Începând cu sfârşitul lunii iunie, mass-media a difuzat pe scară largă declaraţiile câtorva persoane care au avut într-un fel sau altul tangenţă cu sistemul bancar şi implicit cu „furtul secolului” care ne-a dus vestea în toată lumea. Şi dacă unii au ieşit la rampă cu declaraţii dure, alţii au lăsat impresia că încearcă, şi aparent le reuşeşte să-şi facă un nume şi să tragă foloase din această situaţie.

Oricum ar fi, starea de lucruri nu poate să nu ne ducă la gândul că după război toţi sunt eroi; iar întrebarea, dacă tot erau atât de bine informaţi, unde au fost când 1 mlrd de dolari sau 12% din PIB-ul ţării era furat ziua în amiaza mare, aşa şi rămâne fără răspuns.

Mihail Gofman, fostul şef adjunct al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul Centrului Naţional Anti-Corupţie, susţinea într-un interviu acordat unei jurnaliste TV cunoscute pentru poziţia sa foarte critică faţă de actualele autorităţi, că a făcut parte dintr-un grup secret format în 2013 prin dispoziţia Premierului de atunci Iurie Leancă pentru a elucida situaţia din sistemul bancar. Este de menţionat faptul că Leanca ulterior a negat că ar fi dispus crearea unui asemenea grup.

Fiind o figură-cheie în domeniul fraudelor financiare, în cadrul interviului, Gofman a lăsat impresia unei persoane care vorbeşte în cunoştinţă de cauză, care calculează fiecare cuvânt spus, este cumpătat şi conştient de eventuale consecinţe.

Declaraţiile pe care le-a făcut sunt grave, mesajul său indirect fiind că renumita caracatiţă şi-a extins tentaculele nu doar asupra unor sume exorbitante de bani, ci îşi permite să se joace cu soarta şi chiar viaţa oamenilor.

La scurt timp după apariţia lui Gofman la televiziune, unii „experţi” au avut grijă să-l defăimeze. Astfel, unii au ţinut neapărat să puncteze că neprezentarea lui Gofman la procuratură pentru a depune mărturii demonstrează că dezvăluirile sale n-au fost decât „un show mediatic”, iar alţii s-au arătat indignaţi de faptul că atunci când a avut posibilitatea să schimbe lucrurile, a stat cu mâinile în sân.

În condiţiile în care norii se înteţesc de-asupra furtului miliardului, iar eforturile de a şterge urmele par a fi gigantice, e dificil să te pronunţi cine are dreptate şi cine nu, şi dacă cineva în general spune adevărul gol-goluţ sau doar o interpretare a acestuia menită să favorizeze pe unii şi să denigreze pe alţii.

Dacă declaraţiile directe şi subînţelese ale lui Gofman într-adevăr pot fi calificate drept şocante, atunci în cazul celui de-al doilea „expert”, ne referim la fostul şef al Secţiei prevenirea spălării banilor la Banca Socială, Sergiu Sagaidac, poţi să cauţi cu lumânarea şi nu vei găsi nimic din ce nu s-a spus până acum în presă.

Am rămas cu impresia că omul cunoaşte procedura de combatere şi prevenire a spălării banilor. A adăugat la aceasta ceea ce a citit în presă. Piesele care-i lipseau pentru puzzle-ul său le-a completat cu dezvăluirile lui Gofman şi într-un final a ieşit la tribună în pofida faptului că întregul său discurs este bazat doar pe presupuneri şi tot felul de deduceri.

Veţi zice: Dar lista sa de „20 de martori şi bănuiţi”? Da, lista într-adevăr nu a mai apărut până acum în presă în această componenţă. Dar aici, apar câteva întrebări. 1. În ce bază îşi permite să dea nume fără a aduce vreo dovadă de vinovăţie sau implicare a acestora? În aşa mod oricine poate fi învinuit de orice. 2. Cum se face că jumătate din persoanele din această listă sunt foşti angajaţi ai fostei Bănci Sociale din perioada în care aceştia erau colegii lui Sagaidac? 3. De ce de la celelalte bănci nu apar decât nume din managementul de top, iar de la Unibank în general nu este menţionat nimeni? 4. Să înţelegem că Banca Socială a fost centrul din care se coordona jaful?

În acelaşi rând de idei nu potem să nu ne întrebăm: De ce Dl Sagaidac nu a avut curajul atunci să întreprindă ceva pentru a preveni acţiunile suspecte de la Banca Socială? După cum spune el însuşi, în calitate de şef de Secţie prevenirea spălării banilor, avea acces la toată informaţia, deci, cel puţin intuia ce se întâmplă. A preferat să plece atunci, după cum susţine. Dar în acest caz, de ce nu-şi asumă acum nici măcar parţial vina pentru cele întâmplate la Banca Socială la capitolul spălării banilor în perioada când era angajat acolo?

Nu prea se leagă, Dle Sagaidac! Prea miroase aici a oportunism.

Conform paginii sale de Facebook, în prezent Sagaidac se află la Londra şi face studii la ACAMS (Association of Certified Anti-Money Laundering Specialists, care, conform paginii sale web, desfăşoară training-uri pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor şi sporirea calificării specialiştilor în combaterea spălării banilor).

Din ceea ce a declarat el însuşi în presă, a activat la Banca Socială o foarte scurtă perioadă de timp, după care şi-a urmat activitatea la Moldova Agroindbank, unde se pare că la fel nu s-a reţinut prea mult. Iar conform unor surse demne de încredere, din 2006 până în 2015, Sergiu Sagaidac a activat în şapte bănci din RM şi doar în două dintre ele s-a reţinut mai mult de un an.

Răspunsul la întrebarea „de ce şi-a schimbat serviciul cu viteza luminii” îl lasăm la discreţia fiecăruia. Mai mult ne interesează răspunsul la întrebarea: „Care-i scopul acestor declaraţii copiate de la alţii şi preluate cu atâta grabă de mass-media locală?”.

Atât pe pagina sa de Facebook cât şi pe parcursul interviului TV, Sagaidac a tot făcut referinţă la mai multe accidente în care ar fi fost implicat. Cu excepţia unuia, toate celelalte par a fi banale, neînsemnate. Ne-a trezit semne de întrebare faptul că acestea au avut loc până a-şi face publice „dezvăluirile”. Deci, dacă acum se poate presupune cumva (undeva la limita absurdului) că ar reprezenta un pericol pentru cineva şi s-ar încerca intimidarea sa, atunci, la acel moment, avem mari dubii că persoana domniei sale interesa pe cineva atât de mult încât să i se însceneze accidente.

Ce urmăriţi, Dle Sagaidac? Postaţi drept specialist valoros şi victimă a sistemului? Cu ce scop? Să vă faceţi un nume şi să vă creaţi o imagine sau să poleiţi cumva un trecut mai puţin reuşit? Sau poate şi dumneavoastră sunteţi doar un purtător de cuvânt al cuiva din umbră?

Nu avem de unde să cunoaştem răspunsul, dar nu putem să respectăm încercările de a profita de o situaţie atât de neplăcută pentru milioane de oameni pentru un scop atât de îngust. Acest fapt nu vă face mai bun ca cei ai căror critic pretindeţi a fi. Nu vă negăm cunoştinţele în domeniu – aţi fost destul de convingător la acest capitol, dar intenţiile cred că lasă de dorit…■