1 Peste cîţiva ani mă văd, fără îndoială, într-o funcţie executivă. Nu exclud că la alegerile locale din 2011 aş putea candida pentru funcţia de Primar General al capitalei. Nu mă tem de greutăţi. Între Consiliul Municipal Chişinău şi edilul capitalei niciodată nu a existat consens total. Cu toate acestea, în calitate de primar reuşeam să ajung la o înţelegere cu Consiliul, deşi acesta număra 25 de consilieri comunişti, 25 de democraţi, plus liderul mişcării Ravnopravie, Valerii Klimenco. Mi-a plăcut mai mult funcţia de Primar al municipiului Chişinău decît cea de deputat şi prim-vicespeaker. Sînt un om practic, iar timp de 11 ani în fruntea Primăriei am reuşit să realizez multe proiecte de suflet precum reconstruirea Catedralei Naşterea Domnului sau edificarea Clopotniţei Memoriei. Este regretabil că nu am reuşit să duc la bun sfîrşit toate planurile, inclusiv construcţia unui gard în jurul parcului şi a Catedralei.

2 Mă mîndresc cu faptul că în perioada în care m-am aflat în fruntea capitalei, la Chişinău au fost deschise 13 biblioteci, a fost inaugurată Casa Limbii Române şi majoritatea busturilor de pe Aleea Clasicilor. Am construit peste 300 km de gazoducte şi am renovat peste 100 km de apeducte. Era şi un banc: „Urechean şi-a pierdut carnetul de partid şi acum îl caută, căci tot centrul capitalei era săpat”. Încă un proiect nerealizat rămîne zona de agrement cu nouă cascade, plajă şi bărci pe rîul Bîc, pentru care era nevoie de 110 mil. lei. Sper ca în viitor să pot transpune în realitate şi acest plan.

3 Timp liber, practic, nu am, cu excepţia celor 14 zile pe an cînd merg la sanatoriul Truskoveţ (Ucraina). Nu obişnuiesc să călătoresc de dragul călătoriilor. Am fost peste hotare doar în deplasări de serviciu, în care am îmbinat utilul cu plăcutul.  Cunosc toate gunoiştile, uzinele de prelucrare a deşeurilor şi staţiile de purificare a apei din Europa. Îmi place vînătoarea, însă de la 2000 încoace nu am mai mers la vînat, căci pădurile erau ocupate de Vladimir Voronin. Probabil că în sezonul viitor mă voi revanşa.

4 Colecţionez arme de vînătoare şi săbii originale. Îmi plac foarte mult stilourile, iar timp de 20 de ani am reuşit să adun un număr impunător de pixuri.

5 Nu am preferinţe gastronomice speciale în afară de faptul că nu prea consum carne. Mănînc ce-mi dă soţia la pachet, căci nu obişnuiesc să iau masa prin restaurante. Odată cineva mi s-a lăudat că, aflat într-o călătorie peste hotare, a mîncat creieri de maimuţă. Personal, aşa experimente nu am făcut. În 1989 am vizitat Austria în cadrul unei delegaţii oficiale. La cină am fost serviţi cu nişte gîngănii negre de tipul melcilor. Iniţial, am refuzat să mănînc, dar după ce oaspeţii austrieci m-au privit nedumeriţi, am gustat, cu ochii închişi, din acele bucate. Deşi mi-au întors stomacul pe dos, am supravieţuit. Îmi plac foarte mult colţunaşii cu vişine. Cînd lucram la Briceni, mama suna din satul natal, Larga, să mă anunţe că a făcut colţunaşi cu vişine, iar eu întotdeauna găseam o posibilitate de a trece pe acasă să-i gust.

6 Şahul este o veche pasiune de a mea, împărtăşită şi de soţia, Larisa, fostă campioană a Moldovei la competiţiile interuniversitare de şah. Timp de 11 ani, am deţinut funcţia de preşedinte al Federaţiei Naţionale de Şah. Am acordat atenţie deosebită dezvoltării acestui sport, chiar am deschis şi o şcoală. Cînd mă aflam în fruntea Primăriei, Chişinăul a găzduit competiţia mondială la şah printre femei şi cel de-al 68-lea Congres al Federaţiei Internaţionale de Şah (FIDE).

7 Cu regret, nu am talentul de a cînta şi nici poezii nu am prea scris. Poate cu excepţia copilăriei şi a studenţiei, cînd dedicam versuri domnişoarelor pentru a le cuceri, căci aşa era moda atunci.

8 Îmi plac animalele. Avem un cîine de rasă setter scoţian, pe care îl cheamă Vesta. Deşi este bătrînă, noi sîntem foarte ataşaţi de ea.

9 Nu sînt obsedat de cadouri. Pentru mine contează atenţia, nu preţul cadoului. Pe cînd eram Primar, primeam foarte multe flori la zile de naştere, iar angajaţii Primăriei ştiau că nimeni nu va pleca acasă flămînd sau fără flori. În trecut, pe cînd hainele erau un deficit în Moldova, în timpul vizitelor peste hotare mă aventuram şi cumpărăm cîte ceva soţiei şi fiicei, însă de cele mai multe ori nu le nimeream gusturile. Mai bine mă descurc cu nepoţica Anastasia, căreia la 6 ani îi plac foarte mult parfumurile şi rujurile.

10 Încă de la 7 ani îmi place tragerea în ţintă şi motosportul. Sînt şi preşedinte de onoare al Clubului Bikerilor din Moldova, membrii căreia mi-au dat porecla de „Мэр” (primar). Am şi o motocicletă marca BMW cu care ies şi acum prin oraş. La 17 ani, am devenit cursant al Şcolii militare de aviaţie din oraşul Eisk, regiunea Krasnodar, Rusia. Am abandonat însă şcoala după o jumătate de an şi nu m-am realizat ca pilot pe avion de vînătoare. Totuşi, acolo a apărut pasiunea mea pentru paraşutism, pe care l-am practicat întotdeauna cu drag.