Profitразделитель ссылочного текста №_12_2021 (294), decembrie 2021

Radiografie economică

Mariana TABUNCIC, Natalia CIUBAROV | 20 de ani de independenţă

Pe 27 august 2011, R.Moldova împlineşte 20 de ani de la proclamarea independenţei. În aceşti ani am avut parte de toate - speranţe, aşteptări, victorii, eşecuri, dezamăgiri, înfrîngeri şi, poate mai puţin, de strategii şi realizări economice palpabile, care ne-ar face să ne simţim nu doar mîndri de ţara noastră,dar şi asiguraţi din punct de vedere financiar.

Trecerea la începutul anilor 90 ai secolului trecut a economiei R.Moldova de la cea centralizată la cea de piaţă a fost un proces extrem de dificil, care a necesitat multiple eforturi atît din partea autorităţilor, cît şi a cetăţenilor. Dacă în primii doi-trei ani, obiectivul autorităţilor R.Moldova era de a stabili nişte reguli elementare pentru a supravieţui şi a trăi de sine stătător, după o perioadă lungă în care economia era dirijată de la Moscova, atunci anii care au urmat au avut un obiectiv mult mai dificil de realizat – stabilirea unei economii de piaţă viabile, care să le asigure cetăţenilor un trai decent. Cu regret, acest proces s-a dovedit a fi atît de dificil, încît nu a putut fi realizat nici pînă în prezent. Din aceste considerente, după 20 de ani de reforme, R.Moldova continuă să se afle în topul celor mai sărace ţări din CSI şi Europa.

Cu siguranţă, Moldova va sărbători cei 20 de ani de independenţă cu mare fast. Pentru a doua oară în 20 de ani, autorităţile pregătesc de Ziua Independenţei şi o paradă militară pentru care s-au cheltuit deja circa 10 mil. lei. Vor fi citite discursuri, în care vor fi deopotrivă elogiate şi criticare fostele guvernări şi vor fi enunţate noi planuri de dezvoltare economică a ţării menite să transforme Moldova într-o adevărată „ţară de succes”.

Aşa sau altfel, indiferent de grandomania cu care va fi marcat evenimentul, sărbătorirea acestuia va lăsa un gust amar în sufletele multor cetăţeni ai R.Moldova, care nu vor avea prea multe motive de bucurie. Şi asta pentru că în cei 20 de ani de independenţă nivelul de dezvoltare economică la care se află R.Moldova nu le permite să fie prea optimişti şi să creadă în lozincile triumfaliste ale autorităţilor că într-o zi ţara lor va fi una de succes.

Care au fost realizările pe plan economic, dar şi eşecurile înregistrate de R.Moldova pe parcursul celor 20 de ani de independenţă, cine şi unde a greşit, astfel încît la două decenii de la declararea independenţei, R.Moldova să fie considerată drept cea mai săracă ţară din Europa – sînt cîteva întrebări la care revista Profit a încercat să afle răspuns de la cei care şi-au adus contribuţia, într-o măsură mai mare sau mai mică, la crearea şi dezvoltarea acestui stat.

 

Moldova a creat în 20 de ani un sistem bancar sănătos

 


Leonid Talmaci, guvernator al Băncii Naţionale a Moldovei (1991-2009)


Din punctul de vedere al dezvoltării bancare, cei 20 de ani de independenţă au fost foarte productivi. În această perioadă a fost creată Banca Naţională ca instituţie centrală care gestionează activitatea în sistemul bancar, au fost formate băncile comerciale, care s-au dezvoltat foarte rapid, a fost introdusă moneda naţională, care ulterior, în 1995, a devenit liber convertibilă.

Tot în această perioadă a fost creată legislaţia bancară în baza căreia s-a dezvoltat şi se dezvoltă şi în continuare sistemul bancar. Toate acestea au permis sistemului bancar să se dezvolte şi să poată rezista crizelor economice, inclusiv celei globale din 2008-2009. Faptul că sistemul bancar este unul sănătos a fost demonstrat anume în timpul ultimei crize, cînd, în comparaţie cu alte state din regiune, FMI nu a fost nevoit să acorde credite pentru capitalizarea băncilor moldoveneşti.

Principala problemă însă care ne face ca la cei 20 de ani de la obţinerea independenţei să nu simţim efectul acestor realizări este nesincronizarea reformelor din sectorul real al economiei cu cele din sistemul bancar. Pentru a crea un mediu de afaceri atractiv şi o concurenţă loială, R.Moldova are nevoie de reforme în sectorul real şi, cel mai important lucru, este că aceste reforme trebuie făcute astăzi, în caz contrar mîine nu va mai avea cine să le facă, în condiţiile unei depopulări masive a ţării.

Evident că remitenţele au un rol important în procesul de dezvoltare economică a ţării, deoarece este vorba de sume foarte mari de bani care intră în ţară, însă acestea nu sînt durabile. Autorităţile trebuie să găsească posibilităţi interne pentru a dezvolta economia, în caz contrar lucrurile nu se vor schimba nici în viitor.

 

Elitele politice nu au evoluat prea mult

 



Ion Sturza, premier al R.Moldova (martie - decembrie 1999)


În cei 20 de ani de independenţă ai R.Moldova au fost puse bazele economiei de piaţă, bazate pe proprietatea privată. De asemenea, au apărut spiritul antreprenorial şi antreprenorii adevăraţi, iar legislaţia economică a progresat mult. În acelaşi timp, printre cele mai mari eşecuri înregistrare în această perioadă se numără lipsa totală a pieţei de capital, privatizarea în masă, orientarea excesivă către pieţele CSI. Cu regret, în ciuda tuturor eforturilor, Moldova continuă să fie o ţară săracă. Acest lucru este determinat, în special, de calitatea elitelor moldoveneşti politice, economice, sociale, culturale etc., care nu au evoluat prea mult, au rămas puţin performante, competitive şi motivate.

 

 

 

 

 

A fost creată o economie cu multe deficienţe

 



Sergiu Certan, ministru al economiei în Guvernul Sangheli (1992–1994)


Ceea ce s-a întîmplat la începutul anilor 90 ai secolului trecut poate fi asemănat cu o viitură foarte puternică, în rezultatul căreia casa se ducea la fund, iar locuitorii trebuiau să construiască repede din materialele pe care le aveau la îndemînă o barcă primitivă pentru a se salva. Acest proces a fost unul foarte complicat, în sensul că pînă atunci nu a existat o experienţă în lume de trecere de la economia centralizată la economia de piaţă. În linii mari, barca a fost construită şi noi am supravieţuit. 

A urmat apoi etapa de construcţie a unei economii de piaţă viabile şi, cu regret, această etapă nu a fost cea mai reuşită. Din cauza potenţialului intelectual şi uman redus pentru administrarea transformărilor, a fost creată o economie cu multe deficienţe. Traiectoria pe care se dezvoltă R.Moldova în prezent este una nefavorabilă. Este cunoscut faptul că „peştele de la cap se strică”, dar la fel de bine se ştie că tot „de la cap se vindecă”. Prin urmare, elita politică, economică, ideologică sau intelectuală trebuie să fie cea care să ofere societăţii un exemplu. Or, în cazul nostru, cînd zilnic la televizor urmărim scheme frauduloase, lupta pentru bucăţile lacome sau acuzaţii reciproce, în această atmosferă omul de rînd, pur şi simplu, nu poate să rămînă corect şi moral.

În acelaşi timp, R.Moldova are o legislaţie mult prea complicată pentru o economie atît de primitivă. Unei astfel de economii i-ar corespunde o legislaţie foarte simplă. De altfel, să creezi o legislaţie „simplă” este mult mai dificil decît să scrii o legislaţie „complicată”. Acest proces poate fi asociat cu stadiile prin care trece fiecare poet începător: primul - cînd scrie foarte simplu şi foarte prost, al doilea – cînd scrie complicat şi prost, al treilea - complicat şi bine, şi ultimul – atunci cînd scrie simplu şi bine. Cred că legislaţia moldovenească s-a împotmolit la etapa „complicată” şi „proastă”.

Cea mai proastă şi complicată componentă a legislaţiei este cea fiscală, lucru care poate fi confirmat de orice businessman.
De regulă, oamenii plătesc impozite şi taxe cînd simt că există o echitate şi o raţiune sănătoasă în acestea, cînd banii strînşi la buget se folosesc raţional şi onest. În caz contrar, contribuabilii se eschivează de la plata impozitelor, inventînd diverse scheme frauduloase, practicînd evaziunea fiscală, schemele tenebre, contrabanda etc. Cu regret, în prezent nu există raţiune sănătoasă în achitarea impozitelor, iar multe taxe şi impozite, pur şi simplu, trezesc repulsie. Prin urmare, toate aceste lucruri influenţează negativ asupra dezvoltării economice a ţării.

Pentru a schimba lucrurile spre bine, în Moldova este nevoie ca fiecare la locul lui de muncă să-şi îndeplinească obligaţiile cu onestitate şi profesionalism. Eu sincer cred că sîntem născuţi pe o gură de rai, unde nu există tornade, tsunami, cutremure catastrofale, boli epidemice. Este o ruşine să trăieşti pe acest pămînt binecuvîntat de Dumnezeu şi să lucrezi prost.

 

Îmi este ruşine că trăim din subsidii

 



Nicolae Andronic, prim-vicepremier în Guvernul Sturza


Pînă în anul 1996, credeam că Moldova poate deveni un exemplu la capitolul realizarea reformelor şi că speranţele noastre apărute odată cu semnarea Declaraţiei de independenţă mai pot fi realizate. Cu atît mai mult cu cît pînă în 1996 Moldova era recunoscută lider la capitolul realizarea reformelor din cadrul ţărilor SCI. Însă după alegerea lui Petru Lucinschi în calitate de preşedinte al ţării, care, de altfel, a venit cu susţinerea PCRM, procesul de dezvoltare economică a stagnat. Acest proces de stagnare a luat amploare odată cu venirea la putere a PCRM în 2001.
 
La moment, trebuie să recunosc că îmi este ruşine pentru faptul că Moldova trăieşte din subsidiile venite din exterior şi nu este capabilă să se întreţină singură. Toţi banii veniţi din exterior nu fac altceva decît să majoreze datoria externă a ţării. Nu la aceasta am visat noi. Cea mai mare greşeală a fost că nu a existat o continuitate în acţiuni, iar cei care au venit la putere au încercat să-şi impună propriile reguli de joc. Chiar şi acum nu este tîrziu de a schimba lucrurile şi este necesar de a începe cu reabilitarea sectorului agrar. R.Moldova are nevoie de investiţii serioase în agricultură.   

 

 

Toţi sîntem de vină pentru situaţia economică deplorabilă


Dumitru Braghiş, premier al R.Moldova (decembrie 1999 – martie 2001)


Ar fi foarte multe de spus la capitolul dezvoltării economice a R.Moldova în cei 20 de ani de independenţă, însă nu cred că acestea au acum vreun rol important pentru populaţie şi economie în ansamblu, deoarece majoritatea cetăţenilor continuă să trăiască prost.

Cel mai mare eşec înregistrat în aceşti ani a fost, cu siguranţă, procesul de privatizare. Acesta nu a oferit proprietate celor săraci, nu a adus nici bani în buget şi nici nu a atras investiţii  masive. În schimb, a distrus, cu mici excepţii,  tot potenţialul economic al ţării. Cred că toţi poartă o parte din vină pentru situaţia economică deplorabilă în care am ajuns în prezent. Conducerea de vîrf a ţării a greşit pentru că aşa şi nu a propus un program complex de măsuri privind fortificarea statalităţii, suveranităţii, integrităţii şi independenţei statului R.Moldova. De asemenea, au greşit şi simplii  alegători, care şi azi nu percep diferenţa dintre promisiunile goale şi cele realiste şi nu s-au învăţat încă să penalizeze partidele şi politicienii populişti. Toţi mizează mai mult pe ajutorul din exterior, decît pe forţele proprii. În rezultat, cineva ne decide soarta în locul nostru.

 

Cetăţenii îşi doresc lideri politici înţelepţi, inteligenţi şi responsabili

 



Valeriu Chiţan, ministru al Finanţelor (1994 - 1998)


Cel mai important eveniment produs în această perioadă este introducerea valutei naţionale (noiembrie 1993). Acel act a fost decisiv în opera de constituire a R.Moldova ca stat independent, evenimentul în sine marcînd o cotitură de fond în stabilizarea monedei şi finanţelor, culminînd prin curmarea inflaţiei devastatoare.

O altă acţiune determinantă în deblocarea decontărilor şi plăţilor a fost implementarea de către Guvern în 1995 a proiectului de restructurare economică şi redresare financiar-operaţională a sectorului real. Acest proiect se consideră a fi cea mai reuşită măsură de dimensiune structurală, avînd ca efect economic recuperarea a peste 1,5 mlrd. lei datorii creditoare, creşterea exporturilor cu 20%, crearea a peste 8 mii noi locuri de muncă, fondarea a 400 noi întreprinderi mici şi mijlocii, obţinerea a $20 mil. investiţii străine, precum şi pregătirea a o mie de manageri.

În acelaşi timp, Moldova s-a remarcat prin reforme prost concepute şi neîncheiate, cea mai defectuoasă dintre ele fiind privatizarea în 1992 a averii publice prin intermediul bonurilor patrimoniale. Gravitatea mecanismului constă în „redistribuirea” datoriilor acumulate de unităţile economice, dar nu şi a activelor. În rezultat, potenţialul economic naţional a fost, practic, distrus sau însuşit în mod fraudulos de persoane cu influenţă, iar cetăţenii s-au ales cu acte ce nu valorează nimic. O altă „perlă” a deceniului trecut este încetăţenirea modelului, bazat pe încurajarea importurilor şi favorizarea concurenţei neloiale care au condus la necompetitivitatea mărfurilor autohtone atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă.

De vină pentru faptul că după 20 de ani de independenţă Moldova încă este o ţară săracă sîntem fiecare dintre noi.., dar în diferită măsură. La origine stau complexe şi stereotipuri, ce ne menţin în permanenţă debusolaţi şi în derivă. Clasa politică, la rîndul său, nu a conceput un proiect ambiţios şi coerent de edificare a statului după exemplul balticilor sau al slovenilor. S-a făcut un pas foarte mic, ceea ce nu înseamnă că s-a parcurs tot drumul...

Noi putem reveni la normalitate cu forţe proprii, numai prin dezvoltarea abilităţilor intelectuale şi profesionale. Avem nevoie de un proiect naţional de formare profesională a resurselor umane, obiectivul fiind selectarea celor mai buni experţi şi manageri, precum şi a viitoarelor elite. Sîntem la un punct de cotitură, prin urmare sînt necesare dezbateri publice serioase şi profesionale privind politicile economice, financiare şi sociale, avînd drept scop identificarea unor soluţii pentru corectarea dezechilibrelor structurale şi regîndirea modelului de dezvoltare economică. Modernizarea R.Moldova este un imperativ, care poate fi realizat de o guvernare inteligentă, competentă şi responsabilă, care să-şi asume smulgerea din inerţie a acestei societăţi aflate la marginea civilizaţiei.■

 

Comentarii [5]

Comentariu
  • 05.08.2011 09:45:17 aur
    este trist ca dupa 20 de ani nu mai avem nici macar speranta ca lucrurile se vor imbunatati. Am trait 20 de ani in mocirla economica, si se pare ca de acum incolo inca 20 de ani vom urma acelasi curs. Pacat.
  • 16.01.2016 11:03:16
  • 18.06.2017 05:03:13
  • 02.08.2018 03:07:35
  • 23.05.2019 12:50:58

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
26
Afişări de site:
2117203
Vizitori unici:
4238321

WebArt Pro