Profitразделитель ссылочного текста №_12_2021 (294), decembrie 2021

Conflict de interese sau ce-i de făcut cînd fiecare consideră că are dreptate?

Mariana TABUNCIC | Profit & Conflict

Procesele de judecată în care instanţei i se cere să se pronunţe asupra legalităţii sau ilegalităţii unei construcţii sînt din ce în ce mai frecvente. Şi asta pentru că, pe de o parte, ritmul de construcţie a devenit destul de rapid, iar, pe de altă parte, domeniul construcţiilor este unul dintre cele mai profitabile în care se intersectează foarte multe interese. Paradoxal, dar în multe dintre aceste cazuri, ambele părţi ajunse în instanţa de judecată, consideră că au dreptate, fiecare interpretînd legislaţia în favoarea sa.

 

În ultimii 10 ani, Chişinăul a devenit, practic, de nerecunoscut, atît pentru cei care locuiesc aici, cît şi pentru cei care ne vizitează oraşul. Această schimbare a urbei se datorează, în primul rînd, numeroaselor construcţii locative, centre comerciale şi oficii, care dau capitalei un aer european. În acelaşi timp, multe dintre ele sînt ridicate în curţi, pe terenurile de joacă pentru copii, în parcuri sau scuaruri, unde altădată te puteai odihni, debarasîndu-te de aglomeraţia obositoare a străzilor. Este greu de spus dacă toate aceste construcţii se regăsesc în Planul General Urbanistic al capitalei. Un lucru însă este cert: o bună parte dintre edificiile noi au fost ridicate pe fundalul unor nemulţumiri provocate, în special, de intersectarea unor interese - ale vecinilor, investitorilor sau beneficiarilor. În aceste situaţii, procesele de judecată sînt, practic, inevitabile. De cele mai multe ori, sînt atacaţi în judecată nu iniţiatorii construcţiilor, ci autorităţile responsabile de eliberarea autorizaţiilor. Cazul pe care îl vom examina în continuare demonstrează cu prisosinţă că „lupta” este una acerbă şi nimeni nu doreşte să se lase păgubaş.


Este vorba de un conflict care a început în anul 2006 în curtea casei nr. 68 din str. Alexandru Bernardazzi din centrul capitalei şi care a avut la bază construcţia unei locuinţe în interiorul acestei curţi. Încă în anul 2005, soţii Viorica şi Aurel Calmîş au cumpărat două apartamente din curtea respectivă, înregistrîndu-le pe numele părinţilor lor, Ion şi Maria Calmîş. În 2006, aceştia au început construcţia unei case de locuit pe locul celor două apartamente, a două şuri, care aveau pereţi comuni cu apartamentele, precum şi pe o suprafaţă de 72,7 m.p. de spaţiu din curtea comună a casei. Toate bune şi frumoase, pînă în momentul în care ceilalţi vecini au considerat că prin majorarea suprafeţei construcţiei le-au fost lezate drepturile de utilizare comună a curţii. Astfel, unul dintre vecini, Eugenia Gogan, proprietara apartamentului nr.4 din această curte, a acţionat în judecată Primăria municipiului Chişinău şi Consiliul Municipal Chişinău, considerînd că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie, precum şi prelungirea acesteia, au fost eliberate ilegal.

 

Soţii Calmîş au solicitat de la vecini acordul pentru reconstrucţia celor două apartamente, însă de la autorităţile locale au cerut eliberarea autorizaţiei de demolare şi dreptul de construcţie pe locul acestora, precum şi pe locul şurilor a unei case de locuit cu două niveluri şi mansardă, lucru indicat şi în certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie. Menţionăm că, potrivit actelor eliberate de primărie, suprafaţa totală a celor două apartamente era de 37 m.p., iar a şurilor, care pînă la acel moment erau utilizate de vecini, de 42 m.p. Construcţia casei a început însă pe o suprafaţă totală de 154 m.p., fiind utilizată, astfel, şi o bună parte din curtea comună a casei. Potrivit autorităţilor municipale însă toate actele au fost eliberate de primărie în conformitate cu legislaţia.

Valentina URECHEANU, juristul primăriei: Demolarea celor două şuri era indispensabilă, în condiţiile în care acestea erau alipite pereţilor de bază ale celor două apartamente, fapt ce nu permitea demolarea imobilului. În autorizaţia de desfiinţare a fost inclusă condiţia de a achita Direcţiei locativ-comunale, în gestiunea căreia se aflau cele două şuri, costul rezidual al acestora în sumă de 1284 lei. De asemenea, pot spune că certificatul de urbanism a fost eliberat în conformitate cu legislaţia. În ceea ce priveşte afirmaţiile reclamantului, potrivit cărora nu a dat acordul la construcţia noii case de locuit, consider că, în condiţiile în care acesta locuieşte în partea dreaptă a curţii, fără a avea pereţi comuni şi dispunînd de intrări separate, acordul nici nu era necesar.  

    

În iunie 2007, Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea înaintată de Eugenia Gogan ca fiind nefondată, stabilind că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie au fost eliberate legal. Instanţa a mai constatat că „stabilirea abaterilor în dimensiunile spaţiului edificat de către proprietarii Calmîş nu servesc drept temei de anulare a actelor contestate, deoarece la momentul eliberării nu au fost stabilite careva încălcări din partea autorităţii publice”. Decizia Curţii de Apel a fost atacată la Curtea Supremă de Justiţie, iar în octombrie 2007 instanţa superioară a decis menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe.

Între timp, autorizaţia de construcţie expirase deja, iar familia Calmîş, avînd decizia instanţei de judecată, a solicitat primăriei prelungirea acesteia. În februarie 2008, primăria a prelungit autorizaţia de construcţie pentru 12 luni.

Nistor GROZAVU, viceprimarul municipiului Chişinău:
Prelungirea autorizaţiei de construcţie a fost efectuată în baza hotărîrii instanţei de judecată. La momentul eliberării certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construcţie, precum şi la momentul prelungirii acesteia nu au fost înregistrate nici un fel de încălcări. Toate actele emise de primărie pe acest caz au fost perfect legale. În certificatul de urbanism nu este indicată suprafaţa construcţiei, dar acest lucru nici nu este obligatoriu, ori construcţiile noi nu este necesar să fie ridicate strict pe perimetrii construcţiilor vechi.

 

Situaţia creată a determinat-o pe Eugenia Gogan să se adreseze din nou în instanţa de judecată, cerînd anularea prelungirii autorizaţiei de construcţie. Ea a considerat că la momentul prelungirii autorizaţiei, condiţiile ce au stat la baza eliberării acesteia au fost modificate, locuinţa avînd nu 79 m.p., ci 154 m.p., prin urmare era nevoie de eliberarea unei noi autorizaţii, nu de prelungirea celei vechi. În prima instanţă de judecată, Gogan a pierdut procesul, judecătorii motivîndu-şi decizia prin faptul că prelungirea autorizaţiei de construcţie nu reprezintă un act juridic, prin urmare ei nu au ce anula.

 

Pe perioada efectuării lucrărilor de construcţie, Gogan a chemat de nenumărate ori poliţia şi Inspecţia de Stat în Construcţii. Cea din urmă a venit la faţa locului abia peste doi ani de la demararea lucrărilor de construcţie, constatînd un şir de încălcări.

Vladimir GÎRLACU, inspector, Inspecţia de Stat în Construcţii:
În urma controlului efectuat la faţa locului, în iulie 2008, a fost stabilit un şir de încălcări, printre care nerespectarea proiectului de construcţie, mai exact – majorarea neîntemeiată a suprafeţei construcţiei cu 72,7 m.p. din contul ogrăzii comune. De asemenea, nu au fost respectaţi parametrii de înălţime, la momentul efectuării controlului construcţia depăşind cu două niveluri proiectul autorizat de primărie. În urma inspecţiei efectuate, am decis sistarea lucrărilor de construcţie pînă la elucidarea situaţiei. Potrivit legislaţiei în vigoare, în condiţiile în care beneficiarul nu respectă proiectul, imobilul nu poate fi dat în exploatare pînă cînd nu sînt înlăturate toate încălcările.
Părţile implicate în conflict nu au ajuns la un consens nici în ceea ce priveşte necesitatea atribuirii terenului pentru construcţie.

Eugenia GOGAN:
Documentele referitoare la obţinerea autorizaţiilor de construcţie se eliberează în baza deciziei cu privire la atribuirea terenului pentru construcţie, care poate fi atribuit în proprietate privată sau în bază de arendă pentru o anumită perioadă de timp. Decizia trebuia emisă de Consiliul Municipal Chişinău. Prin urmare, la eliberarea certificatului de urbanism, nu a fost anexată dovada titlului asupra terenului de 154,2 m.p. sau copia legalizată a acestuia.

Nistor GROZAVU: Decizia de atribuire a terenului nu este necesară şi asta pentru că terenul în cauză este proprietate municipală. Familia Calmîş şi-a construit un imobil pe o proprietate municipală, iar în aceasta nu este nimic ilegal. Exemple de acest gen avem în tot oraşul. Ceea ce ţine de cerificatul de urbanism, într-adevăr, acesta este eliberat pentru construcţia unei locuinţe cu două niveluri plus mansardă. Faptul că nu s-a respectat proiectul şi s-au construit mai mult de două niveluri reprezintă o încălcare. Instanţa de judecată urmează să decidă ce se va întîmpla în continuare cu această construcţie. Aducem aici exemplul unui bloc locativ de la intersecţia străzilor Sarmizegetusa şi Cuza-Vodă din capitală, care a fost construit fără certificat de urbanism şi fără autorizaţie de construcţie, iar ulterior, prin instanţa de judecată, am fost obligaţi să eliberăm toate actele necesare pentru înregistrarea blocului.

Menţionăm aici că în cererea de chemare în judecată înaintată de Eugenia Gogan primăriei municipiului Chişinău, instanţei de judecată nu i se cere să se propunţe asupra legalităţii construcţiei nivelurilor mai sus de cele indicate în acte, ci doar asupra anulării deciziei primăriei, prin care a fost prelungită autorizaţia de construcţie.

Eugenia GOGAN:
Vreau să-l întreb pe dnul Grozavu, în baza cărei solicitări instanţa de judecată ar trebui să se pronunţe asupra depăşirii celor două niveluri de construcţie? La moment, instanţa de judecată investighează doar cazul referitor la prelungirea autorizaţiei de construcţie, solicitat de subsemnata. În mod normal, primăria ar fi trebuit să acţioneze în judecată familia Calmîş pentru faptul că nu a respectat proiectul de construcţie, depăşind suprafaţa construcţiei cu 72,7 m.p. şi construind în loc de două niveluri plus mansardă, cinci niveluri plus mansardă. Deşi avem procesul-verbal al Inspecţiei de Stat în Construcţii în care se spune că nu au fost respectaţi parametrii de înălţime ai construcţiei, instanţa de judecată nu doreşte să ţină cont de această situaţie, declarînd că în cererea de chemare în judecată, instanţei i se solicită să se pronunţe doar asupra legalităţii prelungirii autorizaţiei de construcţie.

 

În imediata apropiere a acestei curţi se află o grădiniţă de copii. După spusele dnei Gogan, pe perioada efectuării lucrărilor de construcţie pe teritoriul grădiniţei au fost amplasate materiale de construcţie şi grămezi de nisip, în care se jucau copiii. De asemenea, la faţa locului lucrau maşini de mare tonaj, macarale, care se aflau, practic, în curtea grădiniţei. Deşi Inspecţia de Stat în Construcţii a stopat oficial lucrările de construcţie, în realitate acestea au continuat pînă cînd construcţia a fost acoperită.  Eugenia Gogan susţine că, de la demararea construcţiei în 2006, a fost bătută şi ameninţată de mai multe ori de Aurel Calmîş şi prietenii acestuia. Ultima dată aceasta s-a întîmplat în iunie 2008, cînd a fost nevoită să cheme ambulanţa şi poliţia. A stat mai mult timp în spital, iar expertiza medico-legală a constatat că a suferit o comoţie cerebrală, contuzia ţesuturilor moi, a extremităţilor şi a feţei. Dar, deoarece, potrivit legislaţiei, comoţia cerebrală nu este considerată vătămare corporală gravă, medicii au indicat în certificatul de expertiză medico-legală că pacienta a suferit o vătămare corporală uşoară. Pentru această infracţiune legislaţia prevede o amendă de 200 lei. Gogan susţine că de cînd a fost bătută ultima dată, nu mai locuieşte în apartamentul său din strada Bernardazzi, 68, de teamă ca „istoria să nu se repete”. La rîndul său, Aurel Calmîş, de asemenea, s-a adresat în instanţa de judecată, cerînd recuperarea pagubelor legate de stoparea lucrărilor de construcţie. În prima instanţă, Gogan a pierdut procesul, fiind obligată să achite 107 mii lei daune materiale. Ea se consideră nevinovată şi a atacat decizia în instanţa superioară.

Eugenia GOGAN:
Am fost deposedată de şură, mi s-a luat o parte din ogradă, pentru care plătesc în continuare impozite şi, în final, mai sînt obligată să achit şi o despăgubire de 107 mii lei. Este inadmisibil ce se întîmplă. Un simplu cetăţean nu poate ţine piept de unul singur acestor fărădelegi. Organele administraţiei publice locale eliberează autorizaţii ilegale de construcţie, obligînd cetăţeanul să se umilească în instanţele de judecată în căutarea adevărului. Nu putem înţelege cum, în situaţia în care la toate etapele se stabilesc nereguli, şefii subdiviziunilor de resort din cadrul primăriei semnează prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construcţie? Nu mai am nimic de pierdut. Tot ce am avut, am pierdut deja – liniştea şi ograda. De aceea sînt dispusă să lupt pînă la capăt. Iar aceasta înseamnă ca, construcţia în cauză să nu fie finalizată niciodată, chiar dacă va continua să stea în curtea comună a casei.


Solicitat de reporterul „Profit” să-şi expună varianta sa vis-a-vis de acest conflict, Aurel Calmîş a declarat că nu este proprietarul acestei construcţii. În acelaşi timp, el a refuzat să ne pună la dispoziţie numele şi datele de contact ale adevăratului proprietar (în toate actele obţinute de la primărie şi în deciziile instanţelor de judecată figurează numele părinţilor lui Aurel - Ion şi Maria Calmîş), evitînd să ofere orice alte detalii la acest subiect.

 

În procesul investigaţiei noastre am aflat că, practic, o situaţie similară se întîlneşte şi în curtea casei din strada Tolstoi, 33, din capitală, unde în anul 2005 Aurel Calmîş a procurat o locuinţă, aceasta, de asemenea, fiind înregistrată pe numele lui Ion şi Maria Calmîş. Tot în acel an, Calmîş a obţinut de la primărie, fără acordul coproprietarilor, decizia de demolare a casei, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie. Unica diferenţă între aceste două cazuri este că pînă la moment Aurel Calmîş, deşi dispune de autorizaţie, nu a început demolarea construcţiei care îi aparţine şi nu a demarat lucrările de construire a alteia noi.  

Mihai ŞUŞU, avocat, soţul Marianei Şuşu, coproprietara casei din strada Tolstoi:
Imediat după ce a procurat imobilul, Aurel Calmîş ne-a cerut permisiunea de a se extinde cu construcţii pe ambele laturi ale terenului din curtea casei, noi fiind îngrădiţi în zona din mijloc a terenului. Asta însemna că, pentru a ajunge la locuinţa mea, trebuie să trec printr-un tunel al casei lui, iar el, pentru a ajunge la cea de-a doua casă pe care doreşte să o construiască la celălalt capăt al terenului, trebuie să treacă prin faţa casei mele. Am respins propunerea şi i-am spus, că nu-i voi permite să facă ce vrea în curtea casei, care a fost moştenită de soţia mea de la părinţi. Văzînd că nu are cu cine discuta, Calmîş a încercat să-mi terorizeze soţia să semneze actele de demolare a construcţiei. Deşi soţia nu a făcut acest lucru, el totuşi a obţinut documentele de care avea nevoie. Potrivit legislaţiei, nici un imobil nu poate fi demolat fără acordul coproprietarilor.

Între timp, Mihai Şuşu s-a adresat şi el primăriei cu solicitaterea să-i fie eliberat certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie pentru construcţia unei case noi în locul celei vechi. Potrivit legislaţiei, pentru obţinerea certificatului de urbanism în zona istorică a oraşului este nevoie ca la cerere să fie anexată schiţa proiectului viitoarei construcţii. Direcţia arhitectură nu a acceptat demolarea construcţiei, ci i-a permis proprietarului doar să-şi reconstruiască imobilul. La expirarea celor 30 de zile pentru eliberarea certificatului de urbanism, Şuşu nu a primit nici un răspuns de la primărie şi a atacat municipalitatea în instanţa de judecată.

 

 

Solicitat de reporterul „Profit” să se pronunţe asupra declaraţiilor familiei Şuşu, potrivit cărora a obţinut autorizaţiile de construcţie, fără acordul co-proprietarului casei de pe strada Tolstoi, 33, şi de această dată Aurel Calmîş a evitat să discute, declarînd că „nu comentează nimic”.

 

Uite aşa o istorie, care credem că în Chişinău sau în alte localităţi din Moldova sînt zeci, dacă nu chiar sute. Cu siguranţă, conflicte de genul celor enunţate mai sus vor continua atît timp, cît funcţionarii vor interpreta legislaţia aşa cum consideră de cuviinţă, iar instanţele de judecată vor fi părtinitoare.

 

Comentarii [5]

Comentariu
  • 01.03.2014 12:33:00
  • 24.12.2014 09:03:56
  • 25.09.2016 02:18:12
  • 10.06.2019 05:23:22
  • 23.12.2019 01:43:10

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

Ştiri
În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
29
Afişări de site:
2118207
Vizitori unici:
4242717

WebArt Pro