Profit: Dle Dodon, autorităţile se laudă cu o creştere economică cumulativă de circa 25% în ultimii patru ani, asumându-şi pe deplin acest merit. Pe cât de suficient însă este acest ritm de creştere a PIB-ului, în condiţiile în care Moldova vrea să reducă rapid din decalajul economic faţă de ţările UE?

Igor Dodon: Pentru început, trebuie să remarcăm faptul că după 23 de ani de independenţă, Moldova nu a atins nici două treimi din potenţialul economic (64%) pe care îl avea la sfârşitul perioadei sovietice. Prin urmare, cu astfel de ritmuri de creştere, de 2-4% sau chiar 8-10%, nu vom atinge nivelul UE sau media ţărilor CSI nici peste 20-30 de ani. Trebuie să recunoaştem că pe parcursul acestor ani nu am avut capacitatea de a investi în producţie mijloacele venite din străinătate, care nu au fost puţine.

În ceea ce priveşte creşterea economică cu care încearcă să se laude autorităţile, este necesar să precizăm că în anii 2010-2013 ea a fost posibilă datorită faptului că baza de comparaţie a fost foarte mică. În anul 2013 a fost înregistrată o creştere economică pe fundalul declinului economic din 2012. Prin urmare, nu avem motive să afirmăm că am avut o creştere economică datorată unor reforme importante. Dimpotrivă, pe fundalul acestei creşteri a PIB-ului observăm reducerea numărului locurilor de muncă. Din informaţiile statistice reiese că în 2013 erau cu 100 mii de locuri de muncă mai puţine decât în 2009, fapt care constituie o mare problemă. În prezent, avem peste 700 mii de pensionari şi doar 600 mii de angajaţi oficiali care achită impozite. Dacă vom continua cu acest ritm, atunci în 2-3 ani vom avea 1 mil. de pensionari şi doar 500-600 mii de angajaţi, adică fiecărui angajat îi vor reveni câte doi pensionari. În aceste condiţii, sistemul social şi cel economic, pur şi simplu, se vor prăbuşi.

Profit: În opinia Dvs., care ar trebui să fie creşterea economică anuală pentru ca să reducem din decalajul economiei moldoveneşti faţă de ţările europene?

Ig.D.: Eu nu m-aş orienta obligatoriu la ţările UE, deoarece noi facem parte din alt sistem economic. Consider că Moldova ar trebui să aibă în calitate de reper ţările din CSI şi pe cele din cadrul Uniunii Vamale şi voi explica de ce. Am făcut o analiză detaliată a ceea ce se întâmplă în CSI şi UE şi am constatat diferenţe evidente. De exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor în anii 2009-2013 în Uniunea Vamală a crescut cu 27,1%, pe când în UE el a scăzut cu 12,3%. Dacă vom încerca să ne încadrăm într-un sistem economic unde nu suntem competitivi, unde există reguli foarte dure de competiţie şi o creştere economică în medie de doar 6%, atunci avem nevoie de 50-60 de ani pentru a ajunge la nivelul mediu al ţărilor din UE.

Ritmul de creştere în cadrul Uniunii Vamale este diferit, pentru că acolo există o altă piaţă şi o altă concurenţă. Dacă vom urma abordarea ţărilor UE, atunci nu le vom ajunge niciodată. Pentru că în acest caz ţările europene ar trebui să-şi stopeze dezvoltarea, iar noi, timp de 60 de ani, să lucrăm intens pentru a ajunge la nivelul lor. Pe când Uniunea Vamală ne permite să avem ritmuri de creştere mai mari: ea va cataliza economia moldovenească, nu o va inhiba, cum se întâmplă pe direcţia europeană.

Spun acest lucru ghidându-mă strict de raţionamente economice, lăsând politica la o parte. Noi considerăm că Uniunea Vamală este pentru Moldova convenabilă, în primul rând, din punctul de vedere al creării locurilor de muncă, aceasta fiind cea mai mare problemă economică a Republicii Moldova.

Dacă ne-am întreba cine ne poate oferi perspective viabile pentru crearea locurilor de muncă, am putea răspunde cu toată certitudinea că UE nici pe departe nu reprezintă o soluţie. Avem exemplul Bulgariei, României, Greciei, Ungariei, care la diferite etape au aderat la UE şi unde numărul locurilor de muncă nu a crescut, ba din contra, a scăzut. De ce? Pentru că din momentul aderării la acest sistem economic, care este mult mai competitiv, produsele de pe piaţa internă nu au mai făcut faţă concurenţei importurilor din UE. Chiar şi în Spania rata şomajului este de circa 25%, adică fiecare al patrulea spaniol nu are de lucru. Atunci, în ce laţ ne băgăm noi capul?

În acest an Moldova a deschis piaţa pentru produsele din UE. În momentul în care toate produsele subvenţionate de pe piaţa UE vor invada ţara noastră, va fi distrus definitiv producătorul autohton. Prin urmare, lăsând la o parte politica, vedem că aderarea la sistemul economic al UE nu ne rezolvă problema de bază - crearea locurilor de muncă. Pe de altă parte, avem un sistem economic în est - Uniunea Vamală şi CSI unde, de fapt, pe parcursul unei perioade îndelungate, am exportat produse în volume destul de mari. Până în anul 2006, când a fost impus embargoul la importul de vin, majoritatea fabricilor noastre vinicole s-au modernizat şi reutilat fără credite din partea UE. Au reuşit acest lucru deoarece au avut acces la o piaţă imensă. Prin urmare, din punct de vedere economic, Uniunea Vamală este cea mai bună soluţie pentru a rezolva problema locurilor de muncă. Cu alte cuvinte, „daţi-ne undiţă, că peşte vom prinde singuri”. Parafrazat ar fi „daţi-ne piaţă şi noi singuri ne vom asigura venituri”. Avem nevoie de o piaţă de desfacere unde suntem cunoscuţi, iar piaţa UE nici pe departe nu este o soluţie în acest sens.

Profit: Cum aţi caracteriza programul economic pe care îl realizează autorităţile începând cu anul 2009?

Ig.D.: Cu regret, după anul 2009, programul economic s-a bazat îndeosebi pe investiţii mici în sectorul real, cea mai mare parte a creditelor externe fiind direcţionată spre consum. Dacă până în anul 2009 guvernarea avea o abordare clară a faptului că toate creditele externe trebuie îndreptate doar spre investiţii, atunci în ultimii 4-5 ani se constată că o bună parte din credite au fost utilizate pentru consum. De asemenea, au fost puţine stimulente pentru dezvoltarea businessului, deşi declaraţii şi promisiuni în acest sens au fost foarte multe. Drept rezultat, avem o nemulţumire vădită din partea agenţilor economici care se plâng de numeroase controale, de corupţie, de birocraţie şi de o politică fiscală nestimulatorie. În ultimii ani am avut parte de o majorare a impozitelor, practic, la toate compartimentele. A fost anulat impozitul zero pe venit, au crescut taxele rutiere, s-a majorat preţul la gazele naturale. Toate aceste măsuri au condus la faptul că nivelul impozitării businessului a crescut esenţial.    

Profit: Totuşi, în calitate de economist, observaţi anumite aspecte pozitive în actul guvernării din ultimii ani?

Ig.D.: Probabil, singurul aspect pozitiv a fost că în această perioadă în Republica Moldova au venit foarte mulţi bani din străinătate sub formă de credite şi granturi. Îmi amintesc perioada anilor 2006-2009, când, din cauza faptului că guvernarea avea o anumită culoare politică, ne era foarte dificil să obţinem suportul partenerilor externi. Prin urmare, cred că partea bună a acestei perioade a fost încrederea majoră de care a beneficiat guvernarea din partea partenerilor occidentali, în special a celor europeni, prin alocarea a miliarde de euro pentru susţinerea Republicii Moldova.

Partea proastă însă este că aceste fonduri nu au fost utilizate pentru creşterea economică. Dacă ar fi fost o guvernare eficientă, atunci cu aceste resurse puteau fi rezolvate un şir de probleme sistemice din ţară, cum ar fi cele din domeniul de pensionare, sănătate, din sistemul energetic şi cel de impozitare. Cu regret, în aceşti cinci ani, având un astfel de suport extern şi încredere din partea partenerilor străini, practic, nicio reformă în aceste domenii nu a avut loc. Au fost alocaţi foarte mulţi bani, dar rezultate sunt foarte puţine.

Profit: Care este opinia Dvs. privind relaţiile Guvernului cu FMI, cu care Moldova nu are la moment încheiat un Memorandum de colaborare, fapt apreciat de unii drept un succes, ce demonstrează independenţa politicilor organului executiv, iar de alţii - drept o slăbiciune sau chiar ,,frică” de a răspunde pentru o politică fiscală şi bugetară dură?

Ig.D.: Eu am experienţă de conlucrare cu FMI din anul 2006 până în 2009, când am deţinut funcţia de vicepremier şi ministru al economiei. La diferite etape am negociat cu FMI şi ştiu sigur că este posibil de a discuta, de a insista şi de a obţine un acord în interes naţional. În anul 2007 am reuşit să conving FMI că impozitul pe venit trebuie să fie zero. Timp de două săptămâni m-am aflat la Washington şi am reuşit să-i conving pe experţii de acolo că acest lucru este extrem de necesar şi important pentru dezvoltarea economiei. De fapt, aceasta a fost cea mai importantă decizie care a contribuit la stimularea mediului de afaceri.

Eu am un dialog permanent cu reprezentanţii Băncii Mondiale, care în discuţii private recunosc faptul că reforme nu au avut loc. În acelaşi timp, nu îndrăznesc să critice guvernarea pentru că suntem în campanie electorală. Nu o singură dată am declarat că şi FMI, şi BM uneori joacă dublu. Dacă ar fi fost această situaţie în anii 2008-2009, sunt sigur că ar fi făcut multe declaraţii dure. Acum nu le fac, dar, în acelaşi timp, nici nu semnează următorul program, pentru că în acest caz ar trebui să vină cu critici aspre în adresa actualei guvernări. Ei înţeleg prea bine că dacă o vor critica, atunci partidele aflate la putere vor avea mari probleme în cursa electorală.

Profit: Simţiţi că FMI menajează actuala guvernare?

Ig.D.: Acest lucru este evident pentru oricine. Actuala guvernare a fost creată, susţinută şi menţinută de structurile politice şi economice din Vest, în pofida actelor de corupţie şi lipsei reformelor. Sprijinul politic vine din Vest, fiind încurajat şi de un suport economic major de care Moldova nu a beneficiat niciodată în cei 23 de ani de independenţă.

Recent, am avut o întrevedere cu unul dintre ambasadorii europeni de la Chişinău, căruia i-am spus că există probleme cu delapidări de fonduri în câteva sectoare, la care Domnia sa mi-a replicat că nu am dreptate, în sensul că delapidări sunt în multe alte domenii, nu doar în cele pe care le-am enumerat. Cu alte cuvinte, toţi cunosc foarte bine ce se întâmplă în Moldova, dar închid în mod conştient ochii.

Profit: Până la urmă, cine de cine are mai multă nevoie: Guvernul şi Banca Naţională a Moldovei (BNM) de FMI sau, dimpotrivă, FMI are nevoie de un program cu Guvernul Moldovei?

Ig.D.: Experienţa regională şi mondială denotă faptul că marea majoritate a programelor cu FMI s-au finalizat cu dezastru pentru ţara care a semnat aceste acorduri. Exemple sunt o mulţime. Eu cred că Moldova a avut mai mult de suferit din partea consultanţilor externi ai FMI şi BM. O spun sincer cu riscul de a-mi atrage supărarea din partea acestor structuri.

Profit: Activând până în 2009 în calitate de vicepremier, ministru al economiei, în Guvern aţi fost responsabil de blocul chestiunilor macroeconomice şi reformele structurale în economie, prin urmare nu din auzite puteţi să judecaţi dacă Moldova are nevoie de un Memorandum cu FMI care, de regulă, impune Guvernului anumite restricţii, de exemplu, să nu cheltuiască mai mult decât câştigă.

Ig.D.: Noi nu suntem în situaţia în care putem să ne dezicem de colaborarea cu lumea externă. Trebuie să înţelegem însă foarte clar că în afară de FMI există şi alte posibilităţi de a obţine mijloace şi fonduri externe. Fonduri de tipul FMI sunt create şi în cadrul Uniunii Vamale, în cadrul CSI, unde pot fi accesate surse importante pentru dezvoltarea ţării, dar fără condiţii draconice. Ce înseamnă să nu cheltuieşti mai mult decât câştigi? În aceste condiţii, cum putem face investiţii dacă veniturile sunt foarte mici? Din contra, trebuie să găsim bani pentru a face investiţii, pentru a stimula producătorul autohton şi într-un viitor apropiat să obţinem profituri din aceste activităţi, majorând, astfel, veniturile. Dacă ne limităm din start la nivelul de venituri pe care îl avem, atunci niciodată nu ne vom dezvolta.

Profit: În ultimii ani, datoria externă a Republicii Moldova a crescut faţă de PIB. Acest lucru se referă nu doar la datoria statului, dar şi a mediului de afaceri. Care este linia de mijloc ce nu ar trebui depăşită în această chestiune?

Ig.D.: Totul depinde de felul în care se valorifică aceşti bani. Eu nu sunt împotriva accesării creditelor externe, deoarece avem nevoie de finanţare pentru a realiza proiecte de infrastructură. Dar eu sunt categoric împotrivă ca sursele externe să fie cheltuite pentru consum, plătind salarii şi pensii. Nu pot spune care ar trebui să fie limita datoriilor externe, de 50 sau 60% din PIB. Cel mai mult contează unde sunt direcţionate aceste resurse. Noi trebuie să facem tot posibilul ca să atragem fonduri pentru stimularea sectorului real al economiei, pentru investiţii în infrastructură şi pentru susţinerea producătorului autohton.

Profit: Continuaţi să credeţi că prin politica sa BNM contribuie nejustificat la devalorizarea leului? Cum aţi aprecia şi caracteriza aspectele ,,pozitive”, pe care le are asupra economiei şi bugetului devalorizarea leului?

Ig.D.: Evident că deprecierea leului este rezultatul politicilor proaste promovate de Banca Naţională. Devalorizarea bruscă a monedei naţionale, care a început artificial în august 2013, nu a avut la bază niciun argument obiectiv. În opinia noastră, BNM a provocat intenţionat deprecierea leului din câteva considerente – pentru a face speculaţii pe piaţa valutară, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a acumula mai multe venituri la bugetul de stat din taxele la import. Efectele negative sunt însă cu mult mai mari. Devalorizarea leului a generat creşterea preţurilor în lanţ, fapt resimţit, practic, de fiecare cetăţean.  

Profit: În opinia Dvs., Moldova are nevoie de rezerve valutare de $2,8 mlrd. în condiţiile în care valoarea leului moldovenesc scade?

Ig.D.: Rezerve valutare trebuie să existe, important însă este cum sunt acestea utilizate. Rezervele noastre valutare la moment sunt investite pentru menţinerea economiei SUA şi a statelor UE, în timp ce agenţii noştri economici caută cu disperare bani lungi şi ieftini pentru investiţii şi nu găsesc. Cu certitudine, este nevoie de rezerve valutare, dar acestea trebuie folosite pentru dezvoltarea economiei naţionale. Acum ele nu sunt utilizate în interesele statului.  

Profit: Cum aţi caracteriza situaţia din sectorul bancar moldovenesc?

Ig.D.: La limita extremă. Noi am bătut alarma în repetate rânduri privind situaţia Băncii de Economii şi am declarat că nu înţelegem, cum această bancă poate să cumpere Unibank şi alte bănci când singură se confruntă cu probleme de lichiditate.

Dacă BNM ar fi fost obiectivă, atunci trebuia să stopeze activitatea unor bănci comerciale în regim de urgenţă. Nu voi spune despre care bănci este vorba pentru că aceasta ar semăna panică, iar eu nu vreau să fiu artizanul ei, deşi politic poate mi-ar fi convenabil acest lucru. Sunt probleme sistemice majore în câteva bănci din ţară, de unde s-au scos bani sub forma creditelor şi gajurilor neperformante, iar banii au fost transferaţi în străinătate. Nivelul lichidităţilor a scăzut brusc pe fundalul crizei economice şi a exporturilor reduse. Totodată, în ţară vin mai puţine remitenţe. Toţi aceşti factori ar putea provoca o criză în sistemul bancar din Republica Moldova.

Profit: Credeţi că BNM îşi va da acordul pentru ca Banca de Economii să cumpere 100% din acţiunile Unibank?

Ig.D.: Nu mă mai miră nimic din ceea ce ar putea face BNM. Nu există nicio logică pentru ca regulatorul să dea acest acord. Dar se pare că el nu este independent şi nu ia decizii în interesul sectorului bancar, ci în interesul anumitor grupări politice şi economice.

Profit: Care este firul roşu care trece prin programul economic electoral al Partidului Socialiştilor în contextul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie?

Ig.D.: Crezul nostru este că, în primul rând, trebuie să susţinem producătorii autohtoni. Doar susţinând businessul local avem şansa să creăm locuri de muncă. Mai mult, deschiderea noilor locuri de muncă este strict legată de redeschiderea pieţelor de desfacere în CSI. De aceea, avem convingerea că trebuie să întreprindem toate măsurile ca într-un viitor previzibil Moldova să se alinieze Uniunii Vamale pentru a avea acces la aceste pieţe.

De asemenea, propunem revizuirea esenţială a politicii fiscale, iar modul cel mai simplu ar fi să revenim la situaţia de până la 1 septembrie 2009, cu impozit zero la venitul reinvestit, cu preferinţe la reducerea şi restituirea de TVA pentru investiţii, cu subvenţii pentru agricultori şi multe alte prevederi benefice care s-au aplicat în politica fiscală până în anul 2009 şi care au fost desconsiderate de actuala guvernare.    
Republica Moldova are nevoie astăzi de o Nouă Politică Economică, de un NEP contemporan pentru modernizarea ţării, şi noi, socialiştii, vom implementa această politică.■