Profit №_12_2023, decembrie 2023
Valeriu Streleţ
Îl cunoaştem ca vicepreşedinte al Partidului Liberal - Democrat (PLDM) şi, mai recent, ca lider al fracţiunii parlamentare a PLDM. Valeriu Streleţ însă este în politică de aproximativ 18 ani, timp în care a reuşit să-şi facă o carieră de succes şi în afaceri. Nu îşi imaginează viaţa într-o altă ţară decît R.Moldova şi este gata la multe sacrificii pentru a făuri un viitor mai bun pentru conaţionalii săi. Revista Profit vă invită să aflaţi 10 lucruri mai puţin cunoscute despre Valeriu Streleţ.
1. Prima experienţă electorală
Am învăţat cu sîrguinţă la şcoală, astfel încît nu-mi era frică să aplic la orice facultate. Am ales însă Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, pentru că studenţii acestei facultăţi erau pregătiţi să devină oameni politici sau oameni de stat. După absolvirea facultăţii, am lucrat timp de jumătate de an la Liceul Gheorghe Asachi din Chişinău în calitate de profesor de politologie şi istoria culturii. Am candidat pentru prima dată la funcţia de deputat la parlamentarele din 1994 pe listele Partidului Social Democrat, care nu a acces în Parlament. Cariera mea politică însă a continuat şi în 1995 am fost ales preşedinte al Ligii Naţionale a Tineretului, post pe care l-am deţinut pînă în 2001, cînd Liga şi-a încetat existenţa prin fuziunea cu Partidul Social-Liberal (PSL). Am activat în cadrul PSL pînă în iulie 2007, moment din care am avut onoarea să contribui la iniţiativa lui Vlad Filat de a lansa un nou proiect politic – PLDM.
2Politica înseamnă sacrificii
Odată cu obţinerea primului mandat parlamentar în august 2009, ritmul de viaţă a devenit mult mai accelerat, pentru că trebuie să fiu la dispoziţia cetăţenilor şi să iau atitudine faţă de problemele lor. La 10 mai 2011 am fost ales lider al fracţiunii parlamentare a PLDM, aşa că acum presiunea este şi mai mare. M-am obişnuit însă conştientizînd că politica este o facultate importantă care nu poate fi înlocuită prin studii teoretice. Cînd merg pe stradă sau staţionez la semafor, mulţi oameni mă recunosc şi mă salută. Faptul că sînt o persoană publică nu mă împiedică însă să fac piaţa sau alte lucruri care fac parte din rutina unui om de rînd.
Cît despre prieteni, cei apropiaţi nu şi-au schimbat comportamentul faţă de mine, însă a apărut un contingent de oameni despre care nu am auzit de ani buni, iar acum aceştia au apărut cu solicitări de tot felul sau, pur şi simplu, îmi dau de ştire că există.
Pe lîngă politică, din 1994 şi pînă cînd am devenit deputat am făcut afaceri, pentru a-mi întreţine familia. Am absolvit o a doua facultate – cea de Economie Generală şi Drept de la ASEM, care îmi prinde bine şi în activitatea de parlamentar. Firmele pe care le-am condus, Bioprotect şi Bioagrochem, prestează servicii pentru agricultori. Cu toate că acest domeniu presupune riscuri destul de mari, Bioprotect, al cărei proprietar sînt, a reuşit să devină un operator important pe piaţă.
3. Visam să devin marinar
În copilărie, mulţi copii visează să devină marinari sau aviatori. Eu, de asemenea, visam să devin marinar, chiar am trecut comisiile medicale şi aveam toate actele în ordine pentru a aplica la şcoala marină din Vladivostok. Părinţii însă m-au convins că şcoala era prea departe, aşa că am renunţat.
4. Primul salariu
Părinţii m-au învăţat să respect munca, oricare ar fi ea. De mic copil, împreună cu fraţii mei, am ajutat părinţii la muncile din grădină. Am cîştigat primul salariu prin clasa a VII-a, lucrînd pe timp de vară la reparaţia drumurilor. În clasele mari am muncit la irigarea grădinii colhozului. A fost o experienţă minunată căci practicam o muncă fizică într-un mediu sănătos şi aveam din abundenţă legume şi fructe. Totodată, am cîştigat şi o sumă frumoasă de bani pentru acele timpuri şi o excursie în Caucaz din partea colhozului. În anul întîi de facultate am lucrat paznic şi măturător la diferite şcoli şi grădiniţe. Prin anul patru m-am angajat la ziarul „Tinerimea Moldovei”, iar în anul cinci eram cercetător-asistent la un Institut. Pe cînd eram student, primeam bursă şi aveam cîteva locuri de muncă concomitent, ceea ce îmi permitea să adun un salariu mai mare decît cel al unor profesori.
5. Visuri realizate
Obişnuiesc să spun că Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit, deoarece am o viaţă interesantă şi dinamică. Zilnic fac faţă unor noi provocări, sînt independent din punct de vedere financiar şi mă bucur de o familie iubitoare şi de trei copii minunaţi. Îmi trăiesc viaţa aşa cum doresc! Ar fi păcat să regret ceva. Sigur că mi-aş dori ca experienţa politică să fie puţin altfel. Alianţa de guvernare să aibă o prestaţie mai bună din punctul de vedere al coeziunii şi implementării reformelor ca să nu decepţionăm cetăţenii care ne-au ales.
6. Familia mă ţine pe linia de plutire
Familia mă susţine în tot ceea ce fac, inclusiv în activitatea politică, lucru care mă ţine pe linia de plutire. Dacă nu particip la vreo emisiune radio sau TV, atunci ajung acasă pe la 20.00, astfel încît am timp să luăm cina împreună, să comunicăm şi să facem schimb de noutăţi.
Eu şi soţia, Aurelia, educăm trei copii: doi băieţi, Alexandru şi Victor, precum şi o fetiţă – Anastasia. Mezina va împlini în curînd doi anişori, iar fiul meu mai mare, Alexandru, a mers de curînd să depună cerere pentru a face parte din Parlamentul Tinerilor. Deşi este doar în clasa a X-a, el manifestă un interes deosebit pentru politică. Eu însă mi-aş dori ca pe lîngă politică, să mai aibă şi abilităţi economice.
Aurelia este doctor în economie şi conferenţiar universitar. Ea, de asemenea, a trebuit să facă sacrificii, deoarece o mare parte din grijile familiei i-au revenit ei din cauza programului meu dificil, fapt pentru care îi mulţumesc.
7. Îmi place muzica bună
Am crescut ascultînd muzica de estradă a anilor ’70, asta pentru că fratele şi surorile mai mari ascultau anume acest gen de muzică. Şi în prezent îl redescopăr pe Ştefan Petrache, mă delectez cu cîntece din repertoriul formaţiilor Noroc sau Plai, îmi face plăcere să-i ascult pe Anatol Dumitraş, Radu Dolgan sau trupa Akord. Sigur, mai ascult şi clasicii muzicii internaţionale, precum Queen sau Pink Floyd. În general, îmi place muzica bună, plină de conţinut şi melodicitate.
8. Timpul liber
În timpul liber îmi place să joc badminton cu prietenii. Cu regret însă în ultima vreme dispun de tot mai puţin timp liber. Acum 12 ani, am descoperit schiul alpin. Îmi place foarte mult acest sport, care îmi dă foarte multă energie. Fiii mei, de asemenea, sînt schiori împătimiţi.
Anterior, obişnuiam să ies cu prietenii apropiaţi să cîntăm la karaoke. Acum cînd ne întîlnim ne place să interpretăm pe voci cîntecele studenţiei noastre. Este un hobby pe care îl practic cu plăcere, căci mă ajută să mă refac moral, să mă relaxez, să-mi reîncarc bateriile. Eu am făcut şcoala muzicală, unde am studiat acordeonul şi pianul. Din păcate, nu am mai cîntat la acordeon de ceva timp.
9. Îmi iubesc ţara
Cînd călătoreşti prin ţară, vezi locuri deosebit de frumoase, peisaje vii, pline de conţinut şi care te inspiră. Acasă este mult mai bine, indiferent de cît de tentantă este străinătatea prin civilizaţia, arhitectura şi cultura ei. Peste o perioadă dorul de casă te întoarce în ţară, pentru că aici îmi sînt familia şi prietenii şi aici mă simt în largul meu.
Îmi plac oamenii noştri deosebiţi, prin înţelepciunea lor uneori şi prin naivitatea lor alteori. Totodată, îmi plac pentru că sînt harnici chiar dacă mulţi îşi pierd energia în zadar. În ultima vreme însă avem metamorfoze alarmante, din cauza accesului uşor de băuturi alcoolice ieftine şi lipsei de perspectivă. Trebuie să oprim tendinţa ultimilor ani, cînd cei activi pleacă din ţară, iar cei rămaşi îşi irosesc viaţa, decepţionîndu-se.
10. Detest superficialitatea
Nu-mi place superficialitatea caracterului nostru, luăm decizii pripite şi nu urmărim implementarea corespunzătoare a legilor. De aici se trag toate necazurile noastre. Spre exemplu, ne revoltăm că nu avem infrastructură, drumuri, servicii de calitate, însă cum putem avea o infrastructură modernă cînd nu plătim niciun fel de impozite cu excepţia unui derizoriu impozit pe imobil. Regretabil este că mulţi nu consideră că a contribui la bugetul statului este o obligaţie.■
Adauga-ţi comentariu