Profit №_12_2023, decembrie 2023
Suprimarea inflaţiei cu bani scumpi
Majorarea cu aproape 40% de către BNM a normelor rezervelor obligatorii de bani atraşi pentru sectorul bancar va aduce anumite dificultăţi băncilor, dar şi sectorului real al economiei.
Dacă schimbăm locul termenilor, suma nu se schimbă?
Pasivele sau resursele bancare se formează din capitalul propriu, din mijloace de împrumut de la populaţie şi agenţii economici, precum şi din atragerea de linii de credit străine. Există patru direcţii principale de plasare a acestor mijloace: creditarea (activitatea principală a băncilor), operaţiunile valutare şi operaţiunile pieţei de valori, hîrtiile de valoare de stat (HVS) şi certificatele BNM. Şi dacă BNM a formulat cerinţa de majorare a normei rezervelor obligatorii, băncile vor fi nevoite să plece complet sau parţial din unele sectoare. Este greu pentru tot sistemul bancar să majorezi norma cu aproape 40%, întrucît pentru aceasta trebuie găsiţi suplimentar peste 1,55 mlrd. lei. Băncile vor ajunge la o soluţie simplă: în primul rînd, o parte din resursele acumulate în hîrtii de valoare de stat sau certificate ale BNM vor fi redirecţionate pentru completarea rezervelor obligatorii. În al doilea rînd, este evident că băncile vor reduce creditarea sectorului real al economiei. Şi, în al treilea rînd, această măsură va forţa sectorul bancar să majoreze dobînzile şi la depozite, şi la credite, ceea ce iarăşi îi va afecta pe agenţii economici.
Piaţa bancară nu se va destabiliza
Odată cu majorarea rezervelor obligatorii, lovitura au suportat-o, în primul rînd, băncile, dar aceasta nu va destabiliza piaţa bancară. Creşterea normei va condiţiona redirecţionarea resurselor financiare de pe un segment al pieţei monetare spre altul, totodată, profiturile băncilor, fireşte, se vor diminua. Dacă majorăm rezervele obligatorii cu 37,5%, tocmai acesta va fi beneficiul în minus al băncilor. Pentru banii folosiţi pentru îndeplinirea normei rezervelor obligatorii, băncile vor primi de la BNM în medie circa 0,5%. Este un comision foarte mic. Dacă aceşti bani ar fi disponibili, băncile doar la HVS ar putea să obţină 18-20%, iar la credite – pînă la 25%. Vor exista pierderi în veniturile băncilor, dar nu şi în lichiditatea sistemului bancar în ansamblu. Sînt mai mult decît convins că nici o bancă nu se va retrage de pe piaţă. Băncile de la noi sînt destul de stabile, ele au un management bun. Toate cele 16 bănci vor rezista, pentru că sectorul bancar are lichiditate şi rezerve de manevrare, precum şi posibilitatea de a împrumuta resurse disponibile una de la alta.
Război creditelor de consum?
Este posibil ca la nivel de stat să se fi hotărît reducerea volumului creditelor de consum. În toată masa de plasamente de credit, un loc anumit revine creditării de consum, al cărei nivel a crescut considerabil în ultimii ani. Şi ritmurile mari ale creditării de consum înseamnă şi aşteptări inflaţioniste. Este de înţeles că BNM caută prin orice metode să reducă dinamica de creştere a creditului de consum. În acest caz, ea majorează norma rezervelor obligatorii. Se înţelege că băncile trebuie să plece din acest sector. Dar aceasta nu înseamnă deloc că băncile şi clienţii vor pleca de acolo complet, căci nu este tocmai uşor. Există contracte de credit între bănci şi agenţii economici, există linii de credit. Şi băncile trebuie să-şi onoreze obligaţiunile stipulate în contractele corespunzătoare.
BC ar putea să sisteze parţial creditarea Guvernului prin HVS
Dacă băncile vor reduce parţial volumul de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat, practic, va fi redusă creditarea Guvernului. Or, acum băncile, de fapt, creditează Guvernul, cumpărînd HVS. Este o informaţie pentru meditaţii pentru Ministerul Finanţelor. Măsura este forţată, pentru că băncile, pentru a îndeplini cerinţele BNM, nu sînt în stare să găsească, în 1 – 1,5 luni, mijloace suplimentare, inclusiv prin atragerea resurselor suplimentare de la populaţie.
Actualmente, sub aspect tehnic, lor le este mai uşor să plece de pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat. Licitaţiile de vînzare a HVS se desfăşoară săptămînal. Vînzătorul este unul – Ministerul Finanţelor. La licitaţii se scot, de exemplu, HVS în valoare de 30-40 mln. lei şi, de obicei, toate certificatele se află în portofoliul de credite al băncilor sau al investitorilor. La moment, raportul este următorul: circa 94% dintre deţinătorii de HVS sînt băncile şi circa 6% – investitorii, care le cumpără prin intermediul băncilor comerciale (BC) în portofoliul lor de credite, ca să cîştige din aceasta. Dacă băncile nu vor prelungi creditarea, Ministerul Finanţelor trebuie să le răscumpere. Hîrtiile de valoare fie că vor rămîne în portofoliul său, fie că el le va vinde cuiva. Dar, deocamdată, ministerul trebuie să găsească fonduri suplimentare cu care să răscumpere HVS de la băncile care vor avea probleme cu lichiditatea. Iar unele bănci ar putea să aibă asemenea probleme. Ministerul Finanţelor are mijloace? Probabil, la adoptarea deciziei de majorare considerabilă a normei rezervelor obligatorii, consecinţele acesteia au fost gîndite în detalii.
Fireşte, nu toate băncile vor da fuga să vîndă HVS, pentru că 18-20% reprezintă o dobîndă foarte avantajoasă, atunci cînd vorbim de estimarea anuală a inflaţiei în limitele de 11-12%. Marja pozitivă este de 6%. Aceasta se va produce în caz extrem, dacă ele nu vor găsi alte surse de suplimentare a normei rezervelor obligatorii.
Creditarea ar putea să se diminueze cu 10-15%
O sursă de bani alternativă ar putea fi depunerile populaţiei. Dar pentru a acumula mai multe mijloace, băncile vor proceda la majorarea dobînzilor la depozite. Acum, bunăoară, dobînda medie în lei constituie, să admitem, 14-15%, pe cînd în timpul apropiat, în două-trei luni, ea ar putea să crească pînă la 18-20%. Şi atunci, ce va fi cu creditele? Este greu de spus cu cît se va reduce procentul de creditare a sectorului real al economiei de către bănci, pentru că fiecare bancă are lichiditatea sa. În viziunea mea, creditarea economiei ar putea să se micşoreze cu 10-15%. Iar dobînda la credite poate să se ridice pînă la 27-30%.
Inflaţia şi teoriile macroeconomice
Potrivit teoriilor economice clasice, dacă banii se scumpesc, cererea pentru ei este mai mică. În ţară, pur şi simplu, va creşte costul resurselor de credit în speranţa că atunci vor fi mai puţini bani în circulaţie, ceea ce va coborî rata inflaţiei. Este bine sub aspect teoretic. Dar pe de altă parte, atunci cînd banii sînt scumpi, iar cineva are nevoie stringentă de bani, de exemplu, pentru recoltarea cerealelor sau alte lucrări agricole, cu siguranţă, va lua credite la orice dobîndă. Şi atunci, care va fi preţul produselor finite (luînd în calcul dobînzile majorate la credite)? Atunci, se ridică şi întrebarea dacă produsele scumpe vor fi competitive pe pieţele autohtone şi internaţionale.
Există şi o altă teorie: teoria spiralei inflaţiei. Pe de o parte, noi credem că scumpirea banilor va diminua cererea pentru ei, dar pe de altă parte, atunci cînd costul banilor creşte, şi agenţii economici sînt nevoiţi să contracteze credite mai scumpe, aceasta poate genera o nouă spirală a inflaţiei. Eu cred că rata inflaţiei va fi mai mare decît 10-12%. Iniţial, am prevăzut o rată anuală a inflaţiei de 10%, apoi conform calculelor specialiştilor de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) – de 12%. Nu cred că ne vom opri la 12%, pentru că nu toate depind de Moldova.
Complex de măsuri
Pentru a reduce ritmul inflaţiei, Guvernul şi BNM caută să implementeze un complex întreg de măsuri. Pe lîngă înăsprirea politicii monetare, în conformitate cu recomandările FMI, care pentru Moldova sînt aproape egale cu legea, se aplică şi o măsură fiscal-bugetară. Aceasta prevede revizuirea bugetului - 2008 şi instituirea unui deficit bugetar „nul”. Şi măsura a treia, care se realizează, mai degrabă, printr-o metodă administrativă, este politica antimonopol pe care o promovează Agenţia pentru Protecţia Concurenţei. Evident, este anormal pentru o ţară civilizată cînd preţurile la zahăr cresc peste noapte cu 30-40%, iar preţurile la carne se majorează artificial timp îndelungat. Atunci cînd e vorba despre economia subterană, contrabandă sau o înţelegere de cartel a producătorilor, comercianţilor cu ridicata, de aceasta trebuie să se ocupe organele de resort.
Moldova întreprinde măsuri concrete la nivel naţional. Dar există mulţi factori exteriori, care influenţează inflaţia: costul petrolului, costul produselor alimentare pe pieţele mondiale. Noi importăm inflaţia. Noi trebuie să ne dăm seama că nu totul depinde de noi. Este greu să opreşti în republică procesele care au loc la nivel regional şi mondial, pentru că şi economia noastră este supusă proceselor de globalizare a economiilor lumii.
Două-trei luni de aşteptare?
Ar trebui să aşteptăm două-trei luni ca să definim tendinţele procesului inflaţiei. De aceasta este nevoie şi pentru prognozarea inflaţiei pînă la sfîrşitul anului, ca să vedem care sînt rezultatele măsurilor întreprinse. În acest răstimp se poate urmări în dinamică dacă ritmurile inflaţiei s-au redus sau au rămas la nivelul precedent. Declinul ar semnifica reducerea ratei anuale a inflaţiei. Dacă ritmurile vor rămîne la nivelul precedent, se poate spune că aceste măsuri, oricît de dure ar fi, nu au avut un efect spontan. Atunci, va trebui să mai aşteptăm un timp. Este important ca, în caz de eventuale tendinţe favorabile de diminuare a ritmurilor de creştere a inflaţiei, BNM să reacţioneze la timp la aceste procese şi să reducă norma rezervelor obligatorii.
Adauga-ţi comentariu