Profitразделитель ссылочного текста №_11-12_2022 (303), noiembrie-decembrie 2022

Valeriu Pleşca

10 lucruri despre… | Natalia CIUBAROV

Şi-a încercat cu succes puterile în diferite domenii. A vegheat asupra respectării legislaţiei, şi-a testat aptitudinile de om de afaceri, ne-a reprezentat în Parlament, a creat o imagine bună Armatei Naţionale şi acum doreşte să participe la administrarea eficientă a municipiului Chişinău. Este vorba despre candidatul Blocului Electoral „Forţa a Treia” la funcţia de primar general al municipiului Chişinău, Valeriu Pleşca. Revista Profit vă invită să mergeţi imaginar pe drumul vieţii lui Valeriu Pleşca şi să cunoaşteţi persoanele şi factorii care i-au marcat viaţa, oportunităţile de afaceri pe care le-a avut în anii ’90, carenţele legislative cu care s-a ciocnit în deceniul trecut, precum şi cum a descoperit dragostea, ce visuri are, care sînt secretele unui mod sănătos de viaţă şi de ce nu vrea să se mute cu traiul în altă ţară.

1. Visam să devin aviator

Sînt născut în raionul Floreşti într-o familie de intelectuali: tata, după ce  a fost director de şcoală, timp de 25 ani a deţinut funcţia de primar, iar mama toată viaţa a predat în şcoală limba maternă. Raionul Floreşti avea o infrastructură industrială destul de dezvoltată, un nod de cale ferată, o garnizoană mare de militari. Cred că există un fel de energie cerească la Floreşti, care ajută oamenii să reuşească în viaţă.

Baza militară aeriană de la Mărculeşti era la o distanţă de cîţiva kilometri de casa părintească, iar vuietul avioanelor mi-a marcat copilăria. Îmi doream nespus de mult să devin aviator. Cu acest scop m-am înrolat în armată. Serviciul militar l-am făcut la Volgograd, dupa care am depus actele la Şcoala politico-militară de la Simferopol. Mama s-a împotrivit deciziei mele, considerînd că „moldovenii nu sînt militari, ci oameni paşnici”. Totuşi am mers la şcoală, însă după cîteva luni m-am întors acasă. Aici, o rudă apropiată mi-a recomandat să merg la studii la Facultatea de Drept din Chişinău.

 


2. Dragostea m-a găsit la 14 februarie

La universitate mi-am cunoscut soţia, Angela Raischi. Ne-am întîlnit într-o zi de 14 februarie. Pe atunci nu se ştia că există Ziua Îndrăgostiţilor, însă, cu siguranţă, a fost dragoste la prima vedere. În acea zi, urmăream cum studenţii reveneau în capitală la începutul noului semestru, iar o fată care a coborît dintr-un taxi mi-a atras atenţia. Ştiam că este studentă eminenta la matematică, pentru că i-am văzut poza pe panoul de onoare, însă niciodată nu ne vorbiserăm. Avea nişte genţi mari. M-am oferit să o ajut să-şi ducă bagajele, iar seara am invitat-o la o cafenea. Peste cîteva luni am cerut-o de soţie.
Împreună avem doi copii. Ambii sînt de profesie economişti, cu studiile făcute peste hotare: Alexandru - în SUA, iar Ruxanda - în Marea Britanie. Cu toate acestea, au ales să revină acasă ca să-şi realizeze întregul potenţial aici, în Moldova.

3. Primii paşi în afaceri

Am activat în domeniul justiţiei peste 10 ani, majoritatea lor în Procuratură. Dar la începutul anilor 90 am decis sa fac o schimbare crucială. Nu puteam tolera faptul că nu aveam destui bani pentru întreţinerea familiei. Atunci am hotărît să fac afaceri. Mă descurcam destul de bine. Mergeam în Tyumen şi Kazakhstan, de unde aduceam produse petroliere. De asemenea, produceam şi exportam băuturi alcoolice, în special, vinuri. Pe atunci, era suficient să ai un plan de activitate, responsabilitate şi să depui puţin efort şi afacerea îţi reuşea. Mai tîrziu însă a apărut fenomenul grupărilor criminale.
Datorită backgroundulului meu juridic, niciodată nu am fost supus presiunilor şi nu am avut nevoie de pază de corp.
Fiind om de afaceri, am simţit necesitatea să fac cursuri de economie. De fapt, soţia a insistat să fac a doua facultate. În deceniul trecut, sectorul privat era în faza incipientă de dezvoltare, iar eu eram nevoit să îndeplinesc şi sarcinile directorului, şi pe cele ale contabilului. În primăvara anului 1998, am susţinut examenele de stat la Facultatea de Economie a Universităţii de Stat. Aveam emoţii mari, pentru că eram deja deputat în Parlament. Din aceste considerente, cred că m-am pregătit mai bine decît pentru examenele la Facultatea de Drept.

4. Politica – vocaţie pentru omul realizat

Politica este o meserie pentru oamenii care s-au realizat în plan profesional şi familial. Nu trebuie să vii în politică ca să-ţi rezolvi problemele sau să faci bani.

La sfîrşitul anilor ’90, făceam parte dintr-o generaţie de tineri care au atins succese în domeniul afacerilor. Pe atunci însă oamenii de afaceri erau trataţi ca nişte hoţi, iar clasa politică nu era suficient de deschisă pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Noi ne doream liberalizarea economiei, motiv pentru care am început o carieră politică prin fondarea Mişcării social-politice „Forţa Nouă”.

În 1998 am devenit deputat pe lista Blocului Electoral „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”. La început, politica era „terra incognita” pentru mine. Îmi amintesc şi acum ce emoţii am avut cînd pentru prima dată am intrat în sala de şedinţe a Parlamentului, unde am cunoscut personalităţi notorii precum Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Dumitru Diacov sau Iurie Roşca. Cu regret, noua generaţie de politicieni nu respectă istoria şi oamenii care au contribuit la scrierea ei.

Am fost vicepreşedinte al Comisiei parlamentare pentru economie, iar apoi - al celei juridice. Am profitat de experienţa de afaceri, cunoştinţele acumulate în procuratură şi am elaborat mai multe legi, inclusiv patru coduri importante pentru Moldova: civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală. Nu spun că legile la care am contribuit ca autor sînt perfecte, însă am făcut tot posibilul ca Moldova să aibă o legislaţie care să corespundă cerinţelor timpului. Imaginaţi-vă că timp de aproape 10 ani de independenţă, Moldova s-a condus de un cod civil din anii ’50-’60 ai secolului trecut.

 


5. Oameni care m-au influenţat în viaţă

Personalitatea lui Winston Churchill a jucat un rol aparte în formarea mea intelectuală. Pe lîngă faptul că a fost un mare politician pentru Marea Britanie a secolului XX, el a influenţat viaţa politică a lumii întregi. Deşi era dintr-o familie de aristocraţi şi conservator ca gîndire, el a participat la guvernare cu liberalii, odată ce alături de conservatori nu se putea realiza ca lider.

Şi eu timp de cîţiva ani am făcut parte din guvernul comunist, fiind în fruntea Ministerului Apărării, chiar dacă nu împărtăşesc doctrina comunistă. Bine că instituţia pe care am reprezentat-o era în afara politicului.

Un alt exemplu marcant pentru mine este mareşalul Gheorghi Jukov.  El m-a inspirat prin faptul că avea un caracter puternic şi putea lua decizii în condiţii de stres. A avut o viaţă destul de dificilă. Fiind unul dintre marii conducători ai Armatei Sovietice, a fost retrogradat din funcţia de mareşal la cea de comandant al regiunii militare Odessa. Cu toate acestea, el nu s-a descurajat.

Astfel de exemple te motivează în viaţă, mai ales că şi eu am trecut prin multe încercări în 10 ani de activitate social-politică. Am făcut faţă presiunilor şi conştiinţa îmi este împăcată.

6. Activitatea guvernamentală

Am fost în funcţia de ministru al apărării timp de doi ani şi jumătate. Pe atunci, ministerul  era una dintre cele mai prost administrate instituţii în stat. Am făcut o inventariere minuţioasă ca să identific surse pentru achitarea salariilor, renovarea cazărmilor şi alte activităţi. Am depus eforturi deosebite ca să restabilesc imaginea armatei. Am făcut-o cu dăruire totală, chiar şi în detrimentul vieţii personale. Eram independent în luarea deciziilor, fapt ce displăcea uneori preşedintelui de atunci Vladimir Voronin.

Acum pot să spun că sînt satisfăcut că am reuşit să conduc o instituţie căreia i se subordonează 10 mii de oameni, majoritatea militari. Totodată, mă bucur că am contribuit la relaţiile de apropiere ale Moldovei cu Vestul prin diferite activităţi de cooperare cu NATO, mai ales în 2005, cînd Europa s-a întors cu faţa spre noi.

7. Nu mă văd în altă ţară

Mă văd trăind doar în Moldova. Vreau ca ţara noastră să fie un stat independent şi prosper. Nu deţin cetăţenia altui stat şi nici nu mi-o doresc, este o chestie de principiu pentru mine. Este adevărat că mulţi oameni, în special tineri, pleacă peste hotare. Avem însă exemplul Estoniei şi al Letoniei, care au ştiut să treacă peste asemenea crize, motivîndu-şi cetăţenii să activeze acasă. Elita politică are datoria să-şi motiveze cetăţenii să contribuie la dezvoltarea statului.

8 Potenţialul nostru îl constituie oamenii

Îmi place foarte mult că moldovenii sînt descurcăreţi. Aici este potenţialul nostru pe care trebuie să-l dezvoltăm. Cunosc multe exemple de concetăţeni care au reuşit în viaţă, cu regret, mai mult peste hotare decît în ţară. Fiind ageri, moldovenii se acomodează cu uşurinţă la noi condiţii şi pot convieţui cu oricine de altă etnie sau religie.

Ceea ce nu-mi place la moldoveni este că sîntem prea indiferenţi şi cu capul plecat. Probabil, este o caracteristică a spaţiului mioritic. Noi ne identificăm cu ciobanul moldovean din balada „Mioriţa”. Depunem pasiune în tot ceea ce facem, însă nu luăm măsuri de apărare faţă de pericolele care ne pasc. Nu accept o astfel de abordare. Viaţa este aşa cum ne-o creăm noi prin gîndurile şi faptele noastre, pe alocuri e dură, deci trebuie să putem ţine piept tuturor greutăţilor.

 


9. Într-un corp sănătos, o minte sănătoasă

Ca să te simţi fericit, trebuie să întruneşti trei condiţii: să ai o bună pregătire fizică, intelectuală şi spirituală. Toată viaţa am făcut sport. Am fost preşedintele Federaţiei Naţionale de Haltere, acum sînt vicepreşedinte al Federaţiei de Box. Am practicat şi luptele marţiale, am participat la mai multe competiţii la karate şi lupte libere. În prezent, practic yoga. Datorită exerciţiilor de yoga, pot face nişte figuri complicate pentru cei 53 de ani ai mei.

De asemenea, îmi place să fac diving şi schi montan. În acest context, îmi amintesc un caz din armată, cînd trebuia să parcurgem 10 km pe schiuri prin stepele din Volgograd. Odată ce acasă nu am mers niciodată pe schiuri, a trebuit să alerg traseul, iar zăpada îmi ajungea pînă la brîu, în plus mai aveam şi un echipament greu. Consider că sportul m-a întărit psihic şi spiritual şi îmi permite să acţionez în situaţii de stres, manifestînd sînge rece.

Cît despre odihnă, prefer să plec undeva cu familia. Îmi place odihna activă. Îmi pare bine că am avut posibilitatea să călătoresc în toată lumea. Am reuşit să vizitez mai toată Europa, SUA, Australia, Africa, m-am scăldat în apele a trei oceane şi am văzut multe locuri impresionante.

Cea mai bună hrană pentru creier este cititul cărţilor. Îmi place să o fac, mai ales că am deprinderea de a citi cărţi din copilărie. Totuşi  cele mai multe lucruri le-am învăţat din viaţa de zi cu zi, fiind mai întîi jurist, om de afaceri şi apoi politician.

Orice om trebuie să se conducă în viaţă de nişte valori spirituale. Eu sînt creştin şi ţin la normele morale creştineşti şi mă străduiesc să fiu un exemplu pentru copiii mei. În acest sens, am construit împreună cu fiul un Paraclis în curtea bisericii Ciuflea. Am adus şi o icoană din Grecia, chiar de pe Sfîntul Munte Athos. Mă bucur mult cînd văd că oamenii păşesc pragul locaşului construit de mine ca să se roage la icoana sfîntă. Consider că prin credinţă putem valorifica potenţialul ascuns din noi.

10. Gînduri de viitor

Mă consider un om împlinit. Nu am regrete. Dacă aş putea să-mi trăiesc viaţa de la început, atunci aş merge pe aceeaşi cale. Poate aş evita unele greşeli, însă şi acestea sînt importante căci te mobilizează şi te fac se înţelegi  viaţa din alt unghi de vedere. Eu privesc greutăţile vieţii ca pe o experienţă utilă pentru provocările ce mă aşteaptă. În prezent, am destulă putere şi voinţă că să lucrez încă minimum 10 ani pentru binele ţării noastre.■

Comentarii [3]

Comentariu
  • 08.09.2016 09:18:35
  • 21.05.2017 07:41:03
  • 22.06.2017 09:04:32

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
15
Afişări de site:
2278203
Vizitori unici:
4722573

WebArt Pro