Dacă este să lăsăm la o parte procurarea de bunuri personale, case, autoturisme, obiecte de lux, care sunt cele mai proaste decizii investiţionale, prima opţiune ar fi instrumentele financiare. Fonduri mutuale, monetare, fonduri hedge, acţiuni, obligaţiuni, bonduri, Forex, depozite bancare etc. Sunt instrumente bine cunoscute şi utilizate de mi-lioane de investitori din toată lumea. Mai puţin în Republica Moldova, unde piaţa de capital a rămas la nivel rudimentar, ca să nu spunem primitiv. Dar, asta este o altă poveste.

Astăzi, în epoca internetului şi a banking-ului on-line, este relativ uşor de accesat (cumpărat) instrumente financiare. Numai că nu aş risca să vi le recomand. Piaţa financiară rămâne extrem de volatilă. De ce nu te-ai atinge, pierzi garantat. Aceasta se referă, în primul rând, la operaţiunile Forex (valutare), intensiv promovate, astăzi, în Moldova. Micii investitori (până la 1 milion de dolari) sunt o victimă sigură, care pierd banii în timp record.

Condiţiile minime pe care trebuie să le întrunească un investitor sunt, în primul rând, legate de educaţia economică. Pentru a-ţi asuma riscurile investiţionale, trebuie să înţelegi în ce investeşti. Problema este că, deşi cunoşti modelele matematice, citeşti diverse analize şi recomandări: Bloomberg, Reuters, nu eşti asigurat de la dezastre. În realitate, nimic din aceste “modele” nu funcţionează. Dar, mă gândesc la faptul că o strategie corectă ar fi să le citeşti şi să procedezi invers.

Al doilea aspect ţine de transparenţa pieţei. Deseori, vânzătorii de instrumente financiare, băncile, fondurile, trişează şi ascund informaţii importante, jucând la două capete.

Al treilea aspect este capacitatea regulatorului de a organiza şi proteja piaţa.

Anume aceste aspecte, instrumentele sofisticate care deseori nu le înţelegeau chiar şi autorii, lipsa de transparenţă şi, în final, de reglementări, au condus la cea mai gravă criza financiară din ultima perioadă.

Şi totuşi, banii micului investitor trebuie să lucreze. Intuitiv, el, investitorul, consideră că cel mai sigur mod este depozitul bancar. Corect, doar dacă banca, în sine, este sigură. Aşa s-a ajuns ca în Republica Moldova  suma depozitelor în ”cele mai sigure bănci din lume” a devenit mai mare decât suma creditelor. Spre bucuria Băncii Naţionale. Mai bine ar plânge. Lichiditatea excesivă dăunează grav economiei şi sistemului bancar. Ceva nu este în regulă în interacţiunea sistemului financiar şi a economiei reale.

Evident, că investiţiile mici nu înseamnă doar forme pasive. Sunt convins că era speculaţiilor financiare excesive, Wall Street-ului, băncilor investiţionale şi fondurilor hedge apune (se transformă), inevitabil.

Lucrurile revin, treptat, la valori fundamentale – active fizice, care, cuplate cu forţa de muncă şi capitalul, aduc valoare adăugată tangibilă.

Domeniile de viitor pentru investiţii sunt resursele minerale, mineritul (în special, metalele neferoase), energia convenţională (a nu se confunda cu moftul energiilor regenerabile), comodităţile (în primul rând, agricultura), infrastructura (prioritar, aprovizionarea cu apă), facilităţi industriale, economia digitală şi inovaţională. Şi toate astea, complimentate de investiţii în resursele umane – educaţie, medicină, sport etc.

Evident, nu totul este plauzibil în Moldova, care nu are resurse naturale importante. În rest, totul este posibil – industrie, agricultură, medicină şi multe altele.

Mai este şi opţiunea expansiunii globale. Astăzi, lumea este extrem de receptivă de a vă “găzdui” banii. Doar că nu mulţi oameni de afaceri locali au viziuni globale. Preferă să fie “fruntaşi la sat” decât “codaşi la oraş”. Este mai comod.

Adevărul este că banii nu se fac, aşa ca de obicei, din poziţii comode. Trebuie, cel puţin, să te apleci către coarnele plugului.■