1. Îmi place filosofia, dar fac politică

Am absolvit Facultatea de Istorie şi Sociologie a Universităţii de Stat din Moldova, unde am avut noroc  de profesori merituoşi care făceau ştiinţă, şi nu ideologie, printre care se numără şi primul speaker al Parlamentului R.Moldova, Alexandru Moşanu. Domnia sa a fost şi coordonatorul tezei mele de licenţă. Tema pe care am ales-o ţinea de filosofia modernismului, care nu se studia la noi, fapt pentru care am decis să fac doctoratul la Bucureşti. Îmi doream ca profesorul meu şi conducătorul ştiinţific al tezei mele de doctorat să fie filosoful şi esteticianul Ion Ianoşi, care m-a fermecat prin lucrările sale despre estetică, semiotică, psiholingvistică, prin geniul său interdisciplinar. Deşi nu dorea să mai aibă de a face cu studenţi basarabeni, totuşi tema tezei mele de doctorat l-a intrigat şi a acceptat să-i fiu doctorandă. Am revenit la Chişinău în 1997. Fiind în căutarea unui loc de muncă, nişte foşti colegi de facultate mi-au recomandat să mă implic în campania electorală pentru parlamentare. Astfel, am intrat în politică, iar un an mai tîrziu am fost angajată în Aparatul Parlamentului în calitate de consultant superior. În 2003 am fost invitată să fiu consilier al ministrului reintegrării, iar peste un timp am ocupat postul de şef al Direcţiei informaţional-analitice a aceluiaşi minister. În 2005, am revenit în Parlament în funcţia de şefă a Direcţiei informaţional-analitice pînă în 2009. Tot în acel an mi s-a propus să candidez la funcţia de deputat pe listele Partidului Democrat şi am acceptat.

2. Experienţa consultanţilor

Aparatul Parlamentului este responsabil pentru pregătirea avizelor la proiectele de legi sosite de la Guvern, precum şi de participarea la elaborarea iniţiativelor legislative, motiv pentru care, deseori, experienţa consultanţilor este net superioară faţă de cea a parlamentarilor. Astfel, munca mea actuală nu se deosebeşte esenţial de ceea ce făceam în calitate de funcţionar. Fiind parte a Aparatului Parlamentului, am lucrat asupra conceptului de colaborare cu societatea civilă, iar R.Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic care a adoptat o lege privind parteneriatul public-privat. Consider că între anii 2005-2009 a fost stabilit cel mai eficient parteneriat între Parlament şi societatea civilă. Îmi pare rău că mulţi politicieni din ziua de azi nu înţeleg că puterea nu poate exista fără societate civilă dezvoltată şi avansată, iar colaborarea dintre ele este obligatorie pentru parcursul democratic şi european. De multe ori comunitatea de experţi din societatea civilă este cu mult mai pregătită şi ar fi păcat să nu folosim această resursă pentru îmbunătăţirea politicilor promovate de guvernare.

3. Despre regrete

Provin dintr-o familie de medici: bunelul a fost medic, mama şi toţi verii mei sînt medici, iar tata a fost un chirurg extraordinar. Aparent, eram sortită să îmbrăţişez şi eu această profesie. Fiind însă o fire emotivă, m-am gîndit că nu-mi voi ierta vreun caz de deces, iar chirurgia presupune sînge rece. În medicină însă sînt mai multe specializări, iar uneori, regret că nu am ales o specializare care mi s-ar fi potrivit.
 
4. Şansele femeilor de a deveni Preşedinte

Subiectul femeii în politică este extrem de mediatizat în ultima vreme, noi însă sîntem o societate patriarhală care nu acceptă un lider-femeie, indiferent de nivelul de pregătire şi profesionalismul acesteia. Arhetipul nostru naţional constă într-un voievod sau un ţar în fruntea statului. Posturile de premier sau speaker pot reveni unei femei, pentru că societatea nu le percepe la fel de importante ca funcţia de şef de stat. În general, majoritatea bărbaţilor nu recunosc că femeile le pot fi superioare intelectual. Ei vor folosi cunoştinţele femeilor în realizarea unor proiecte, dar, de cele mai multe ori, îşi vor asuma ei înşişi meritul. Personal, nu mă simt discriminată sau marginalizată de colegii bărbaţi din partid sau din Legislativ. Dacă ai o pregătire profesională bună, te poţi manifesta în orice împrejurări. Pentru aceasta însă este nevoie să fii autocritică şi să ai simţul umorului.

5. Despre PR

Dacă ar fi să-mi aleg o altă profesie, cred că m-aş specializa în comunicare sau, cum se mai spune în prezent, PR. Tehnologiile politice sînt în vogă acum, pe viitor însă comunicarea va fi cea mai solicitată specialitate, căci ea este prezentă în toate sferele de activitate, de la politică la economie.

6. Despre moldoveni

Cred în această ţară şi îmi iubesc concetăţenii necondiţionat. Cu regret, însă portretul moldoveanului din „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir nu a evoluat în timp şi nu se deosebeşte cu mult de realităţile de azi. Moldovenii sînt prea toleranţi şi răbdători, nu ştiu să lupte pentru drepturile lor şi lasă „pe cei mai mari” să le decidă soarta. În 20 de ani de independenţă nu am reuşit să determinăm modelul social-economic optimal pentru R.Moldova. Sîntem în discuţii permanente de autoidentificare, iar din aceste considerente nu putem evolua ca stat.

7. Soţul meu este un exemplu de verticalitate

Mi-am cunoscut soţul la şcoala primară. Apoi, ne-am reîntîlnit cînd am fost admişi la studii de doctorat - el la Iaşi, iar eu - la Bucureşti. Soţul meu este arheolog de formaţie şi filosof în suflet. M-a cucerit prin verticalitatea sa, căci niciodată nu va face ceva ce contravine principiilor sale. De asemenea, m-a impresionat prin pasiunea lui faţă de specialitatea sa, precum şi prin fidelitatea sa în relaţiile cu oamenii. Ne completăm reciproc de minune: el este liniştit şi cumpătat, iar eu - activă şi impulsivă.
 
8. Sînt activă chiar şi în concediu
Sînt o persoană foarte activă chiar şi în concediu. Îmi place să mă odihnesc la munte atît vara, cît şi iarna, deoarece sînt în permanentă mişcare. Totodată, la munte este o atmosferă favorabilă pentru meditaţie. De obicei, merg în Carpaţi, chiar dacă mi-aş dori să văd şi Alpii. Aceasta însă presupune mai multe cheltuieli şi bătăi de cap pentru viză, mai ales că prefer să mă odihnesc împreună cu soţul şi cîţiva buni prieteni. În ceea ce priveşte sportul, îmi place înotul, însă nu obişnuiesc să merg la sala de forţă pentru că nu dispun de suficient timp. Fiind peste hotare, întotdeauna profit de ocazie pentru a face cumpărături. Asta însă numai după ce fac turul oraşului, admir arhitectura şi învăţ cîte ceva din istoria localităţii.

9. Primii bani cîştigaţi

Primii mei bani i-am cîştigat în colhoz, la culesul strugurilor. Fiind fată de la oraş şi cam slăbuţă, în primul an nu am reuşit să îndeplinesc norma stabilită de colhoz, iar pentru aceasta eu şi prietena mea am fost taxate cu cîte 35 de ruble drept datorie. În anul următor am prins însă „meseria” şi am cîştigat vreo 18 ruble.

10. Despre imagine

Consider că imaginea unui politician, dar şi a oricărui om, are o mare importanţă. Vestimentaţia şi exteriorul reprezintă lumea noastră interioară. Îmi place cînd un om se evidenţiază din masă, cînd are un stil aparte. O mare artă este să faci astfel încît exteriorul tău să corespundă cu nivelul intelectual sau universul interior, aceasta denotă personalitatea.■