În vară, anul agricol în Moldova părea a fi unul foarte bun. Se preconizau roade mari de cereale, legume, fructe, sfeclă de zahăr, struguri. Doar că o recoltă bogată pe câmp nu înseamnă şi bani în buzunar la sfârşit de an.

Veniturile finale vor fi la nivelul anului precedent, considerat dezastruos. Este o cauza obiectivă, ploile din septembrie au compromis în totalitate strugurii de masă, o mare parte din cei tehnici, fructele au acumulat mult lichid, prin urmare, va fi foarte greu ca acestea să fie păstrate, iar cei din domeniul de prelucrare vor fi nevoiţi să cheltuiască cu 20%-25% mai multă energie pentru a le conserva. Un exemplu trist este floarea soarelui. Mii de hectare rămân nerecoltate din cauza umidităţii ridicate a seminţelor. Solul este „bătut” de ploaie greu de arat, semănat etc.

Dar cea mai mare lovitură au dat-o monopolurile din afacerile agricole din Republica Moldova. Folosindu-se de pârghii administrative şi politice, unele componente din sectoarele de achiziţii şi export au creat condiţii infernale producătorului agricol. În primul rând, este vorba despre cereale, deşi astfel de condiţii se atestă şi în alte sectoare, de exemplu, fructe. Astăzi, o companie deţine 70%-80% din exportul de cereale din Moldova şi tot atâtea vagoane închiriate la unicul terminal de la Dunăre. Au fost tentative şi din partea altor companii, treideri de a veni în Moldova, aceştia însă au fost blocaţi. Nici alţi jucători naţionali nu se pot dezvolta în aceste condiţii. Producţia de cereale şi, respectiv, oferta Moldovei este destul de mare şi prezintă interes sporit pentru companiile străine. Dar aşa cum au fost blocate companiile străine în domeniul  hotelier, al aviaţiei civile, bancare, tot aşa au fost blocate şi cele din acest segment economic. Rezultatul: preţul la cereale a scăzut în medie în regiune cu aproximativ 30% faţă de anul trecut, în Moldova de două-trei ori.

Am discutat cu reprezentanţii unor mari treideri prezenţi în regiune despre situaţia creată. Ei au confirmat că în ţări precum Ucraina sau România recolta este la nivelul maxim istoric. Oferta este dublă faţă de anul trecut. Şi producţia globală este cu 10%-15% mai mare. Totuşi, ei ţin preţurile de achiziţie relativ stabile, finanţează în avans, livrează seminţe, îngrăşaminte pentru anul viitor, acordând asistenţă tehnică. De ce? Vor să-şi susţina partenerii din agricultură, au strategii de lungă durată în ţările respective. Cred că toţi ştiu că nu este cazul cu “monopolistul” din Moldova, dar unde este statul?

Am discutat cu responsabilii din domeniul agriculturii şi i-am îndemnat să facă două lucruri. Primul - să achiziţioneze urgent în rezervele statului 50 mii tone de grâu pentru a stabiliza preţurile şi a da un respiro financiar producătorilor. Al doilea - să subvenţioneze prin certificate păstrarea cerealelor la elevatoarele din ţară (exemplul României). Bineînţeles, Doamna Preşedinte de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului ar trebui să se ocupe poate mai puţin de agenţiile de turism şi mai mult de monopolurile reale care strangulează economia ţării. Ştiţi care a fost răspunsul “oficialilor” moldoveni? Da, aveţi dreptate, dar partenerii noştri de coaliţie au interes în acest “monopol” şi nu ne permit să intervenim în această chestiune! Încă o bilă neagră din partea agricultorilor pentru guvernanţi ...

În aceste condiţii, întrebarea este ”cu ce vreţi să mergeţi în alegeri, dacă sectorul agrar vă este în totalitate ostil?!”.  

Moldova are un potenţial mare în agricultură. Conjunctura internaţională pe termen mediu şi lung rămâne extrem de favorabilă. Creşterea nivelului de trai la nivel global, în special în Asia, duce la o cerere foarte dinamică a alimentelor. Moldova are nevoie de politică agrară chibzuită. Să nu ne temem să liberalizăm total vânzarea terenurilor agricole. Limitările formale de astăzi a vânzărilor către străini sunt uşor de ocolit prin crearea întreprinderilor mixte, ceea ce şi se întâmplă.

Uniformizarea fiscalităţii este o decizie corectă, dar prost comunicată şi materializată. Se impun măsuri drastice pentru păstrarea fertilităţii pământului indiferent de forma de proprietate. Un subiect aparte sunt subvenţiile. Evident, Moldova nu are posibilitatea să acorde 150 de euro la hectar ca în România sau până la 600 de euro ca în alte ţări europene. Poate generaţiile viitoare de agricultori vor beneficia de aşa ceva dacă vom adera şi noi la Uniunea Europeană, dar şi puţinul trebuie repartizat cu grijă şi echilibrat.

Vă mărturisesc că avem şi noi o mică afacere în agricultură. Cu stat, fără stat, a face agricultura este profitabil. Într-un an bun rentabilitatea este de 50%, într-un an mediu este de 30%, un an din cinci trebuie să fii pregătit să-l pierzi. De aceea este important să pui un pic de “grăsime” deoparte. Dacă statul nu va încurca cu amicii săi “deştepţi”, pâinea cea de toate zilele va fi şi cu un strat de unt.■