Profitразделитель ссылочного текста №_12_2023, decembrie 2023

Cauza crizei – lipsa de control sau De ce nu putem elimina din calcul dolarul SUA

Sergiu BALABAN | Comentarii & Prognoze

Să nu-i credeţi pe cei care vor spune că nu-i interesează soarta valutelor mondiale - dolarul SUA şi euro. Modificările la priorităţile pieţei financiare, în diferită măsură, vizează pe fiecare. Noi nu putem ocoli acest subiect, cel puţin, pentru că ne obligă statutul publicaţiei. În cele ce urmează, încercăm să sintetizăm opiniile unor analişti cu renume şi să argumentăm presupunerile proprii.


Probabil, nu ar fi cazul să ne adîncim mult în cifrele care descriu situaţia curentă a pieţei financiare, pentru că aproape zilnic auzim anunţuri despre noi recorduri de  cădere a principalei valute mondiale,  dolarul SUA.

Un aspect interesant este acela că majoritatea instituţiilor de presă spun că motivul cotaţiilor este „criza ipotecară” şi datele mărite la mari corporaţii americane. Acesta este doar semiadevărul, care caracterizează mai degrabă partea vizibilă din procesul de schimbare a priorităţilor economice şi politice pe plan mondial.

Încă la începutul anului 2000, apăruseră primele avertismente privind supraestimarea succeselor economiei americane şi, în primul rînd, ale pieţei imobiliare. Creşterea preţurilor la locuinţe a început să devanseze ritmul mediu de creştere a PIB-ului şi multiplu  - preţul mărfurilor şi serviciilor. Ascensiunea preţurilor a fost favorizată de cererea bună pentru locuinţe, dar şi de uşurinţa cu care organizaţiile de credit acordau importante sume de bani populaţiei şi agenţilor comerciali. Şi toate acestea aveau loc pe fundalul sporirii datoriilor interne şi externe ale bugetului de stat al SUA.

În viziunea noastră, motivul cel mai credibil al crizei a fost descris în propria carte de omul (de 81 de ani acum) care s-a aflat mulţi ani la cîrma piramidei financiare a Americii – ex-Preşedintele Sistemului Federal al Rezervelor al SUA (SFR),  Alan Greenspan. El consideră că criza a fost favorizată de nedorinţa Preşedintelui Busch de a „aplica dreptul de veto pe cheltuielile necontrolate”, fapt care a devenit motivul principal al formării, în anul 2001, a deficitului bugetului de stat al SUA, care către anul 2004 a atins nivelul record de $413 mlrd. Fireşte, el nu a ratat şansa să reproşeze Partidului Republican, al cărui membru activ este, că a ales greşit Preşedintele statului.

Toate acestea ne fac să credem că şi forţe politice din interiorul ţării au împins dolarul intenţionat. Timpul a fost ales foarte bine – maximum, după toate probabilităţile, va reveni perioadei în care va începe noua cursă electorală. La fel poate fi explicată apariţia masivă a unor comentarii ale economiştilor, orientate într-o singură direcţie, logice prin conţinut, dar cu rezerve. Toţi, fără să fie preocupaţi prea mult de consecinţe, declară curajos despre o criză gravă, dar nu precizează că toate în viaţă au loc ciclic, inclusiv priorităţile financiare.  Se ştie, de asemenea, că cu cît analistul are un nume mai răsunător, cu atît şansele că el a fost angajat deja de marele capital şi politicieni sînt mai mari. Or, mereu este cazul să ascultăm opinia unor atare specialişti, cel puţin, ca să structurăm corect propriile beneficii.

De unde bate vîntul?


Kenet ROGOFF, profesor la Universitatea din Harvard, fost economist superior la Fondul Monetar Internaţional:  Statutul dolarului ca principala valută de rezervă a lumii este în pericol şi aceasta se explică, în fond, prin politica economică americană. Cursul comercial ponderat al dolarului a devenit mai mic cu un sfert, în ultimii şase ani. Aşa cum criza economică în SUA se agravează, perspectivele dolarului nu fac decît să se înrăutăţească. Depăşirea crizei financiare de către SFR abia de va fi posibilă, dacă băncile nu vor găsi capital nou în cantităţi mari. Euro poate deveni singura alternativă serioasă.

„Profit”: Se pare că totul este corect şi chiar cu grijă pentru cel apropiat. Dar nu trebuie să neglijăm şi faptul că SUA, declarîndu-se solidari cu Europa nouă, văd în aceasta nu un partener, ci mai degrabă un concurent direct pe terenul politic şi economic. Nu este exclus că, sub pretextul apărării democraţiei, America caută în fel şi chip să destabilizeze situaţia internă din Uniunea Europeană (Iugoslavia, Serbia) şi să facă probleme, fie şi în viitor, pentru euro. În momentul căderii dramatice a dolarului, în 1997, ministrul Finanţelor al SUA, John Conoval, le-a spus colegilor săi străini: „Dolarul este valuta noastră, dar problema voastră”. Odată cu aprecierea lui euro, UE pierde pieţele de desfacere externe, se reduce rentabilitatea producţiei, se acumulează o tensiune socială internă, vin probleme financiare externe.  Aceasta se înţelege bine şi în alte state mari – Rusia, China, Japonia, care sînt nevoite să menţină artificial preţul dolarului.                    

Brad SETSER, specialist coordonator la compania de consultanţă „RGE Monitor”: Băncile centrale de peste hotare vor obosi să menţină valuta care cade. Aceasta va atrage consecinţe serioase, avînd în vedere cît de puternic SUA depind de băncile centrale străine pe plan de finanţare. Judecînd după ultimele date, băncile centrale şi fondurile de investiţii de stat vor oferi în acest an SUA finanţări în valoare de $900 mlrd. Oare vor investi $900 mlrd. într-un activ a cărui valoare scade?

“Profit”: Este adevărat că băncile naţionale s-au plictisit să menţină valuta altora. Şi primele care vor ceda poziţiile vor fi ţările din eşalonul doi, bunăoară, precum  Mexicul, Republica Sud-Africană, Australia, Kazahstanul şi Ucraina. Ultima, practic, a cedat deja – spre deosebire de Moldova, a ţinut timp de jumătate de an cursul la nivelul de 5 hrivne şi abia la începutul lunii aprilie a lăsat ca dolarul să „navigheze liber” la casele de schimb valutar.

Specialiştii financiari califică, deocamdată, drept foarte premature declaraţiile de genul celei făcute de vicepremierul Rusiei, Aleksandr Jukov, la forumul economic din Elveţia: „Rubla va deveni valuta de rezervă în ţările CSI deja către anul 2012”. Pînă şi exemplul Republicii Bielarus, care şi-a convertit o parte din rezerve în ruble ruseşti, nu va schimba situaţia.

Deocamdată, putem cădea de acord cu opinia experţilor ruşi, care insistă că pentru integrarea cu succes a rublei în economia mondială sînt necesare transformări serioase în sfera financiară a Rusiei, şi pentru rublă, deocamdată,  este devreme să pretindă un loc în rezervele de aur şi valută străine. Or, rubla îşi întăreşte poziţiile şi ar putea să devină o investiţie interesantă peste vreo 10 ani, dacă situaţia politică şi creşterea stabilă a economiei Rusiei vor fi adecvate una în raport cu cealaltă.
    

Şi va veni belşugul


După ce a devenit evident faptul că Alan Greenspan  a intrat în confruntare directă cu actuala conducere a SUA şi că el, la asfinţitul vieţii, nu mai are ce pierde decît propria reputaţie, el a devenit surprinzător de sincer. În una dintre ultimele mărturisiri, el a spus că „proporţiile prejudiciului adus economiei SUA ca urmare a crizei creditării ipotecare a beneficiarilor cu rating de credit mic vor mai rămîne necunoscute încă cîteva luni”. „Noi ne vom apropia de eliminarea unui fond mare de case de locuit finalizate nevîndute nu mai devreme decît la începutul anului 2009. Dar, cel mai probabil, preţurile la locuinţe se vor stabiliza cu mult timp înainte de aceasta”, a precizat el.

Nu putem decît să cădem de acord cu această idee şi să adăugăm că reducerea ofertei de case va contribui la asanarea economiei. Chiar acum, redacţia „Profit” primeşte comunicări de la colegi şi cunoscuţi din SUA care spun că locuinţele acolo se ieftinesc, deocamdată, dar sînt convinşi cu toţii că declinul va conteni către mijlocul anului.

Şi mai multă siguranţă a oferit comunicatul FMI, unde acum se discută posibilitatea de comercializare a 400 tone (12%) din rezerva de aur şi cumpărarea, cu aceşti bani, a unor titluri de stat ale SUA.  

În condiţiile crizei financiare mondiale, preţurile la aur pînă acum au crescut constant, depăşind $1 mie pentru o uncie triplă. Deocamdată, această tranzacţie avantajoasă pentru FMI şi SUA nu se discută, dar nu este exclus că odată cu apariţia revistei ea va deveni realitate. Dacă va fi aşa, avînd în vedere vînzările anuale de 500 tone, preţul metalului nobil va scădea apreciabil. Dar FMI este o organizaţie solidă, unde se înţeleg urmările acestui pas, aşa că au avertizat din timp opinia publică că „vînzarea aurului va trebui lungită pe mai mulţi ani”.

Dolarul se va întoarce


În perioada dolarului ieftin, guvernul SUA va căuta să le restituie creditorilor o sumă cît mai mare, ca să uşureze povara datoriilor asupra vistieriei. Reducerea cotaţiilor internaţionale ale valutei americane sporeşte competitivitatea mărfurilor  SUA, deci, chiar acum se poate spune că economia acestei ţări va creşte în viitor.

Este greu de spus acum dacă pentru recuperarea poziţiilor dolarului va fi nevoie de un an sau doi, cel puţin, pentru că dolarul este o monedă globală şi evoluţia ei nu poate fi supusă, ca într-o ţară separată, unei presiuni administrative dure. Deocamdată, nu există vreo forţă capabilă să potolească spiritele de panică la nivel mondial. Dar mai mulţi factori sugerează că corectarea ascendentă a dolarului ar putea să înceapă chiar în anul 2008.

Comentarii [2]

Comentariu
  • 19.10.2013 10:21:21
  • 30.04.2015 01:51:50

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
16
Afişări de site:
774543
Vizitori unici:
5685514

WebArt Pro