Profitразделитель ссылочного текста №_12_2021 (294), decembrie 2021

Cursul spre alegeri

Anatolie GOLEA | Bucătărie politică

Demisia Guvernului, care s-a produs la mijlocul lunii martie, a venit ca din senin nu doar pentru cetăţenii de rînd ai Moldovei, dar şi pentru clasa politică. Volens-nolens, la propria iniţiativă (dată de sus), Cabinetul de Miniştri şi-a prezentat demisia atunci cînd aceasta era cel mai puţin aşteptată. Observatorii politici apreciază unanim că acest eveniment are legătură directă cu alegerile parlamentare, care vor avea loc peste un an. Dar toţi nu se pot dumeri care sînt motivele acestei demisii atît de surprinzătoare. Or, acestea trebuie căutate în hotărîrile Partidului Comuniştilor (PCRM) care, cu cîteva zile înainte de aceasta, a adoptat noul program al PCRM, a definit priorităţile partidului pentru perioada imediat următoare şi a trasat planul pregătirii de alegeri. Se pare că un punct nedeclarat din acest plan era tocmai demisia lui Vasile Tarlev care a doborît toate recordurile de longevitate în postul de Prim-ministru.

Program nou, denumire veche

 

Congresul PCRM a fost aşteptat cu mult interes, aproape ca în perioada sovietică, cînd asemenea foruri determinau căile de dezvoltare a URSS pentru cincinalul următor. Pe de o parte, chiar comuniştii alimentau interesul, cu promisiuni de „reformare a partidului, adoptare a programului nou şi definire a căilor de dezvoltare a societăţii moldoveneşti pentru următoarele două-trei decenii”. Pe de alte parte, se vehiculau zvonuri despre o eventuală scindare între reformatori şi conservatori, care ar putea influenţa serios distribuţia forţelor politice. Menţionăm din start că nu s-a întîmplat nimic de acest gen, congresul s-a derulat în linişte şi pace, după scenariul prestabilit.

După ce a înţeles, în anul 2005, că „brandul comunist” continuă să aducă dividende electorale, PCRM a renunţat la intenţia de schimbare a denumirii, care existase pînă la alegeri. Totodată, era de înţeles că partidul nu se mai poate afla la guvernare în continuare, nu poate construi „capitalismul” şi economia de piaţă, avînd consfinţite în program dogmele leniniste despre dictatura proletariatului şi proprietatea privată. În programul nou, această contradicţie între activităţile de partid şi documentele de program a fost eliminată. Autorii documentului au reuşit să argumenteze teoria „comuniştilor contemporani”, atribuind calificativul „liberalizare comunistă” politicii economice a partidului.

Dacă plecăm de la prevederile noului document de program, putem considera că PCRM s-a reformat. Congresul a încercat să răspundă, odată şi pentru totdeauna, numeroaselor şi nedumeritelor întrebări ale diplomaţilor şi politologilor occidentali despre „fantoma comunismului, care cutreieră Moldova şi în secolul al  XXI-lea”.

În acelaşi timp, programul conţine contradicţii serioase cu doctrina „marxism-leninismului”, de care comuniştii moldoveni nu se dezic. Dar, tocmai în aceasta şi rezidă reformarea. Este chiar mai simplu de explicat, bunăoară, ataşamentul concomitent al comuniştilor moldoveni faţă de biserica creştină şi ideile lui Lenin, cel care era un ateu consecvent şi militant.

Participanţii la congresul PCRM nu ascundeau faptul că văd în forum nu doar „un punct de plecare” în reformarea partidului, dar şi o etapă majoră de pregătire de alegeri. Putem spune fără exagerare că anume la 15 martie PCRM a dat startul nedeclarat al campaniei electorale a anului 2009, de care, de altfel, se pregăteşte demult.

Precum şi se cuvine în cadrul unei campanii electorale, liderul PCRM, Vladimir Voronin, i-a nominalizat pe oponenţii principali. Totodată, a făcut aluzia că nu cu toţi trebuie să te cerţi, căci s-ar putea să ai nevoie şi de parteneri după alegeri. La congres au „încasat-o” toate partidele principale de „orientare democratică”, Voronin i-a criticat în lung şi-n lat pe democraţii şi liberalii de toate culorile. Singura excepţie a fost Partidul Popular Creştin Democrat şi liderul acestuia, Iurie Roşca, - anticomuniştii cei mai înverşunaţi pînă în anul 2005. De altfel, şi creştin-democraţii le răspund acum comuniştilor cu aceeaşi monedă, devenind, după alegerile locale din 2007, partidul cel mai loial autorităţilor. Probabil, se pregătesc şi ei de alegeri…

După ce a dat tonalitatea discuţiilor, liderul comuniştilor moldoveni era convins că va fi sprijinit în dorinţa de a însuşi învăţămintele alegerilor locale din anul trecut şi a nu repeta erorile, în anul viitor. Sprijinul s-a încununat cu un unison deplin la congres, cu adoptarea unanimă a documentelor de program şi alegerea lui Vladimir Voronin preşedinte al partidului, pentru perioada următoare. Votul a fost deschis, comuniştii moldoveni au uitat că pînă şi în perioada sovietică de postrestructurare conducerea era aleasă prin vot secret.

 

Cursul – întinerirea

Congresul i-a dezamăgit pe cei care aşteptaseră transformări revoluţionare. În linii mari, renovarea programului PCRM are un „caracter redacţional”, şi nu doctrinar. Şi totuşi în partid s-au conturat unele modificări. Nu se poate spune că în PCRM s-ar fi produs o schimbare a generaţiilor, cel puţin, pentru că în fruntea formaţiunii a rămas preşedintele constant de pe parcursul a 15 ani – Vladimir Voronin. Dar statistica delegaţilor congresului şi statistica partidului în ansamblu arată concludent că  acest proces a demarat.

În PCRM se crede, pe bună dreptate, că pentru menţinerea puterii şi victoria în alegerile viitoare se impun paşi neordinari. Orice partid şi, mai ales, unul de guvernămînt, este supus erodării. Victoria lui Dorin Chirtoacă la alegerile locale din Chişinău a fost surpriza cea mai neplăcută pentru comunişti. Experţii de partid au analizat multă vreme cauzele acestui fenomen şi au concluzionat că oamenii sînt dornici de schimbări, vor să vadă la putere persoane tinere şi energice. Şi comuniştii au continuat şi mai iute cursul iniţiat de întinerire a partidului.

Aripa tînără, venită la PCRM după accederea acestuia la guvernare, a preluat treptat conducerea partidului în mîînile sale.  «Comuniştii tineri» au început să-i elimine treptat de pe poziţiile de lider pe veteranii care au creat partidul şi l-au scos din opoziţia adîncă. Ofensiva reformatorilor comunişti împotriva conservatorilor a pornit la congresul al cincilea şi a continuat la cel de-al şaselea. Rezultatele reformelor în PCRM arată că iniţiatorii lor, al căror lider neformal este considerat consilierul prezidenţial, Mark Tkaciuk, îşi întăresc poziţiile în partid. Şi aceasta dezminte afirmaţiile potrivit cărora aceste poziţii la putere slăbesc, ca urmare, cîţiva „oameni de-ai lui Tkaciuk” şi-au pierdut funcţiile, în ultimele săptămîni.

Un exemplu relevant care arată că linia „tinerilor reformatori” este predominantă în PCRM, a fost renovarea Executivului – organul de lucru al partidului, care ia decizii operative. Din componenţa acestuia au fost excluşi membrii cei mai cunoscuţi ai PCRM – liderul fracţiunii parlamentare, Eugenia Ostapciuc, parlamentarii Iuri Eriomin şi Oleg Mantorov, viceprim-ministrul Victor Stepaniuc. În plus, cel din urmă a rămas să fie doar unul din 125 de membri ai CC al PCRM, dar nu mai este secretar al CC al PCRM. La congresul precedent, Victor Stepaniuc  a fost lipsit de funcţia de secretar al CC al PCRM pentru ideologie şi de titlul partinic onorific „micul Lenin”, iar acum funcţiile de secretar au fost desfiinţate complet. Iar locurile din Executiv au fost ocupate în întregime de reprezentanţi ai „aripei tinere”.

Martorii spun că preşedintele fracţiunii parlamentare a PCRM, Eugenia Ostapciuc, pleca după congres din Palatul Republicii ştergîndu-şi lacrimile.  Ex-preşedinta Parlamentului, cu bogata sa experienţă de viaţă, îşi da seama, probabil, că a participat pentru ultima dată la congresul partidului drag, căruia îi va rămîne fidelă orice s-ar întîmpla.

Nici Ostapciuc, nici Stepaniuc, nici alţi conservatori nu s-au manifestat în nici un fel la elaborarea şi discutarea noului program al partidului, ei lipsesc din  componenţa Executivului PCRM, nu sînt prea mulţi pe lista membrilor CC al PCRM. Mai înainte, observatorii se întrebau care ar fi motivele transferului lui Stepaniuc din Parlament în Guvern, acum aceste întrebări devin şi mai actuale.


Demisie onorabilă

Părea că congresul a răspuns la întrebările care feţe vor fi văzute des în viitor ca să renoveze imaginea Partidului Comuniştilor. Dar peste cîteva zile după congres situaţia s-a încurcat definitiv. Vasile Tarlev, care în ultimii ani a încetat să mai spună că „nimeni nu e veşnic în funcţia lui”, pe neaşteptate şi-a prezentat demisia. Toţi îşi dau seama că această idee (ca şi multe altele) îi venise lui Tarlev la indicaţia directă a Preşedintelui Vladimir Voronin. Şi, precum o făcea mereu timp de şapte ani, el a executat sarcina necondiţionat. Probabil, cea mai dificilă sarcină din perioada mandatului său de premier.

Actuala demisie a fost unică nu numai pentru că a fost executată volens-nolens, ci şi pentru că Guvernul a fost petrecut cu onoare. Unii miniştri au fost decoraţi, alţii şi-au păstrat portofoliile, iar alţii chiar au primit avansarea rîvnită. Adevăratele motive ale acestei demisii enigmatice au rămas în adîncurile PCRM, „decizia personală” a lui Tarlev a fost luată la consiliul partinic-prezidenţial închis, după care i s-a adus la cunoştinţă şi viitorului demis. Timpul şi rezultatele alegerilor din 2009, care au prilejuit această demisie, vor arăta pe cît de justificată a fost această hotărîre.

Deocamdată însă este cert că s-a decis „retragerea” Prim-ministrului Vasile Tarlev, care începuse să concureze real cu Preşedintele Vladimir Voronin în topul popularităţii.  În Guvern au apărut feţe noi, inclusiv tinere şi atractive pentru alegători. Mulţi miniştri se pricep să vorbească şi să se prezinte drept reprezentanţi ai puterii, ceea ce, bunăoară, îi lipsea mult lui Veaceslav Iordan, candidat de primar al mun. Chişinău.  În premieră, cabinetul va fi condus de o femeie şi mai are în componenţă încă cinci reprezentante ale sexului frumos, un fapt foarte important pentru republică unde femeile participă la alegeri mai activ decît bărbaţii.

Se pare că operaţiunea „demisia Guvernului” este parte din operaţiunea „alegerile – 2009”, dar şi din operaţiunea „succesorul”. Or, odată cu demisia Guvernului,  în operaţiunea „succesorul” nu există mai multă certitudine. Partidul Comuniştilor a desfăşurat congresul transparent şi democratic, dar a luat deciziile într-o atmosferă de mare conspiraţie. Şi nimeni nu ştie ce i s-a promis „demisului” Tarlev, care plănuia să-şi comande „costumul prezidenţial”; care argumente l-au influenţat pe spicherul Lupu, rămas mulţumit de „reformarea cosmetică” a PCRM; cu cine încă şeful statului şi anturajul acestuia au mai discutat la tema „succesorului”.  Situaţia se va limpezi abia peste un an.

 

PCRM a desfăşurat congresul „reformator” într-o atmosferă foarte calmă. Liderii lui au fost elevi sîrguincioşi la academiile politice şi şcolile marxist-leniniste.  Ei au studiat bine istoria PCUS şi nu au repetat erorile de la congresele al ХХ-lea şi al ХХV-lea, care au dat naştere „şaizeciştilor”  şi „restructurării”. Reformele din PCRM s-au dovedit a fi  foarte moderate şi au permis evitarea „opiniilor incomode” şi a „dragostei de libertate”.

 

 

Noul guvern moldovenesc a fost format după principiul cunoscut – şi lupul sătul, şi oaia întreagă. Principala intrigă a fost dacă în Guvern vor rămîne viceprim-ministrul Victor Stepaniuc şi ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Stratan. Ei şi-au menţinut portofoliile, păstrînd, astfel, şi echilibrul de interese în interiorul puterii. Preşedintele Vladimir Voronin nu a sacrificat pe cineva dintre membrii principali ai echipei guvernamentale. Vasile Tarlev este singura excepţie. Dar nu încape îndoială că fostul jucător al echipei de fotbal a Guvernului, care purta maioul cu numărul 10, va mai reveni în terenul politic. E prea devreme să-şi pună bocancii de fotbal în cui.

 

 

Comentarii [8]

Comentariu

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
24
Afişări de site:
2118195
Vizitori unici:
4242654

WebArt Pro