Cel mai experimentat

Vom începe cu actualul preşedinte interimar, speakerul şi liderul PDM, Marian Lupu, pentru că el este, cel puţin pe hîrtie, candidatul Alianţei la funcţia de preşedinte. Lupu are studii economice, a activat mult timp în cadrul Ministerului Economiei, fiind chiar şi ministru, ceea ce ne face să credem că va şti să promoveze interesele economice ale celei mai sărace ţări din Europa. Totodată, pe parcursul a patru ani Marian Lupu a fost preşedintele Parlamentului, timp în care a stabilit relaţii diplomatice cu mai mulţi oficiali străini. Apoi, de aproape un an de zile, el exercită două dintre cele mai importante funcţii în stat – cea de preşedinte al Parlamentului şi preşedinte interimar al R.Moldova. Este şi un poliglot – vorbeşte franceza, engleza şi rusa, lucru foarte important pentru un om de stat.

Un alt atu al liderului PDM este imaginea sa de familist. El vine dintr-o familie de profesori; soţia sa, Victoria, este economistă de formaţie şi lector la Academia de Studii Economice. Soţii Lupu au doi copii, Sanda şi Cristian. Ieşirile familiei Lupu în faţa presei şi oficialilor au fost întotdeauna elegante, rezervate şi cu bun-simţ. În presă au apărut însă şi zvonuri potrivit cărora soţii Lupu ar fi în proces de divorţ. Dacă acest lucru se va adeveri, atunci, cu siguranţă, imaginea lui Lupu va avea de suferit.

Actualul speaker este faimos şi pentru retorica sa şi capacitatea de a formula fraze foarte lungi, utilizînd multe neologisme şi uneori confundînd sensul cuvintelor – lucru care îl face un personaj frecvent al emisiunilor umoristice.

Dacă este să vorbim despre fizicul lui Marian Lupu, atunci principalul său atu este înălţimea impozantă de doi metri. Prin înălţimea sa Lupu îi întrece pe toţi preşedinţii SUA. Cel mai înalt preşedinte american, Abraham Lincoln, a avut 193 cm, iar actualul şef de la Casa Albă, Barack Obama, are doar 187 cm.

Un dezavantaj pentru aflarea lui Marian Lupu în fruntea R.Moldova ar fi permanenta ciondăneală dintre Preşedinţie şi Guvern. Este cunoscut faptul că relaţiile dintre Marian Lupu şi premierul liberal-democrat, Vlad Filat, sînt destul de tensionate.
Niciunul nu a refuzat să arate cu degetul la paiul din ochiul celuilalt. Deşi Lupu este un politician destul de calm şi echilibrat, se pare că Vlad Filat reuşeşte să-l agite de fiecare dată. Mai mult, candidatura lui Lupu nu este acceptată nici în ruptul capului de către comunişti. În acelaşi timp, fiind adeptul unei doctrine de centru şi încercînd să întreţină relaţii bune atît cu Vestul, cît şi cu Estul, Marian Lupu este liderul care ar putea uni minorităţile naţionale şi populaţia majoritară.

Cel mai pragmatic

Acesta nu este nimeni altul decît liderul PLDM, premierul Vlad Filat, care a demonstrat în repetate rînduri că abordează orice problemă reieşind din consideraţii pragmatice. Filat nu neagă faptul că este interesat de fotoliul de şef de stat şi, în repetate rînduri, a dat de înţeles că este gata să negocieze obţinerea acestui post cu PCRM. Mai ales că acesta pare să se bucure de simpatia liderului comunist, Vladimir Voronin. Astfel, Filat ar putea fi liderul care să motiveze majoritatea parlamentară şi opoziţia să coopereze.

Un mare plus pentru actualul premier este că el va putea colabora mult mai uşor cu Guvernul, spre deosebire de Marian Lupu. Liberal-democraţii deţin majoritatea în Executiv, iar în acest fel Filat va concentra întreaga putere executivă în mîinile sale. Acest lucru are efecte pozitive, căci atît Guvernul, cît şi Preşedinţia vor promova aceleaşi politici, însă pot apărea şi efecte negative precum autoritarismul. Filat s-ar putea transforma într-un Voronin 2.

Liderul PLDM are o educaţie bună şi o carieră interesantă. Jurist de formaţie, Filat a activat în cadrul Guvernului, a fost şi deputat, însă cel mai mult timp s-a preocupat de afaceri. Analiştii presupun că anume interesul economic l-a determinat să-şi dorească mandatul de deputat, devenind parlamentar în 2005 pe listele Partidului Democrat.

În pofida faptului că Filat este relativ nou în politică şi îi lipseşte experienţa, el învaţă foarte repede şi are o echipă de PR care munceşte la lustruirea imaginii sale.

O problemă pentru premier este incapacitatea lui de a-şi controla resentimentele faţă de concurenţii săi. El îşi permite să-şi jignească colegii de Alianţă, etichetîndu-i cum nu-i stă bine unui premier.

Cît despre imaginea publică a premierului, trebuie să remarcăm că el pare mai familist decît Lupu. Soţia sa, Sanda, îi este alături întotdeauna. Ea este o doamnă cultă şi cu tact. Absolventă a două facultăţi (psihologie şi filologie), Sanda Filat, spre deosebire de soţul ei, vorbeşte fluent franceza, italiana şi engleza, fiind şi proprietara unei şcoli din Chişinău de
predare a limbii engleze.

Cel mai sincer

Asemeni prietenului său de peste Prut, preşedintele român Traian Băsescu, liderul Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, este un om din popor: simplu şi fără fiţe. Ghimpu este îndrăgit de alegătorii săi pentru că „spune ceea ce gîndeşte” şi este mai puţin „extraterestru” decît ceilalţi politicieni din Alianţă. Dintre toţi liderii actuali, Mihai Ghimpu este cel mai deschis pentru colaborarea cu presa.

Incontestabil, liberalul stă bine la capitolul transparenţă, cu regret nu putem spune acelaşi lucru şi despre capacitatea lui de a analiza lucrurile la rece şi a lua decizii cumpătate. Astfel, Ghimpu a fost criticat de multe ori pentru deciziile luate în pripă în calitate de preşedinte interimar, în special pentru decretul privind declararea Zilei ocupaţiei sovietice sau frecventele decrete de decorare cu Ordinul Republicii.

Totuşi liberalul posedă o calitate ce în mare parte lipseşte tuturor concurenţilor săi – sinceritatea. Aceasta nu înseamnă că Ghimpu împărtăşeşte societăţii tot ce are pe inimă, însă, comparativ cu alţi politicieni, cuvintele lui conţin mai mult adevăr decît aserţiunile filozofice „à la Lupu” sau tehnici PR „à la Filat”.

Discursurile lui Mihai Ghimpu sînt emoţionale şi expresive. Mărcile stilistice deosebite pe care le utilizează sînt îndrăgite de alegătorii săi, deoarece el se exprimă simplu şi pe înţelesul tuturor.

Dacă este să facem o paralelă cu ceilalţi potenţiali preşedinţi, Ghimpu este cel mai vechi în politică, întrecîndu-l chiar şi pe Marian Lupu. Spre deosebire de acesta însă, liberalul nu a deţinut atîtea funcţii importante ca şi democratul. Ghimpu este  unul dintre fondatorii Frontului Popular, a fost deputat în primul Parlament al R.Moldova, şi-a încercat puterile în cadrul administraţiei publice locale, ocupînd funcţia de consilier şi apoi de preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău, iar din septembrie 2009 şi pînă în decembrie 2010 a fost speaker şi preşedinte interimar.

Mihai Ghimpu se mîndreşte cu soţia sa, Dina, o femeie extrem de respectată printre oamenii de artă din Moldova. Ea este autoare de cărţi, critic de teatru, participînd în acelaşi timp la elaborarea şi implementarea strategiilor culturale la Ministerul Culturii.

Cel mai controversat

Deşi, oficial, vicepreşedintele PDM şi prim-vicespeakerul Vladimir Plahotniuc nu a declarat că ar fi interesat de funcţia de şef de stat, analiştii politici au o altă părere. Argumentul lor este că Plahotniuc a intrat în politică subit, iar peste noapte a devenit om de stat nu de dragul mandatului de deputat. În prezent, democratul este cel mai înstărit politician, cel puţin potrivit estimărilor experţilor din domeniu, iar mulţi alegători speră că Plahotniuc va utiliza experienţa din domeniul afacerilor pentru a scăpa ţara de sărăcie.

Înainte de a intra în politică, Plahotniuc a condus mai multe afaceri de succes în domeniul financiar-bancar, al petrolului etc. Succesele sale  însă au fost umbrite de scandaluri în presă. Premierul Vlad Filat l-a etichetat pe Plahotniuc drept „păpuşar”, care conduce din umbră mai multe întreprinderi de stat în defavoarea cetăţenilor. Cea mai frecventă etichetare la adresa lui Plahotniuc este cea de „mafiot”. Nu avem probe în susţinerea etichetării, însă trebuie să menţionăm că Plahotniuc este un fan al actorului Robert de Niro, faimos pentru rolurile sale de mafiot în mai multe filme precum „Casino”, „Naşul”, „Cu naşul la psihiatru”, „A fost odată în America”, „Goodfellas” etc. De asemenea, Plahotniuc admiră creaţia compozitorului italian Ennio Morricone care a scris coloana sonoră a peliculei „Caracatiţa” – povestea unui inspector de poliţie ce-şi dedică viaţa luptei împotriva mafiei. Nu ne rămîne decît să sperăm că Plahotniuc se vede în ipostaza justiţiarului care va pune capăt economiei tenebre.

Plahotniuc a devenit un politician mai cunoscut şi controversat atunci cînd presa a relatat despre faptul că prim-vicespikerul R.Moldova deţine şi cetăţenia României, ţară în care purta numele de Ulinici. Este de menţionat faptul că şapte preşedinţi ai SUA şi-au schimbat numele înainte de a deveni preşedinte, majoritatea schimbîndu-şi prenumele. Numai doi preşedinţi americani şi-au schimbat numele de familie, printre ei fiind şi Bill Clinton, născut William Jefferson Blythe.

De profesie Plahotniuc este inginer şi jurist. În presă acesta se laudă că ar fi familist, însă niciodată nu a fost văzut în public alături de soţia sa, Oxana. Mai mult, site-ul Judecătoriei Centru arată că soţii Plahotniuc au intentat proces de divorţ în iunie 2009.

Democratul însă „îşi bate contracandidaţii” la capitolul îngrijire. El este întotdeauna îmbrăcat impecabil, conduce maşini luxoase şi nu uită să se bronzeze la solarul de acasă.

În loc de concluzii

Recent, Partidul Comuniştilor a anunţat că este gata să susţină candidatura fostului premier şi deputat PCRM la funcţia de preşedinte, Zinaida Greceanîi.  Unii analişti şi politicieni susţin că o candidatură de compromis la funcţia de preşedinte ar putea fi cea a ex-premierului Ion Sturza sau a actualului viceministru de externe Natalia Gherman. Ţinînd însă cont de ambiţiile liderilor AIE, este foarte puţin probabil ca o persoană din afara Alianţei să fie aleasă în această funcţie importantă, fără de care Moldova poate totuşi trăi, fapt demonstrat în aceşti doi ani de zile, de cînd Moldova nu are un preşedinte. Păcat că politicienii noştri nu înţeleg acest lucru şi rîvnesc cu tot dinadinsul la funcţia de preşedinte, care nu le oferă prea mari prerogative într-o republică parlamentară.■