Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Etica şi morala în afaceri
Exact acum trei ani, am fost contactat de prietenii şi partenerii mei de afaceri din SUA pentru a mi se propune, cu mult entuziasm, “afacerea vieţii” - să investim într-un fond cu randament mai mare decît media pieţei. Accesul în acest fond îl aveau doar persoane (companii, bănci) foarte bine selectate. Tentant, doar că nu prea am înţeles care sînt soluţiile investiţionale, adăugătoare de profituri miraculoase. Avînd o regulă generală – nu investesc în ceea ce nu înţeleg, am ezitat. Mare mi-a fost mirarea să aflu că prietenii mei americani, absolvenţi la Harvard, au pierdut zeci de milioane de dolari, investind în fondul de tip “ponzi” al lui Madoff. De fapt, aşa cum au făcut-o şi alte mii de investitori cu renume, printre care bănci ca HSBC, Nomura, Santander, fonduri de caritate, fonduri de pensii etc.
A face afaceri cu Madoff se consideră un mare privilegiu şi noroc. Doar persoane renumite aveau acces la “guru”. În final, s-a constatat ca “guru” a fost doar un escroc şi constructorul celei mai mari piramide financiare din istoria omenirii. Pierderile au fost de peste $60 mlrd. Această “afacere” a ridicat mai multe întrebări cu privire la profesionalism, transparenţă, analiza riscurilor etc., dar si unele ce ţin de calităţile umane – morala şi etica afacerilor.
Aparent, Moldova a fost ferită de fenomene de genul MMM sau Caritas. Dar, cu ce este mai etică activitatea aşa-numitelor “fonduri de privatizare”, care i-au dus de nas pe sute de mii de deţinători de bonuri, iar fondatorii şi managerii s-au ales cu averi fabuloase, vînzînd activele bune. Sau, “business”-ul unor bănci care utilizează banii clienţilor sau ale acţionarilor pentru a finanţa tot felul de căpuşe proprii?! Cu cît mai morale sînt afacerile cu statul, de la care, cel puţin, 10%, practic, fără de excepţii, merg către buzunarele funcţionarilor corupţi?! Afacerile de tip “rider”, tot mai frecvente la Chişinău, organizate de grupuri semicriminale, alcătuite din controversaţi oameni de afaceri, politicieni, funcţionari corupţi, judecători?!
A avut oare dreptate clasicul cînd a spus că “pentru profitul de sută la sută, capitalistul este gata de crima?” Se pare ca da.
Criza financiară a scos la iveală multe vicii morale ale sistemului capitalist. Ca rezultat, lumea a început să reflecteze nu doar asupra părţii profesionale a afacerii, dar şi a celei etice. Tot mai mult se vorbeşte despre codul etic şi responsabilităţile sociale ale afaceristului. Deşi, în continuare, mulţi consideră că au doar o singură responsabilitate - cea de a plăti impozite, şi lasă statul să se descurce.
Ce înseamnă responsabilitatea sociala a business-ului? În primul rînd, grija faţă de angajaţi şi comunităţile locale, implicarea în susţinerea proiectelor de dezvoltare umană. Alte aspecte sînt legate de produsele şi serviciile acordate de business. Marea majoritate a consumatorilor nu are nevoie de produse scumpe, pline de opţiuni inutile. Un exemplu ar fi telefoanele mobile sau notebook-urile. 90% din utilizatori se limitează doar la 2-3 opţiuni ale telefonului mobil. Preţul ar trebui să fie de $20-30. Acelaşi lucru se referă şi la notebook-uri. Elevii şi studenţii au nevoie de calculator personal care ar costa maximum $100, cu excepţia amatorilor de “fiţe”, bineînţeles.
Exemplu de produs social, dar şi profitabil, sînt companiile aeriene low cost. Preţurile la zborurile lor, în comparaţie cu cele tradiţionale, sînt de 2 - 10 ori mai mici. Evident, ca însoţitoarea de zbor nu este la fel de drăguţă, lipseşte sandwich-ul, dar cînd este vorba de cîteva sute de euro, opţiunea este firească. Tot mai mulţi oameni bogaţi în Occident conştientizează acest lucru, transferînd parţial sau integral beneficiile activităţilor de business în favoarea acţiunilor caritabile. Cele mai cunoscute exemple sînt Bill Gates şi Warren Buffett. Miliardele lor sînt plasate, astăzi, în fonduri specializate care susţin ştiinţa, medicina, educaţia.
Nu este doar o simplă sponsorizare de dragul imaginii, aşa cum se mai întîmplă pe la noi din cînd în cînd. Este o alegere conştientă, profund morală şi etică.
Îmi doresc mult ca şi în Moldova familiile înstărite să creeze fundaţii de caritate, din banii proprii şi pe cont propriu. Dacă cineva a reuşit prin muncă, perseverenţă, cunoştinţe şi, de ce nu, noroc, să facă afaceri profitabile, moral şi etic ar fi să contribuie la o viaţă mai bună a celor din jur. ■
Adauga-ţi comentariu