Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Doar cu banii din ciorap nu faci afaceri
Ca să iniţiezi sau să extinzi o afacere trebuie să ai, cel puţin, o idee. Dacă nu una originală, cel puţin, una bine copiată. De obicei, ideile inovative vin doar în capul oamenilor cu spirit antreprenorial. Statistic vorbind, doar o fracţiune de procent din populaţie are darul de a fi antreprenor. Toţi doresc să ajungă ca Bill Gates, Warren Buffett, sau cel puţin, ca Roman Abramovici sau Dinu Patriciu. Puţini, foarte puţini au capacitatea de a privi netrivial şi vizionar. Aceşti oameni sînt greu de înţeles şi nici nu e nevoie. Este important să-i urmezi, deci, pragmatic vorbind, să-i copiezi creativ.
Următoarea categorie de oameni de afaceri sînt managerii. Aceştia, de asemenea, reprezintă o specie mai selectă, însă cu mult mai răspîndită. Cam 5-10% din populaţie are capacităţile necesare unui manager. Şansele de a fi un manager bun sînt cu atît mai mari, cu cît înveţi mai bine profesia şi-ţi dezvolţi mai mult capacităţile de leadership.
Aşadar, antreprenor trebuie să te naşti, iar manager poţi să devii prin muncă şi insistenţă. Doar că pentru a iniţia (dezvolta) o afacere, în afară de idei, mai ai nevoie şi de resurse, în primul rînd, de cele financiare. Problema-cheie este accesul la bani cît mai ieftini şi pe o perioada cît mai lungă. Este cazul R.Moldova? Din păcate, nu. Costul banilor (lei - 15-20%; valută - 10-15%) este de 2-3 ori mai mare decît în ţările limitrofe, nu mai vorbim de economiile mature, unde poţi să te finanţezi astăzi cu 2-3% anual. Majoritatea creditelor în Moldova se acordă pe o perioadă de pîna la 1 an. Doar cei din comerţ cu marja de 100% pot suporta astfel de costuri. În aceste condiţii nu trebuie să ne mire preţurile exagerate din Moldova.
Dar, să nu dam vina doar pe bănci. Paradoxul aparent este că dezvoltarea unei afaceri nu se face cu banii din bănci. În economiile de piaţă dezvoltate, Bursa (piaţa de capital) este sursa principală. Plasamentele publice la Bursă acoperă 60-80% din necesarul de investiţii. Problema este că în Moldova piaţa de capital nu există cu desăvîrşire, respectiv, nu există şi toată logistica necesară, companiile investiţionale, brokerii, consultanţa etc. Nici Comisia Naţionala pentru reglementare în domeniul dat nu este “naţionala”, ci aşa, un fel de mecanism de a strînge informaţii şi mici daruri de la societăţile pe acţiuni, deşi rolul ei ar trebui să fie la nivelul Băncii Naţionale.
Să atragi bani la Bursă nu este un lucru uşor. Ca să convingi investitorii privaţi, în afară de planuri de afaceri atractive, mai ai nevoie şi de o transparenţă totală – rapoarte financiare auditate, conducere corporativă independentă etc.
Şi aici este o problemă, cu excepţia cîtorva companii străine, toţi ceilalţi afacerişti din Moldova sînt un fel de blackbox, în majoritatea cazurilor proprietarii sînt anonimi. Unica “modernizare” este apariţia off-shore-urilor.
O temă aparte este calificarea joasă a managementului. Toţi vor bani ca să se dezvolte, zilnic mă întîlnesc cu oameni din Moldova dornici de a atrage resurse investiţionale. Numai că atunci cînd începi să discuţi în termeni de transparenţă şi profesionalism, mulţi dintre ei se plictisesc şi ţi-o spun direct: ”Las-o cu teoriile, dă-ne bani şi noi ştim ce să facem cu ei”.
Poate…
În condiţii normale, din totalul de investiţii, banii proprii (equity) reprezintă 20-25%, restul trebuie atraşi din piaţa valorilor mobiliare. Nu este o dorinţă, este un “must do”.
Altă problemă fundamentală pentru cei ce vor să facă afaceri în Moldova, de rînd cu costurile de finanţare, sînt costurile indirecte. Banca Mondială are o metodologie de calcul, destul de precisă, care include taxele oficiale şi, mai ales, cele neoficiale, mai bine zis - componenta corupţională. Aici Moldova a reuşit o antiperformanţă impresionantă, în ultimii ani coborînd 6-7 trepte în clasamentul mondial. Să fie oare un rezultat al democratizării?
Gradul de corupţie, la toate nivelurile, a crescut simţitor. Ce Bancă Mondială?! Fiecare, la Chişinău, poate să vă spună cu lux de amănunte că birurile au crescut în ultimii ani de 2-3 ori. Dezmăţul eşalonului 2-3 este total. Se plîng şi cei de la pieţele agricole, se plîng şi marii investitori. Sînt şi unele nuanţe ale timpurilor “glorioase”, înainte se spălau bani prin “mănăstiri”, azi preferă transferurile direct în off-shore.
Toate acestea - banii scumpi, costurile mari de a face afaceri, corupţia – descurajează mult investitorii locali şi pe cei străini de a face afaceri in Moldova.
Vor veni oare timpuri mai bune în ţara noastră sau ne vom limita doar la posibilitatea de a vorbi despre ele (timpurile mai bune)?!■
Adauga-ţi comentariu