Profitразделитель ссылочного текста №_9_2020 (281), septembrie 2020

Strategie istorică

Svetlana TOROPEI | Politică & Piaţă

Premierul britanic Winston Churchill spunea: „Arătaţi-mi un tînăr conservator şi vă voi arăta pe cineva fără inimă. Arătaţi-mi un liberal bătrîn şi vă voi arăta pe cineva fără creier“. Noul Guvernator al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), Dorin Drăguţanu, a reuşit să combată această frază celebră a premierului Churchill, pentru că este un tînăr cu caracteristici atît conservatoare, cît şi liberale. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Dorin Drăguţanu se referă la o serie de probleme actuale cu care se confruntă sectorul bancar moldovenesc în prezent şi face pronosticuri pentru viitor.

    

Profit:  Dle Drăguţanu, care sînt aşteptările BNM pentru anul 2010?
     D.D.: Răspunsul la această întrebare ar necesita un articol separat. Totuşi, pe scurt, aş descrie viziunea mea asupra mandatului pe care îl deţin în felul următor: implementarea pe deplin a regimului de ţintire a ratei inflaţiei şi menţinerea unui nivel scăzut al inflaţiei, inclusiv prin sporirea gradului de transmisie în economie a deciziilor de politică monetară; îmbunătăţirea capacităţii BNM de a elabora prognoze macroeconomice veridice şi credibile; implementarea unor proceduri şi tehnici moderne de supraveghere bancară; implementarea unui sistem de stabilitate financiar-bancară, inclusiv îmbunătăţirea procedurilor de gestiune a crizelor şi nu în ultimul rînd, modernizarea BNM ca instituţie, inclusiv prin recrutarea, pregătirea şi promovarea tinerilor. Bineînţeles, dezvoltarea sectorului bancar şi accesul deplin al agenţilor economici şi populaţiei la credite ieftine şi alte produse bancare moderne nu trebuie să fie scăpată din vedere. Cred că nu aş greşi dacă aş spune că toate elementele pe care le-am menţionat ar trebui să contribuie la o creştere economică sănătoasă şi durabilă, a locurilor de muncă şi sporirea nivelului de trai al populaţiei.
     Anul 2010 va fi un an de inflexiune, adică vom ieşi din criză şi vom înregistra o creştere economică de 1,3-3,2%. Desigur, pentru a înregistra aceste rezultate, avem nevoie de o inflaţie joasă, de sporirea volumului de credite către sectorul real şi de o evoluţie lentă a cursului de schimb. Sper că BNM va reuşi să-şi atingă obiectivele propuse privind inflaţia. De asemenea, ne dorim cu toţii să nu se înregistreze noi şocuri externe, care ar destabiliza piaţa valutară locală. Bineînţeles, ieşirea cît mai rapidă din criză a partenerilor noştri externi principali (UE şi Rusia) şi revigorarea exporturilor vor uşura semnificativ eforturile noastre şi vor contribui la creşterea economică.
    Profit: Băncile comerciale menţin o diferenţă destul de mare dintre ratele de dobîndă la credite şi cele la depozite –  de 9%. Experţii afirmă că aceasta ar trebui să nu depăşească 2,5%-3,0%...
    D.D.: Este adevărat că în 2009 rata dobînzii la depozite a scăzut mult mai mult decît rata dobînzii la credite şi acest lucru îngreunează ieşirea din criză. Diferenţa mare dintre dobînzile la depozite şi credite este explicată, în mare parte, prin marja de risc semnificativă inclusă de bănci în dobînzile la credite. Această marjă poate să scadă şi, implicit, se vor reduce şi dobînzile la credite, doar dacă băncile vor avea certitudine privind evoluţia pozitivă a economiei în viitor. Rolul BNM în acest sens, este de insufla încredere băncilor, prin decizii corecte de politică monetară şi de a asigură un nivel scăzut al inflaţiei pe termen mediu. Dacă inflaţia va fi ţinută sub control şi economia va arăta primele semne de revigorare, băncile vor avea premise pentru a diminua marja de risc şi, respectiv, ratele dobînzii la credite.
    Profit: Poate statul ar trebui să dea un exemplu sectorului bancar, reducînd rata dobînzii la Valorile Mobiliare de Stat (VMS)? O reacţie în lanţ ar conduce la înviorarea proceselor economice.
    D.D.: Începînd cu luna aprilie 2009, rata dobînzii la VMS se află în permanentă scădere şi la momentul actual se află în limita de 3,0-6,0% anual, în funcţie de termenul VMS. De asemenea, aş dori să menţionez, că rata la VMS este stabilită în funcţie de cererea din partea băncilor şi a ofertei din partea Ministerului de Finanţe. Evident că băncile îşi doresc o dobîndă mai mare la VMS, iar statul o dobîndă mai mică. Rolul BNM este de a manevra cu dobînda la VMS prin manevrarea ratei de bază, deoarece băncile se orientează după rata de bază şi nivelul inflaţiei în oferta lor pentru VMS. De aici şi rezultă reacţia în lanţ: inflaţie joasă, dobînzi scăzute, inclusiv la credite şi implicit creştere economică.
    Profit: Este adevărat că la adresa BNM ar fi parvenit un set de propuneri de redresare a situaţiei întreprinderilor vinicole prin intermediul unui aşa-numit „fond de stabilizare”?
    D.D.: Problemele din sectorul vinicol nu au fost generate doar de lipsa de credite ieftine. Acum cîţiva ani băncile se ”băteau” pentru a atrage vinificatorii în scopul creditării. La acel moment, cred că au fost comise unele greşeli atît din partea vinificatorilor, cît şi din partea băncilor.
Vinificatorii şi-au sporit capacităţile de producţie la un nivel exagerat şi într-un timp relativ scurt, fără a ţine seama de riscurile expunerii la o singură piaţă şi făcînd compromisuri la calitate. Nici băncile, în dorinţa de a-şi mări volumul de credite, nu au evaluat riscurile intrinseci de creditare a sectorului vinicol. În final, întreprinderile supraponderale, cu stocuri mari şi greu de valorificat şi supraîndatorate au primit din plin criza economică.
    Prin urmare, eu cred că rezolvarea problemei din sectorul vinicol, nu depinde doar de creditele ieftine. Este posibil ca, în multe cazuri, acordarea de credite noi, chiar şi ieftine, nu vor rezolva probleme actuale. Dacă o întreprindere este „bolnavă” creditul nu o va ajuta, ci doar va amîna „actul final”, inclusiv falimentul.
    Vinificatorii ar trebui să-şi revadă modul de desfăşurare a afacerii, în primul rînd prin implementarea unui sistem de management financiar funcţional. Probabil că unele întreprinderi ar trebui să-şi reducă din capacităţile de producţie şi prin valorificarea activelor să investească ei însăşi „bani noi” în afacere. Astfel, avînd o structură reorganizată vor putea negocia mai efectiv cu băncile. 
     Într-adevăr, BNM a primit cîteva cereri de creditare a sectorului vinicol. Băncile dispun de lichidităţi suficiente pentru a credita sectorul real. Totuşi, este de înţeles reţinerea băncilor de a acorda noi credite vinificatorilor, avînd în vedere că acestea „s-au fript” deja cu mulţi dintre ei. Desigur, unele întreprinderi vinicole prezintă interes chiar şi acum pentru bănci. Totul depinde de capacitatea lor de a convinge băncile că afacerea lor este viabilă şi că acestea nu se vor expune excesiv riscului de credit.
     Profit: La sfîrşitul anului 2009 BNM a redus ponderea celor mai mari zece credite acordate de bănci clienţilor de la 50% la 30% din capitalul normativ total (CNT) al instituţiilor bancare. Altfel spus, BNM a limitat angajarea băncilor comerciale în oferirea creditelor mari. De ce?
     D.D.: Prin Hotărîrea Consiliului de Administrare al BNM din 13 august 2009 au fost efectuate şi publicate în Monitorul Oficial modificări în reglementările aferente expunerilor mari în vederea micşorării limitei datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane de la 50% la 30% din portofoliul total de credite. Modificările respective au fost efectuate în scopul micşorării nivelului riscurilor aferente expunerilor mari asumate de către bănci, diversificării şi minimalizării concentrării portofoliului de credite şi, în consecinţă, al protejării intereselor deponenţilor. De asemenea, aceasta va conduce la sporirea creditării întreprinderilor mici şi mijlocii. Băncilor li s-a acordat o perioadă de graţie pînă la 31 decembrie 2010 pentru a se conforma noilor cerinţe. Prin această decizie BNM dă următorul semnal către bănci: „Diversificaţi expunerea la riscul de credit, creditaţi întreprinderile mici şi mijlocii şi, dacă vreţi să creditaţi întreprinderi mari, majoraţi-vă capitalul”.
     Profit: Băncile au lichidităţi suficiente şi chiar destul de mari. Nu vi se pare oportună majorarea CNT?
     D.D.: Într-adevăr, la 31 decembrie 2009 activele lichide în sistemul bancar au constituit 15,3 mlrd. lei sau 38,3% din totalul activelor. Conform cerinţelor, acest indicator trebuie să fie de, cel puţin 20%. În prezent în activitatea băncilor a sporit nivelul riscului de credit. Deţinerea unui capital adecvat presupune abilitatea băncii de a amortiza influenţa negativă a riscurilor la care se expune permanent şi în acelaşi timp de a-şi menţine capacitatea de plată faţă de deponenţi şi creditori. În acest context, BNM a elaborat proiectul modificărilor Regulamentului cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc care conţine prevederi aferente cerinţelor privind mărimea minimă a capitalului social care va fi de 100 mil. lei şi a capitalului de gradul I - 200 mil. lei. Această decizie va conduce la reechilibrarea structurii capitalului propriu al băncilor şi, într-o măsură mai mică, la investiţii „de bani noi” în capitalul social al băncilor. Totuşi trebuie de menţionat că majorarea capitalului băncilor, fără majorarea volumului de credite acordate economiei, va rezulta doar în creşterea activelor lichide şi, implicit, va conduce la scăderea rentabilităţii şi profitabilităţii băncilor.
    Profit: Care este soarta soldului depunerilor persoanelor fizice ale „Investprivatbank”? S-a identificat o soluţie pentru depunerile persoanelor juridice şi în general, cum apreciaţi decizia pentru care au optat atunci autorităţile în soluţionarea problemei acestei bănci?
    D.D.: La momentul de faţă, lichidatorul „Investprivatbank” în proces de lichidare a achitat toate datoriile faţă de persoanele fizice. Mijloacele băneşti care n-au fost solicitate de către persoanele fizice de la această bancă au fost transferate la Banca de Economii, filiala nr.1. Astfel, începînd cu data de 23 decembrie 2009 deponenţii se pot adresa la Banca de Economii, filiala nr.1 pentru a-şi ridica mijloacele băneşti.
    Lichidatorul continuă colectarea creditelor restante şi valorificarea activelor băncii. Banii acumulaţi vor fi orientaţi pentru achitarea datoriei „Investprivatbank” faţă de Banca de Economii în sumă de 600 mil. lei. După achitarea acestei datorii, în cazul în care vor exista resurse financiare, se va trece la achitarea depozitelor persoanelor juridice.
     Totodată, avînd în vedere situaţia de insolvabilitate a băncii, mijloacele disponibile la momentul actual sînt insuficiente pentru achitarea tuturor datoriilor acesteia. De aceea, achitarea datoriilor faţă de creditorii băncii se va efectua pe măsura acumulării de către lichidator a mijloacelor băneşti necesare. Sursa principală de acumulare a acestor mijloace sînt rambursările de credite acordate de bancă pînă la retragerea licenţei şi mijloacele obţinute în urma  valorificării activelor băncii.
     Profit: Economia naţională are nevoie de resurse financiare pentru un termen lung. Acest lucru ar fi posibil dacă BNM ar stimula băncile comerciale, oferindu-le, la rîndul său, resurse pe un termen mai mare ...
     D.D.: În prezent sistemul bancar dispune de mijloace băneşti proprii, inclusiv pe termen lung pentru satisfacerea cererii de credite. La ultima dată de raportare a băncilor către BNM (31.12.2009), resursele financiare ale sistemului bancar autohton cu termenul rămas pînă la rambursare mai mare sau egal cu doi ani constituie 12.757,39 mil. lei, în timp ce activele cu acelaşi termen valorează doar 7,633.00 mil. lei.
     La 31 decembrie 2009 soldul creditelor acordate de BNM pe termen de 12 luni către băncile comerciale pentru creditarea sectorului real a constituit 798 milioane lei, care purtau in 2009 o rată a dobînzii de 5% anual, iar din 2 februarie 2010 rata a crescut la 6% anual. Aceste credite vor ajunge la scadenţă în iunie-august 2010.
     BNM are posibilitatea de a acorda şi în continuare băncilor credite ieftine pe termen lung în scopul creditării sectorului real. BNM va analiza foarte atent oportunitatea acordării de noi credite către băncile comerciale în 2010. Sectorul bancar trebuie să-şi mobilizeze propriile resurse pentru creditarea economiei pe termen mediu şi lung, mai ales luînd în considerare disponibilitatea curentă a lichidităţilor.
    Profit: În Moldova există bănci care trezesc interesul investitorilor străini prin indicii de performanţă? Va stimula BNM interesul investitorilor străini faţă de aceste bănci?
    D.D.: Pentru a răspunde la această întrebare trebuie iniţial să vedem ce înţelegem prin „investitori străini”. La momentul actual 75% din capitalul social al băncilor licenţiate în Moldova este deţinut de investitori străini, care includ persoane fizice, întreprinderi, instituţii financiare şi grupuri bancare străine. Acest indicator pare impresionant la prima vedere, dar aş dori să menţionez că doar patru bănci din Moldova sînt deţinute de bănci străine, ceea ce reprezintă doar 24% din totalul activelor bancare din ţară. BNM susţine venirea pe piaţa din R.Moldova a altor investitori strategici, pe lîngă cei deja existenţi. Prin investitor strategic mă refer la grupuri financiare şi bancare străine care nu au rolul doar de a aduce investiţii străine în sectorul bancar. Aceşti investitori strategici ar contribui semnificativ la dezvoltarea băncilor prin implementarea tehnicilor moderne de gestionare a activităţilor şi riscurilor bancare, ar contribui la dezvoltarea profesională a managementului local din sectorul bancar, ar contribui la implementarea noilor produse bancare larg utilizate în străinătate şi, nu în ultimul rînd, ar contribui la obţinerea de către băncile locale a unor finanţări ieftine şi pe termen lung. 
     Pe baza legilor naturale de concurenţă, celelalte bănci care nu sînt controlate de către investitorii strategici, ar urma aceeaşi direcţie de modernizare a activităţilor lor. În final, tot economia naţională va avea de beneficiat de pe urma unui sistem bancar modern, care să satisfacă cererile clienţilor, inclusiv prin acordarea de credite ieftine şi pe termen mediu sau lung.
     Din păcate, în ultimul an BNM nu a purtat nici o discuţie cu nici un investitor strategic care ar dori să investească în R.Moldova. Desigur acest lucru se datorează şi crizei financiare globale, dar şi situaţiei macroeconomice şi politice din ţară.
     Profit: Experţii susţin că există doritori de a investi în capitalul statutar al băncilor, dar există o problemă – cota care depăşeşte 5% din capital se verifică, potrivit regulamentului BNM...
     D.D.: Ţinînd cont de faptul că proprietarii băncilor exercită o influenţă considerabilă asupra managementului acestora, Banca Naţională promovează politici privind acceptarea în calitate de proprietari ai băncilor a persoanelor, ale căror activitate creează premise suficiente pentru funcţionarea prudentă a băncilor şi neadmiterea majorării cotelor substanţiale deţinute de proprietarii băncilor care pot influenţa negativ activitatea acestora. Un alt factor care justifică acţiunile BNM în acest sens, este necesitatea continuă de a preveni şi combate operaţiunile de spălare a banilor sau finanţarea terorismului prin sectorul bancar. Scopul final al acestei acţiuni este de a limita expunerea excesivă a băncilor la riscuri şi de a proteja deponenţii băncilor.
     Practica respectivă este în corespundere cu principiile general acceptate în domeniul supravegherii bancare, inclusiv cu documentele Comitetului Basel pentru supravegherea bancară eficientă şi cu Directivele Uniunii Europene.
     Profit: În condiţiile unei inflaţii joase şi chiar a deflaţiei -  BNM a micşorat rata de bază, astfel micşorîndu-se puţin şi ratele băncilor comerciale. S-au adeverit sau nu aşteptările băncii centrale de la această măsură? Acum, în condiţiile inflaţiei trebuie să ne aşteptăm la un proces invers?
     D.D.: Nivelul ratei inflaţiei înregistrate în anul 2009 a permis liberalizarea politicii monetare prin reducerea treptată a ratei de bază şi normei rezervelor obligatorii. Ca rezultat, se observă micşorarea ratelor dobînzilor, ceea ce a fost şi de aşteptat. Din păcate, ratele dobînzii la credite nu au urmat trendul accelerat de scădere a ratelor dobînzii la depozite.
     La şedinţa din 28 ianuarie 2009, Consiliul de Administraţie al BNM a luat decizia de a majora rata de bază de la 5% la 6% anual. Această decizie este adecvată unei politici monetare prudente, care are ca scop ancorarea inflaţiei, temperarea aşteptărilor inflaţioniste şi readucerea inflaţiei în limitele intervalului declarat pe termen mediu.
     Majorarea ratei de bază şi sterilizarea pe deplin a excesului de lichiditate în niciun caz nu pune în pericol nivelul lichidităţilor în sistemul bancar. Volumul lichidităţilor disponibile în sistemul bancar este suficient atît pentru activitatea curentă normală, cît şi pentru reluarea activă a creditării economiei naţionale. Accesul permanent şi nelimitat al băncilor autorizate la operaţiunile BNM de sterilizare şi de vărsare de lichidităţii asigură nivelul optim al lichidităţilor în sistemul bancar şi creează condiţii necesare pentru reducerea marjei de risc inclusă în rata dobînzii la credite acordate de către bănci. Astfel vor fi create premise pentru reducerea în continuare a ratelor dobînzii la creditele acordate sectorului real.
      Profit: Care este opinia Dvs. referitor la ţintirea valutei? 
      D.D.: Pînă în anul 2006 obiectivul de bază al Băncii Naţionale a Moldovei constituia menţinerea stabilităţii monedei naţionale. Acest obiectiv avea caracter dualist şi presupunea asigurarea atît a stabilităţii preţurilor, cît şi a cursului de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA. În luna iulie 2006, odată cu modificarea legii cu privire la Banca Naţională, a fost modificat şi obiectivul fundamental al Băncii Naţionale, ce constituie în prezent asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
      Politica valutară flexibilă a BNM va fi determinată de intervenţiile ocazionale ale BNM în perioadele de volatilitate sporită, fără a opune rezistenţă trendului natural al cursului de schimb. În cazul unor şocuri externe masive, rezistenţa opusă de BNM trendului de depreciere în încercarea de a menţine cursul stabil ar conduce, în final, nu numai la pierderea rezervelor valutare, dar şi la deprecierea leului. Este cum ai scoate iarna caloriferele afară, pentru a face cald în casă. Efectul ar fi zero, iar costurile maxime.
      Referitor la impactul cursului de schimb nominal (stabilit de BNM, pe baza cererii şi ofertei de pe piaţa valutară internă) asupra exportatorilor, menţionez că în Moldova nu se observă o corelaţie proporţională între evoluţia exporturilor şi cursul de schimb. Totodată, dat fiind faptul că exportatorii sînt concomitent şi importatori, costurile aferente oscilaţiilor într-o direcţie ale cursului oficial al leului moldovenesc în raport cu cursurile monedelor statelor - principalilor parteneri comerciali, care afectează competitivitatea, se compensează prin eventualele venituri de la oscilaţiile cursului de schimb în direcţia opusă, care afectează importurile şi viceversa.
      De asemenea, ar trebui de menţionat faptul că pentru promovarea exporturilor, nu este suficient să ne uităm la evoluţia cursului de schimb nominal al leului. În mare măsură, exporturile sînt stimulate şi de evoluţia cursului de schimb real efectiv al monedei naţionale (cursul nominal ajustat la nivelul preţurilor din RM şi din ţara în care exportatorii livrează produsele sau serviciile). De exemplu, leul poate să se aprecieze în termeni nominali dar să rămînă depreciat în termeni reali faţă de Euro sau Rubla rusească. În acest caz, indiferent de evoluţia cursului nominal, exportatorii din Moldova au avantaje competitive în UE sau Rusia.
       Profit: Pentru prima dată, banca centrală şi-a propus drept scop de a stabili şi a reglementa politicile sale pe o perioadă de trei ani şi nu de un an, precum era anterior. Ce impact va avea acest lucru asupra sectorului bancar şi cel al economiei reale?
       D.D.: Elaborarea şi adoptarea Strategiei de Politica Monetară pentru 2010 – 2012 este un moment istoric în activitatea Băncii Naţionale. Acest document delimitează obiectivul şi instrumentele politicii monetare de realizare a acestuia pe un termen de trei ani, ceea ce va permite orientarea economiei naţionale pe un termen mediu. Stabilirea obiectivelor privind inflaţia pe termen mediu va ajuta Guvernul în elaborarea bugetelor de stat pe termen mediu şi va contribui la sporirea încrederii societăţii privind evoluţiile macroeconomice. De asemenea, BNM aşteaptă ca implementarea strategiei monetare pe termen mediu să contribuie la scăderea ratelor dobînzii şi la creşterea economică durabilă. 
       Profit: Consideraţi întemeiată propunerea unor experţi de a include riscurile externe în riscurile băncilor comerciale din ţară, propunere ce rezidă în consecinţele recesiunii globale?
       D.D.: Dispunerea de un sistem adecvat de gestionare a riscului de ţară constituie un mijloc eficient prin care banca poate evita implicarea în riscuri excesive aferente activităţii sale internaţionale. Astfel, în 2006 Banca Naţională deja a aprobat recomandări cu privire la sistemul de dirijare a riscului de ţară şi de transfer de către băncile licenţiate din Moldova. Aceste recomandări conţin principiile minime ce urmează a fi luate de către bănci în consideraţie la elaborarea propriilor sisteme de control intern ce ţin de gestionarea riscurilor menţionate.
       Profit: Este gata statul să realizeze reforma contabilităţii şi anume – trecerea la IFRS (standarde internaţionale de raportare financiară) de la 1 ianuarie 2011, or statul va trebui să-şi asume o parte din povara reformării?
       D.D.: Ministerul Finanţelor şi BNM doar creează cadrul de raportare financiară în Moldova şi promovează implementarea IFRS. Responsabilitatea de implementare a IFRS cade în sarcina agenţilor economici, inclusiv a băncilor. Implementarea IFRS este imperativă, pentru a ridica transparenţa rapoartelor financiare şi o mai bună înţelegere a situaţiei financiare ale agenţilor economici. Implementarea IFRS va necesita şi ajustarea în timp a managementului agenţilor economici, mai ales în domeniul gestiunii riscurilor şi determinarea valorii juste a activelor.
Sînt de acord că implementarea IFRS necesită cunoştinţe vaste. Totuşi, sînt convins ca atît întreprinderile mari cît şi băncile au capacitatea de a dezvolta aceste cunoştinţe şi de a aplică corect IFRS. Pe de altă parte, IFRS conţine un standard separat şi simplificat privind raportarea financiară a întreprinderilor mici şi mijlocii. Acest lucru ar trebui să uşureze implementarea IFRS şi la acest nivel.

Comentarii [2]

Comentariu
  • 09.07.2014 04:10:14
  • 03.09.2019 05:26:52

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
10
Afişări de site:
1876648
Vizitori unici:
3559641

WebArt Pro