Profitразделитель ссылочного текста №_9_2020 (281), septembrie 2020

Marian Lupu

Natalia CIUBAROV | 10 lucruri despre…

V-aţi gîndit vreodată cît de bine cunoaştem persoanele pe care le vedem în fiecare zi pe micile ecrane? Acei oameni care hotărăsc soarta ţării, cei pe care îi simpatizăm şi pe care îi votăm în funcţii de răspundere? Mai mulţi cititori ai revistei ne-au sugerat să dăm start unei rubrici din care ar putea afla răspunsuri la întrebări care, de obicei, nu sînt teme pentru conferinţe de presă. Începînd din acest număr, revista Profit va încerca să prezinte persoanele ce ne vorbesc, de regulă, de pe ecranele televizoarelor sau din ziare dintr-o altă perspectivă. Primul invitat al acestei rubrici este liderul Partidului Democrat, Marian Lupu. Vă invităm să cunoaşteţi 10 lucruri mai puţin mediatizate despre politicianul care în prezent se bucură de cea mai mare încredere în rîndul cetăţenilor.

1. Pe cînd eram copil, sistemul de educaţie inspira micuţii să devină cosmonauţi sau militari, eu însă nu am visat niciodată la aceste profesii. La vîrsta de june, reieşind din exemplul părinţilor care sînt pedagogi, mă gîndeam să devin profesor. Însă soarta a decis altfel. După absolvirea universităţii am mers la doctorantură. La începutul anului 1991 mi-am susţinut teza de doctor în economie şi mă pregăteam să-mi găsesc un serviciu la Universitatea de Stat, Facultatea de Economie. Întîmplător, m-am întîlnit în stradă cu un fost coleg, care mi-a spus că în cadrul nou-creatului Minister al Economiei există un Departament de Relaţii Economice ce m-ar putea interesa. Astfel, mi-am început activitatea în administraţia publică centrală, trecînd prin toate treptele ierarhice - de la specialist de rînd la ministru al economiei. Deşi nu sînt adeptul teoriei determinismului, uneori îmi pare că fiecare are o cale determinată în această viaţă. 


2. Ştiu să gătesc. Îmi place acest lucru încă din copilărie. Am preluat exemplul tatălui, care, cel puţin, de sărbători o ajuta pe mama la bucătărie. Ştiu să gătesc şi ciorbă, şi mămăliguţă, şi friptură, şi salată Boeuf, şi pîrjoale. Pot pregăti chiar şi torte Napoleon. Cînd am posibilitate, încerc să-i dau o mînă de ajutor soţiei, care, apropo, găteşte foarte bine, la fel ca şi soacra mea. Apreciez calitatea gastronomiei, dar nu sînt pretenţios, mănînc de toate.

3. În familie este de datoria mea să fac piaţa şi să am grijă ca frigiderul să nu ducă lipsă de produse alimentare. De haine şi rechizite şcolare este responsabilă soţia. Avem o regulă, care persistă de pe cînd deţineam funcţia de ministru – să merg periodic, de cîteva ori pe săptămînă, la cumpărături. Este ceva absolut firesc şi niciodată nu am încercat să fac PR din asta. Prefer să merg la un market din centrul oraşului, situat în apropierea blocului unde locuiesc.

4. La capitolul haine, prefer costumele Ionel. Îmi place stofa şi calitatea acestora. În plus, sînt potrivite parametrilor mei nestandarzi. Cămăşile, în mare parte, sînt produse de fabrica Odema de la Tiraspol. Îmi place încălţămintea elegantă, o caracteristică fiind nasul subţiat al pantofilor. În general, sînt simplu de fire şi nu merg în magazine cu branduri arhicunoscute. Pentru mine importante sînt calitatea şi comoditatea. Îmi place mult stilul sport, însă nu prea am ocazii pentru acesta. Am noroc de nevastă care are gusturi rafinate şi cu eforturi comune am creat o garderobă pe potrivă din punctul de vedere al statutului social, dar şi al caracterului meu.     

5. Dintotdeauna am fost pasionat de lectură, însă nu am un autor preferat. Cred că am reţinut una din cele 10 porunci: să nu-ţi creezi idoli. Într-o vacanţă de vară, petrecută la bunici, am găsit la biblioteca din sat toate volumele lui Alexandre Dumas. Le-am luat angro şi le-am savurat într-o lună jumătate cît am stat la ţară. În copilărie îmi plăcea literatura istorică, în special, istoria antichităţii. Studiind franceza la liceul Gheorghe Asachi, am devenit pasionat şi de literatura franceză – una dintre cele mai bogate literaturi ale lumii.

6. Nu pot spune că mă conduc de o maximă preferată. Calităţile de care mă ghidez sînt de sinteză, culese din mai multe surse: personaje istorice, politicieni. Cred că datorită lecturii am pus în prim-plan valorile general umane: prietenia, buna înţelegere, cumsecădenia, lipsa de cinism, respectarea cuvîntului dat şi responsabilitatea.

7. În activitatea politică este foarte greu să faci pronosticuri de genul unde vei fi peste cinci ani. Nu aş vrea să specific postul, însă mă văd în politică, la un nivel ce ar permite o influenţă reală asupra politicii interne şi externe a ţării, şi peste cinci, şi peste 15 ani. Totodată, aş vrea să fiu în continuare un tătic fericit, care să se bucure de succesele copiilor, şi un cap de familie împlinit. La pensie, sincer, nu m-am gîndit încă. Mai am de lucrat decenii pînă atunci. Dar la nivel de ipoteză aş vrea să mă ocup de educaţia nepoţilor. Activitatea mea profesională îmi răpeşte mult din timpul pe care ar trebui să-l acord copiilor. De aceea, pensionar fiind, sper să pot compensa puţinul timp dedicat copiilor printr-o atenţie sporită faţă de nepoţi.

8. Nu aş vrea să îmi fac antireclamă vorbind despre cusururi. Le am cu siguranţă, căci nu există oameni ideali, fiecare persoană are atît calităţi bune cît şi unele mai puţin bune. Problema este că oamenilor nu le place să vorbească despre propriile neajunsuri, preferînd să-şi pună în prim-plan calităţile. Important este să nu idealizăm pe nimeni.

9. Fobii nu am. Cred că acestea reprezintă ceva ce ţine de trecut, sînt o formă extremă de manifestare a unor complexe psihologice, pe care niciodată nu le-am avut.

10. De-a lungul anilor am avut mai multe hobbyuri. Am colecţionat timbre. Mai tîrziu m-a pasionat muzica şi chiar am făcut ore de chitară. Îmi plăcea mult în special muzica folk. Lectura o trec, de asemenea, la capitolul hobby. În copilărie aveam un program strict, de aceea, deseori citeam noaptea cu lanterna sub plapumă. Anume datorită acestui fapt am şi ajuns să port ochelari. Un loc important în viaţa mea îl are şi sportul. Am făcut baschet, volei, karate, înot, hipism şi şah. Cînd ocupam funcţia de preşedinte al parlamentului, mergeam la sala de forţă de 3-4 ori pe săptămînă, acum merg acolo mai rar din lipsă de timp.

Comentarii [1]

Comentariu
  • 11.10.2016 07:35:34

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
7
Afişări de site:
1876652
Vizitori unici:
3559670

WebArt Pro