Profit №_12_2023, decembrie 2023
Cum a fost anul politic 2007 pentru....
Vladimir VORONIN, preşedintele Republicii Moldova. În 2007, Vladimir Voronin a înregistrat un şir de succese remarcabile, unele dintre care vor intra în istorie. Cel mai mare succes îl reprezintă pachetul de iniţiative privind liberalizarea economiei – amnistia fiscală, amnistia capitalurilor şi cota zero la impozitul pe profitul reinvestit.
Vladimir VORONIN,
preşedintele Republicii Moldova
În 2007, Vladimir Voronin a înregistrat un şir de succese remarcabile, unele dintre care vor intra în istorie. Cel mai mare succes îl reprezintă pachetul de iniţiative privind liberalizarea economiei – amnistia fiscală, amnistia capitalurilor şi cota zero la impozitul pe profitul reinvestit. Aceste iniţiative au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea economiei naţionale şi pentru diminuarea economiei tenebre. De asemenea, şeful statului a reuşit să refacă parţial relaţiile cu Rusia, ceea ce a condus la deblocarea exporturilor de vinuri în această ţară. Un efort al preşedintelui, care merită apreciat, sînt cele cîteva iniţiative în vederea soluţionării problemei transnistrene (în special, cea privind demilitarizarea ambelor maluri ale Nistrului). Deşi nu au dat efecte de ordin practic, aceste iniţiative demonstrează disponibilitatea Chişinăului de a merge la compromisuri în vederea soluţionării problemei transnistrene.
Pentru Vladimir Voronin, în calitatea sa de lider de partid, anul 2007 a fost unul nu atît de bun. Deşi Partidul Comuniştilor rămîne cea mai influentă formaţiune politică din Moldova, totuşi democraţii, unindu-se, au preluat puterea în 2/3 din raioane. Astfel, democraţii şi-au întărit considerabil poziţiile şi, dacă nu se vor compromite pînă în 2009, pot crea probleme serioase partidului condus de şeful statului.
Marian LUPU, preşedintele Parlamentului
Pentru speaker, anul 2007 nici pe departe nu a fost unul reuşit – nici în calitate de politician, şi nici în calitate de preşedinte al Forului Legislativ Suprem. Marian Lupu s-a încadrat suficient de mult în campania electorală, făcînd activ agitaţie în favoarea candidatului Partidului Comuniştilor la primăria capitalei Veaceslav Iordan, şi a fost nevoit după alegeri să împartă cu acesta eşecul său electoral. Se presupune că speakerul a intrat şi în dizgraţia personală a preşedintelui Vladimir Voronin (la mijlocul anului se auzise chiar că şeful statului i-ar fi propus speakerului să demisioneze), ceea ce reduce din şansele sale de a-i succede în funcţie actualului preşedinte.
În calitate de preşedinte de Parlament, Marian Lupu a înregistrat două succese relative – Parlamentul pe care-l conduce a reuşit să îndeplinească practic integral prevederile Planului RM-UE, dar şi să onoreze cea mai mare parte din obligaţiunile faţă de Consiliul Europei. Totodată, speakerul a pierdut puţin din autoritatea sa şi din puterea de a convinge, opoziţia parlamentară organizînd tot mai multe proteste şi atacîndu-l din ce în ce mai dur pe preşedintele Forului Legiuitor.
Dumitru BRAGHIŞ, liderul Partidului Democraţiei Sociale
Deşi noua formaţiune a ex-premierului Dumitru Braghiş avea doar ceva mai bine de un an de cînd fusese constituită, în alegerile locale generale aceasta s-a clasat printre primele cinci pe republică. Totuşi, votul acordat personal lui Dumitru Braghiş, care a candidat la funcţia de primar al capitalei, a fost unul nu chiar bun – doar 8%, pe cînd în 2005 el a acumulat circa 20%. După alegeri Dumitru Braghiş a reuşit să demareze procesul de unificare a forţelor social-democrate şi, dacă acest proces se va solda cu rezultate concrete, ex-premierul poate veni la următoarele alegeri parlamentare în fruntea unuia dintre cele mai puternice partide de opoziţie.
Dumitru DIACOV, liderul Partidului Democrat
Prima parte a anului 2007 a fost una foarte bună pentru Dumitru Diacov. În urma alegerilor locale partidul său ajunsese a treia formaţiune ca pondere în Moldova (după PCRM şi AMN), preluase puterea în trei raioane şi demonstrase că este unica formaţiune care în ultimii doi ani şi-a dublat ponderea electorală (de la 5 la circa 10%). Problemele pentru Dumitru Diacov au început după tensionarea relaţiilor cu ex-candidatul PDM la funcţia de primar al capitalei, Vladimir Filat. În rezultat, acesta a plecat din partid, fiind urmat de o bună parte din membrii şi susţinătorii PDM. Astfel, rezultatul bun al partidului în alegerile locale „s-a risipit”.
Vasile TARLEV, prim-ministru al Republicii Moldova
Pentru premier, anul 2007 a fost bun practic din toate punctele de vedere. El şi-a confirmat încă o dată faima de premier norocos, toate relele ocolindu-l. Astfel, deşi conduce Cabinetul de miniştri, nimeni nu l-a acuzat (cu excepţia unor forţe de opoziţie) de problemele apărute în asigurarea Moldovei cu gaze, de îndelungata criză a vinului, de ritmurile scăzute de creştere în agricultură, de faptul că nu a ştiut cum să atenueze o parte din efectele secetei etc. 2007 a fost practic unicul an de la 2001 încoace cînd nici prin culoare nu s-a vorbit de o eventuală demitere (demisie) a premierului. Pentru toate problemele s-au găsit vinovaţi şi responsabili, numai nu Vasile Tarlev. Acesta nu a fost implicat nici în campania electorală a alegerilor locale (la modul direct), astfel încît nimeni nu i-a pus în cîrcă responsabilitatea pentru eşecul relativ al comuniştilor în acest scrutin. În timp ce patimile politice ajungeau la cote maxime, Vasile Tarlev îşi vedea de treburile sale de premier şi în toamnă a reuşit să propună un buget pentru 2008 cu circa două miliarde de lei mai mare decît în 2007. În aceste condiţii, nici nu este de mirare că ratingul său politic este în continuă creştere, către finele anului ajungînd al doilea după Vladimir Voronin şi lăsîndu-şi cu mult în urmă potenţialii „concurenţi”.
Serafim URECHEAN, liderul Alianţei „Moldova Noastră”
Liderul AMN a oferit surpriza anului politic 2007 – formaţiunea sa a reuşit să preia, în rezultatul alegerilor locale generale, controlul asupra celor mai multe raioane (14), devansîndu-i în acest sens chiar şi pe comunişti. Serafim Urechean s-a mai spălat astfel de imaginea de „politician în declin politic” şi a dat o replică pe măsură celor care-i vedeau deja partidul ca şi dispărut de pe arena politică. Liderul AMN a luat un start bun pentru alegerile din 2009, căci, controlînd 14 raioane şi avînd imaginea de cea mai puternică formaţiune de opoziţie, AMN poate pretinde la rezultate destul de bune peste 1,5 ani. Unicul lucru ce-i poate fi reproşat lui Serafim Urechean în 2007 este faptul că a admis din nou tensionarea relaţiilor sale cu unii lideri de opoziţie, ceea ce-i poate crea probleme atît în procesul de guvernare a raioanelor unde conduce AMN, cît şi în campania electorală a alegerilor parlamentare următoare.
Vladimir FILAT, liderul Partidului Liberal Democrat
Rezultatul relativ bun pe care l-a înregistrat în alegerile primarului capitalei (circa 8%) l-a determinat pe Vladimir Filat să-şi ceară locul său sub soarele politicii moldoveneşti. Se spune că el i-a făcut aluzie lui Dumitru Diacov că ar fi cazul să-i facă loc în fruntea Partidului Democrat, dar, deoarece acesta nu a dorit să cedeze, Vladimir Filat şi-a lansat propriul proiect politic. PLD – a fost cel mai de succes proiect politic al anului, la el aderînd mai multe echipe din teritoriu, dar şi din capitală. Vladimir Filat a făcut o ofertă politică bună în 2007 – rămîne de văzut cît de atractivă va fi oferta sa electorală în 2009.
Iurie ROŞCA, liderul Partidului Popular Creştin Democrat
Pentru Iurie Roşca, anul 2007 a fost şi bun, şi rău, în aceeaşi măsură. Bun – pentru că, contrar aşteptărilor celor care-i preziceau „moartea politică” după alianţa cu comuniştii din 2005, a reuşit să-şi menţină ponderea electorală la acelaşi nivel (6-8%). Rău – pentru că doi ani de „participare” la guvernare nu i-au sporit popularitatea. Bun – pentru că a revenit în tabăra opoziţiei şi a pus umărul la debarcarea comuniştilor de la putere în unele raioane. Rău – pentru că gestul său a provocat revenirea la cazul dispariţiei lui Vlad Cubreacov, dezvăluirile în care pot ştirbi serios din imaginea PPCD şi a liderului său.
Oleg SEREBRIAN, liderul Partidului Social-Liberal
Anul 2007 a fost unul destul de reuşit pentru liderul social-liberalilor. În alegerile din republică, PSL a acumulat circa 4% şi a reuşit să-şi promoveze reprezentanţii în funcţii de conducere în teritorii, deşi mulţi credeau că în acest partid au rămas doar trei persoane. În special reuşită a fost a doua jumătate a anului, cînd PSL a ocupat locul doi, după comunişti, în alegerile anticipate din raionul Rezina. Dar cea mai tare lovitură Oleg Serebrian a dat-o, reuşind să se unească cu Partidul Democrat în Parlament şi punînd astfel bazele unei eventuale unificări a forţelor de centru în viitorul apropiat. În 2007, deşi nu a reuşit să-şi aducă partidul printre cele mai influente în Moldova, totuşi, Oleg Serebrian a găsit o formulă care i-ar putea permite să se menţină pe linia de plutire şi după 2009.
Dorin CHIRTOACĂ, primarul general al municipiului Chişinău
Dorin Chirtoacă a dat lovitura în 2007 – a devenit primar general al municipiului Chişinău şi cel mai tînăr lider politic cu pondere reală în Republica Moldova. Totuşi, imediat după alegeri, a comis un şir de greşeli care i-au redus din popularitate. Cea mai mare a fost faptul că nu a ştiut să găsească rapid soluţii eficiente pentru criza din Consiliul Municipal Chişinău, care a durat circa patru luni. Acum, în faţa lui Dorin Chirtoacă stau două mari probleme: 1) să-şi pregătească partidul suficient de bine pentru (cel puţin) a trece în Parlament în 2009 (în caz contrar, mitul despre „fenomenul Chirtoacă” se va destrăma); să încerce să reducă din influenţa asupra sa a unchiului său, liderului Partidului Liberal, Mihai Ghimpu (această influenţă este bună pînă la o anumită măsură, însă, dacă măsura e depăşită, Dorin Chirtoacă îşi riscă viitorul politic).
Adauga-ţi comentariu