3 debursată din cele 75 mil. euro, adică circa 50 mil. euro. Eu consider că în trei ani de zile 50 mil. de euro debursate pentru sectorul vitivinicol nu este atât de rău. Această sumă care lucrează pentru sectorul vitivinicol este una importantă pentru Moldova, deşi nu este nici pe departe suficientă pentru a ajunge la nivelul viticulturii şi vinificaţiei din ţările europene, de exemplu România, nemaivorbind de Germania sau Austria.

Profit: Beneficiarii sunt mulţumiţi de condiţiile de creditare?

I.B.: În perioada în care Moldova a semnat Contractul de Finanţare cu BEI, Spania, ca ţară membră a UE, primea credite de la BEI cu o rată a dobânzii de 3%. Noi am obţinut creditul cu o dobândă de 0,68%+EURIBOR, ceea ce înseamnă o rată de circa 1%-1,5%. La moment resursele BEI sunt ieftine, oferite în condiţii preferenţiale. Din alte surse vinificatorii nu pot obţine credite mai favorabile. Din acest punct de vedere suntem cei mai avantajoşi. Mai mult, cei care primesc aceste împrumuturi mai beneficiază şi de facilităţi fiscale - neplata TVA, a taxelor de import şi a altor proceduri vamale la introducerea în ţară a utilajelor, ceea ce reprezintă un cadou de cel puţin 20% din suma creditului. Este evident că în condiţiile în care am implementa mai multe programe europene, aşa cum a avut România, nu este exclus că am avea acces la surse şi mai ieftine, cu componente de grant mai mari, care la sigur ar fi mai atractive pentru beneficiari. Din păcate, însă, nu suntem membri UE, respectiv, nu putem primi aceste resurse avantajoase. De exemplu, în perioada implementării în România a Programului Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD), pentru reconversia viţei de vie şi înfiinţarea unei vinării, beneficiarii aveau până la 50-75% componenta de grant din investiţiile făcute. Noi, în Moldova, nu ne putem permite luxul de a oferi componente de grant atât de mari pentru iniţierea sau susţinerea afacerii în sectorul vitivinicol.

Componentele noastre de grant sunt mult mai modeste, fiind oferite sub formă de asistenţă tehnică. Adiţional la cele 75 mil. de euro credit oferit de BEI, Guvernul Moldovei beneficiază din partea UE şi de un proiect de asistenţă tehnică în valoare de 2 mil. de euro pentru diferite activităţi, inclusiv pentru implicarea consultanţilor străini care ajută la modernizarea şi reutilarea fabricilor de prelucrare a strugurilor.

Profit: Câte persoane au beneficiat de credite în cadrul Programului?

I.B.: La moment, avem 38 de beneficiari ai proiectului de diferită talie: mici, mijlocii şi mari. Condiţiile de acordare a creditelor sunt stipulate în Contractul de Finanţare, unde este indicat că suma minimă care poate fi oferită unui beneficiar este de 25 mii euro, iar suma maximă - 5 mil. euro. Cei care împrumută 5 mil. euro pentru vinificaţie ar putea să mai beneficieze şi de 2 mil. de euro pentru viticultură. Deservim solicitanţii de credite după principiul „primul venit, primul servit”. Până în prezent, valoarea creditelor acordate a fost diferită – de la 27 mii euro până la aproape 5 mil. euro.

Celelalte resurse rămase de 25 mil. euro planificăm să fie debursate în următorii doi ani. Solicitanţii pot beneficia de credite repetat, important este să nu depăşească limita de 5 mil. de euro. Durata creditului este de 10 ani, cu o vacanţă de plată de patru ani şi cu o rată a dobânzii de 5-6% anual.

Este important să precizăm că sunt finanţate nu doar întreprinderile din sectorul vitivinicol, dar şi industriile conexe. Astfel, eligibile pentru a obţine resurse sunt toate companiile care activează în lanţul producerii vinului de calitate, dar şi companiile conexe care prestează servicii industriei vitivinicole. De exemplu, am finanţat câteva companii care produc etichete pentru industria vinicolă, dar şi o companie care face stâlpi din beton pentru înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie. În calitate de beneficiari sunt aşteptate şi companiile care produc sticlă. Am lansat câteva note informative companiilor interesate, organizăm seminare de informare şi de diseminare a informaţiei către toţi potenţialii beneficiari. Eu cred că la moment industria vitivinicolă şi conexă în proporţie de 90-95% cunoaşte despre oportunitatea de a obţine credite în cadrul acestui Program, rămâne doar capacitatea lor de absorbţie şi posibilitatea de a accesa aceste credite. Având în vedere situaţia din sectorul vitivinicol, care s-a lovit deja de două embargouri, evident, lucrurile nu sunt atât de simple, dar cu paşi mici şi siguri industria revine la normalitate.

Profit: Din luna mai 2015 în cadrul Programului este dezvoltată şi o componentă de leasing. La ce etapă se află acest proces?

I.B.: Am dezvoltat o componentă de leasing pentru a oferi posibilitate unui număr mai mare de beneficiari să obţină finanţare.
Noua componentă a fost elaborată de comun cu colegii de la Ministerul Finanţelor şi compania Raiffaisen Leasing. Suntem pe ultima sută de metri de definitivare şi aprobare a acestei componente pentru a semna ulterior contractul de recreditare cu Raiffeisen Leasing. Dacă vom obţine rezultatele scontate, atunci evident lista companiilor de leasing cu care vom coopera va fi extinsă.

Profit: În opinia Dvs., pe parcursul ultimilor ani, cu sprijinul Programului ”Filiera Vinului”, în ce măsură au fost soluţionate vulnerabilităţile din industria vinicolă a Moldovei? A câta parte din sectorul vitivinicol a fost restructurată?

I.B.: Înainte de a purcede la semnarea acestui contract cu BEI, la Chişinău a venit o misiune de evaluare, care, împreună cu mediul ştiinţific şi producătorii din sector, a ajuns la concluzia că pentru a aduce viticultura şi vinificaţia moldovenească la nivelul european este nevoie de investiţii estimate la 1 mlrd. de euro. În rezultat, vom putea pune viticultura şi vinificaţia noastră pe acelaş cântar cu cea din ţări cum ar fi Germania sau Austria, care au în jur de 50 mii de ha de plantaţii de viţă de vie, dar care au făcut minuni în ultimii 20 de ani. Prin urmare, dacă acum implementăm un proiect de 75 mil. de euro, este vorba de doar 10% din ceea de ce are nevoie industria. Alta este întrebarea care vor fi capacităţile de absorbţie a creditelor de către companiile care activează în sector.

În prezent, în registrele de stat figurează 150 de companii vitivinicole la 150 mii de ha plantate cu viţă de vie. În Germania sau Austria, de exemplu, există peste 5 mii de companii la 50 mii de ha, respectiv suprafeţele de viţă de vie sunt de trei ori mai mici, iar numărul de companii de 50 de ori mai mare. Ideea este că în următorii ani trebuie să creăm mai multe companii vitivinicole în sectorul rural. Ar fi indicat ca fiecare întreprinzător sau familie care gestionează o afacere de 5 ha de viţă de vie să-şi creeze un chateaux, adică o mică afacere de familie. E demonstrat că o familie din cinci persoane poate administra foarte lejer o vinărie, care are 5 ha de plantaţii. În momentul în care aceste 150 mii de ha vor fi gestionate de mai mulţi întreprinzători mici, atunci vom avea şi mai multe vinuri de calitate. Dacă în următorii ani vom avea în jur de 5 mii de mici producători de vinuri, atunci faima vinurilor noastre de calitate va fi dusă în toată lumea. În Italia, Germania, Franţa am văzut toată gama de vinării – mici, mijlocii, mari, şi toţi au nişă de piaţă - şi cei care produc în cantităţi foarte mari şi cei care produc în cantităţi mici şi foarte mici. În acelaşi timp, nu putem afirma că viitorul vinificaţiei este doar în mâinile vinificatorilor mici, fiecare îşi are segmentul său de piaţă. Însă nu vom putea produce vinuri calitative, dacă mereu vom fi în goana pentru pieţe mari.

Profit: Partenerii externi au îngheţat finanţarea pentru Republica Moldova. Se răsfrânge acest lucru şi asupra proiectelor din domeniul viei şi vinificaţiei?

I.B.: Finanţarea pentru proiectul pe care-l gestionăm nu a fost îngheţată, iar resursele financiare sunt alocate conform planurilor de debursare. Ceea ce ne-am planificat pentru acest an a fost realizat. Pe de altă parte, trebuie să spunem că dacă nu direct, atunci indirect orice decizie de stopare a unor finanţări afectează şi implementarea proiectului nostru. Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm la moment şi care împiedică valorificarea pe deplin a resurselor Programului ţine de numărul mic de bănci comerciale - parteneri financiari ai proiectului. La moment am rămas doar cu patru bănci acceptate de BEI - ProCreditBank, Mobiasbancă-Groupe Société Générale, Comerţbank şi Energbank. Celelalte bănci au fost excluse din Program din diferite motive.

Profit: În opinia Dvs., care sunt şansele ca industria vinicolă moldovenească să devină într-adevăr o carte de vizită a ţării? Care sunt ingredientele de bază ale unei astfel de reuşite?

I.B.: În prezent, doar circa 30 mii de ha sunt replantate cu viţă de vie nouă, restul fiind soiuri care nu sunt cele mai cotate în industria vitivinicolă. În plus, există şi multe terenuri abandonate. În momentul în care vom avea 150 mii ha de viţă de vie restructurată integral şi vreo 5 mii de producători mici care vor produce vinuri de calitate cu indicaţie geografică şi denumiri de origine, atunci această industrie va deveni o adevărată carte de vizită, care ne va duce faima în întreaga lume.

Profit: Cum putem majora consumul de vin pe piaţa internă în condiţiile în care în Moldova se produce şi se consumă o cantitate foarte mare de vin de casă, mai ales după ce accesul pe principala piaţă de desfacere a fost interzis?

I.B.: Şi în Franţa, şi în Italia, şi în Spania se consumă vin de casă, inclusiv în restaurante. Nu toţi solicită vin îmbuteliat. În opinia mea, dacă vinul este de calitate, chiar şi cel de casă, el trebuie promovat, inclusiv în restaurante. Problema este că noi ne-am avântat după pieţe externe şi nu am pus niciodată accent pe piaţa internă. Totuşi, în ultimii cinci ani consumul de vin pe piaţa internă a crescut considerabil. Multă lume a început să consume vin de calitate, au apărut diferite emisiuni, ghiduri, recomandări cum se servesc bucatele şi cu care vin se asortează. Oamenii devin cunoscători în domeniu şi le place să combine o mâncare bună cu un vin bun. Pentru a încuraja consumul de vin este nevoie să bem vin de calitate şi să renunţăm la vodcă şi alte băuturi tari.

Profit: Unul din obiectivele Programului ţine de promovarea produselor moldoveneşti pe pieţele externe, diversificarea pieţelor de desfacere prin asigurarea autenticităţii producţiei vinicole fabricate. Cum aţi evalua rezultatele la acest capitol?

I.B.: Am un respect deosebit pentru companiile care imediat după embargoul din 2006 şi-au zis ferm că nu se mai întorc pe piaţa rusă, şi-au restructurat vinăriile şi s-au orientat spre alte pieţe de desfacere. Există companii care nu mai exportă nici măcar o sticlă de vin în Rusia şi pe care nu le mai interesează acest lucru. Nu ştiu pe cât de corectă este abordarea, dar cel mai important este că ei au reuşit să cucerească consumatorul din Cehia, Polonia sau din alte state europene. Piaţa rusă este una cu surprize, de aceea vinificatorii noştri preferă să caute alte oportunităţi. Îi admir şi le spun bravo pentru faptul că s-au orientat şi nu au lăsat mâinile în jos atunci când se părea că nu mai există soluţii.

Profit: Potrivit estimărilor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, sectorul vitivinicol şi industriile conexe angajează la moment aproximativ 200 mii de oameni. Este mult sau puţin?

I.B.: Cred că este exact atât cât e necesar. Industria vitivinicolă are nevoie de o persoană la un ha. Având 150 mii de ha de viţă de viţă am avea nevoie de 150 mii de angajaţi. Respectiv, cei 200 de mii de oameni pe care-i avem la moment în sector sunt mai mult decât suficienţi pentru a restructura cele 150 mii de ha.

Profit: Ce trebuie să faci ca să impresionezi consumatorul într-o lume a vinului în care competiţia este una acerbă?

I.B.: Cu siguranţă, vom putea impresiona cu vinuri produse din soiuri autohtone. Mergând în Franţa sau Italia îţi doreşti să serveşti vinuri specifice acestor ţări. Respectiv, noi trebuie să punem accent pe vinuri produse din soiuri autohtone - fetească neagră, fetească albă, fetească regală, rară neagră etc. Evident, sunt la mare căutare cupajele cu alte soiuri europene sau georgiene.

Profit: În ceea ce priveşte calitatea vinurilor, la ce nivel se află Moldova în raport cu alte state?

I.B.: Moldova are vinuri extraordinare, iar pe anumite poziţii suntem mult mai preţioşi decât alte state cu tradiţii în domeniu. Ştiţi care este formula ideală pentru un vin bun? Vinul bun este cel care se consumă, care îţi place să-l bei. O formulă tipică pentru vinul bun nu există. Prin urmare,  trebuie să impresionăm cu soiurile noastre autohtone, să le renaştem şi să le dăm valoare.

Profit: Ce aţi dori beneficiarilor acestui Program?

I.B.: Să aibă în continuare curaj şi răbdare până când vom atinge nivelul de dezvoltare al ţărilor europene în domeniu. De asemenea, le doresc să aibă parte de condiţii climaterice favorabile pentru viticultură şi încet dar sigur să dezvolte acest sector de mare perspectivă pentru ţara noastră.

Profit: Dar autorităţilor ce le-aţi solicita?

I.B.: Să fie mai insistente în negocierile cu donatorii străini şi să le permită agenţilor economici din sector şi industriei vitivinicole, în general, să activeze, să le pună cât mai puţine bariere în implementarea diferitor strategii. În momentul în care a fost elaborată şi aprobată o strategie de dezvoltare a unui sector, aceasta trebuie să fie urmată de o susţinere integrală din partea statului. Creând premise pentru dezvoltarea unui sector, este evident că peste un timp acesta va contribui la dezvoltarea economiei naţionale. Eu rămân la ideea că nu întreprinzătorii trebuie să stea la datoria statului, dar statul trebuie să creeze toate condiţiile pentru ca întreprinzătorul să-şi poată valorifica întregul său potenţial.