Profit: Dnă Jociene, vă aflaţi în Moldova din februarie 2016, oferind consiliere guvernatorului Băncii Naţionale. Care sunt impresiile generale despre sistemul bancar din Moldova? În ce măsură acesta corespunde standardelor europene?

A.J.: Fiecare ţară tinde să aibă un sistem bancar puternic dat fiind rolul crucial al acestuia pentru economie. Situaţia actuală din sistemul bancar moldovenesc este rezultatul unei evoluţii înregistrate pe parcursul ultimilor 10 ani. Moldova are acum patru bănci care fac parte din grupuri bancare străine cu reputaţie – Mobiasbancă-Groupe Société Générale, Eximbank Gruppo Veneto Banca, ProCreditBank şi BCR Chişinău – care deţin cumulativ 25% din activele sectorului bancar.

Majoritatea celor şapte bănci rămase se confruntă cu probleme legate de lipsa transparenţei acţionariatului. În unele dintre aceste bănci, proprietarii sunt companii străine sau persoane private controlate de un număr mic de indivizi, ceea ce înseamnă că proprietarii finali ar putea folosi fondurile băncilor în interese personale. Acest lucru poate duce la fraude, spălare de bani şi alte activităţi criminale.

În UE există un cadru de reglementare şi supraveghere care previne intrarea în sectorul bancar a acţionarilor netransparenţi şi cu reputaţie proastă. Totuşi, în cazul în care acest lucru se întâmplă, UE dispune de instrumente de intervenţie precoce. Aceleaşi practici ar trebui aplicate şi în Moldova. Prin urmare, suntem pregătiţi să ne împărtăşim cunoştinţele şi experienţa pentru a realiza acest lucru.

Profit: Reieşind din experienţa Dvs. de mai bine de 20 de ani de activitate în cadrul Băncii Centrale din Lituania, ce ar putea învăţa Moldova din experienţa acestei ţări în implementarea reformelor în sectorul bancar? Dar ce greşeli ar putea evita?

A.J.: Pe parcursul carierei mele în calitate de supraveghetor bancar la Banca Centrală din Lituania, am trecut prin diferite etape de dezvoltare a sistemului bancar. În 1995, prima mea inspecţie la una dintre cele mai mari bănci s-a finalizat cu stabilirea unei administrări speciale (moratoriu). Aş dori să menţionez că în rezultatul crizei din 1995, numărul băncilor în Lituania s-a redus de la 27 la 10. În acelaşi timp, băncile rămase şi-au consolidat poziţiile, iar unele dintre ele au fost achiziţionate în 2002 de grupuri bancare scandinave cu renume internaţional. Aceste bănci au introdus treptat cultura existentă în cadrul băncilor-mamă, o guvernare internă eficientă şi sisteme avansate de management al riscului. Realizând acest lucru, ele au contribuit la progresul sectorului bancar în ansamblu, întrucât băncile locale nu au avut altă opţiune decât să le urmeze exemplul, pentru a rămâne eficiente. Pentru a realiza o schimbare semnificativă, sectorul bancar din Moldova ar trebui să atragă noi bănci străine, investitori instituţionali cu reputaţie şi сu o situaţie financiară foarte bună.

Profit: Credeţi că acest lucru este posibil de realizat având în vedere problemele grave cu care se confruntă în prezent sectorul?

A.J.: Aceasta nu este o misiune imposibilă, în cazul în care Moldova va depune eforturi solide pentru a-şi îmbunătăţi cadrul de reglementare şi supraveghere. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, cu siguranţă, băncile străine vor veni în Moldova.

Aş dori să subliniez că Lituania s-a confruntat cu probleme similare în trecut. Datorită acţiunilor iresponsabile din partea unor acţionari şi a unei potenţiale activităţi criminale, două bănci de talie medie şi-au pierdut licenţele în 2011 şi 2013. În cazul uneia dintre aceste bănci, au fost aplicate două metode stipulate într-o Directivă a UE care prevede separarea băncilor cu o situaţie financiară bună de cele cu o situaţie financiară precară şi vânzarea activelor. Transferul părţii bune a băncii la o bancă operaţională a ajutat la rezolvarea problemelor cu pierderi relativ mici pentru ţară.

Lecţia principală învăţată din închiderea celor două bănci din Lituania este că Banca Centrală trebuie să aibă un sistem de licenţiere şi supraveghere foarte puternic. Este extrem de important să meargă şi să verifice care este situaţia reală în cadrul băncilor comerciale. Lucrurile pot arăta foarte bine pe hârtie, însă inspecţia la faţa locului poate dezvălui o mulţime de probleme. De asemenea, este foarte important de a identifica şi începe rezolvarea problemelor la o etapă incipientă. Dacă se tergiversează, problemele pot deveni mai profunde şi, în caz de eşec, pun o povară financiară suplimentară pe umerii contribuabililor.

Profit: Unele persoane influente, printre care şi diplomaţi occidentali, împărtăşesc opinia potrivit căreia prezenţa consilierilor străini la BNM este un lucru bun, însă „aceştia pot fi uşor evitaţi, atunci când vine vorba de probleme dificile”. Care este opinia Dvs. în acest sens?

A.J.: Pe parcursul carierei mele în domeniul supravegherii bancare o perioadă îndelungată de timp am activat în diferite poziţii de conducere. În prezent, ofer consultanţă tactică guvernatorului BNM şi folosesc experienţa managerială proprie pentru diverse scopuri. În special, ofer consultanţă în ceea ce priveşte aplicarea standardelor Basel II şi Basel III care trebuie utilizate pe viitor. Cel mai important pentru mine este să conving guvernatorul şi managementul de top al Băncii Centrale să folosească cele mai bune practici şi abordări ale UE în domeniul supravegherii bancare, pentru a identifica problemele la un stadiu incipient şi a le rezolva imediat. Pe de o  parte, este important să fiu parte a echipei de top management a BNM, iar pe de altă parte, este important ca situaţia să fie urmărită dintr-o parte şi să existe atenţionări atunci când lucrurile merg într-o direcţie greşită.

Profit: Observaţi o deschidere din partea conducerii BNM la sugestiile Dvs.? Sunt luate acestea în considerare?

A.J.: Da. Eu cred că se simte faptul că stăpânesc cu adevărat acest domeniu, pot oferi consultanţă şi pot ajuta BNM să aleagă abordările şi instrumentele necesare. Noul guvernator intenţionează să modernizeze Banca Centrală, iar eu sunt dispusă să-l ajut în acest proces împărtăşind cea mai bună experienţă personală.

Profit: Care sunt punctele forte şi cele slabe ale sistemului bancar din Moldova? Există capitole la care lucrurile în RM stau mai bine decât în alte ţări din regiune?

A.J.: Modelul de afaceri al băncilor din Moldova este simplu. Acestea încearcă în primul rând să genereze venituri din dobânzi prin atragerea depozitelor, oferind împrumuturi şi investind în active lichide. De asemenea, băncile au reţele mari de filiale, fapt care le permite să genereze venituri semnificative din taxe şi comisioane. Astfel, profitul băncilor, ROE şi ROA, sunt destul de mari. În 2015, aceşti indicatori au fost de două ori mai mari decât media din UE, prin urmare, băncile din Moldova sunt destul de profitabile (zâmbeşte).

Cu toate acestea, există multe domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri. În primul rând, băncile ar trebui să-şi consolideze guvernanţa internă şi, foarte important, să identifice şi să atragă o atenţie sporită managementului riscului. Eficienţa costului şi sistemele IT sigure ar trebui să fie priorităţile-cheie pentru toate băncile care intenţionează să-şi sporească investiţiile în aceste sectoare. De asemenea, este important să fie schimbate unele aspecte ce ţin de etică, abordări, procese.

În acelaşi timp, băncile ar trebui să studieze experienţa UE şi să reducă taxele pentru serviciile de bază şi plăţi. De asemenea, este important să se lucreze la capitolul eficienţa costurilor şi optimizarea serviciilor.

Recent, BNM a aprobat un concept privind punerea în aplicare a unui sistem centralizat de monitorizare a riscurilor pentru a evalua şi monitoriza în timp real informaţiile transmise de bănci (riscul de creditare, structura netransparentă a acţionarilor şi riscul spălării banilor şi finanţării terorismului). Un registru al riscului de creditare a fost lansat în iulie 2016. Acum BNM intenţionează să creeze o platformă la nivel central, folosind soluţii IT de ultimă oră. Aceasta este o decizie foarte bună şi va contribui la îmbunătăţirea situaţiei.

Profit: Imaginea Moldovei a fost grav afectată la nivel internaţional de frauda bancară din 2014.  În acelaşi timp, unii experţi spun că „furtul secolului” a arătat că există loc pentru îmbunătăţiri nu doar în Moldova, ci şi în cadrul sistemului bancar al UE, având în vedere că în doar câteva zile milioane de euro au fost transferate din Moldova pe conturile unei bănci din Letonia, lucru care nu a trezit suspiciuni în rândul autorităţilor bancare din această ţară, precum şi din UE. A fost acest caz studiat de instituţiile UE? Au fost trase anumite concluzii?

A.J.: Investigarea fraudei aflată în derulare a fost efectuată la nivel internaţional de către Consorţiul Kroll şi Steptoe & Johnson LLP având drept scop identificarea organizatorilor şi beneficiarilor finali ai tranzacţiilor frauduloase şi recuperarea bunurile sustrase din cele trei bănci. Este foarte important de a afla cine se face vinovat şi cine a fost beneficiarul final al acestor tranzacţii. De asemenea, este important ca aceste active să fie recuperate. După fiecare criză financiară sau fraudă bancară de proporţii, este necesar să fie revizuite reglementările bancare şi să fie consolidată supravegherea pentru ca situaţii similare să fie evitate pe viitor. Aceasta este ceea ce face UE întotdeauna.

În acelaşi timp, în momentul în care supraveghezi băncile, te uiţi dacă acestea au suficient capital, lichiditate, guvernanţă internă, un management puternic al riscului etc. Dar ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova în anul 2014 a fost o fraudă bancară de proporţii (activitate criminală).

Profit: Lipsa informaţiilor privind proprietarii reali ai unor bănci din Moldova este în prezent o problemă-cheie şi condiţia principală din partea organizaţiilor internaţionale pentru a relua creditarea ţării noastre. Odată ce beneficiarii reali ai acestor bănci sunt reticenţi să iasă în lumina reflectoarelor, pe cât de important este rolul politicului în aceasta situaţie? Cât de departe ar trebui să meargă Banca Naţională pentru a întreprinde anumite acţiuni împotriva acestor acţionari?

A.J.: Riscul prezenţei acţionarilor netransparenţi este că ei pot folosi banii băncilor în interese personale, generând astfel fraude şi alte activităţi criminale. Este esenţial de a rezolva aceste probleme cât mai curând posibil, însă pentru aceasta, evident, este nevoie de voinţă politică.

Ce fac de obicei băncile centrale în astfel de situaţii? În primul rând, iau măsuri pentru a asigura transparenţa acţionarilor, urmate de acţiuni de supraveghere. În al doilea rând, fac o evaluare generală pentru a afla care este situaţia reală în cadrul acestor bănci. În al treilea rând, evaluează capacităţile financiare ale băncilor pentru a acoperi pierderile identificate. În al patrulea rând, dacă este necesar, sunt aplicate instrumente de intervenţie la o fază incipientă. Aceştia sunt paşii parcurşi pentru a rezolva astfel de probleme.

Profit: Cu regret, acesta nu este cazul Republicii Moldova.

A.J.: Cred că acum Banca Centrală se îndreaptă într-o direcţie bună. Ea face acest lucru pas cu pas şi rezultatele ar trebui să devină vizibile într-un viitor apropiat.

Profit: La propunerea Băncii Naţionale, în cadrul a trei bănci de top din Moldova a fost efectuat un studiu de diagnostic. Guvernatorul Băncii Naţionale a declarat că pentru cele trei bănci rezultatele diferă în ceea ce priveşte activitatea operaţională, însă toate trei se confruntă cu probleme legate de acţionariat. Cum vor evolua lucrurile de acum încolo? Având în vedere că rezultatele sunt diferite, reiese că şi abordările pentru aceste bănci ar trebui să fie diferite?

A.J.: În cazul în care doriţi să aveţi rezultate comparabile la studiile de diagnostic, ar trebui să aveţi o metodologie foarte clară pentru a face acest lucru. De exemplu, înainte de a începe supravegherea celor mai mari grupuri de bănci din Zona Euro în 2014, Banca Centrală Europeană (BCE) a efectuat evaluarea cuprinzătoare a 130 de bănci. Am fost implicată activ în acest proces.

Evaluarea, inclusiv analiza calităţii activelor, a fost efectuată de auditori externi şi autorităţile naţionale de supraveghere din 19 ţări. Metodologia a fost foarte detaliată, astfel, doar manualul de revizuire a calităţii activelor avea mai mult de 250 de pagini. BCE acordă o atenţie deosebită gestionării întregului proces (inclusiv asigurarea calităţii). Drept urmare, rezultatele de evaluare cuprinzătoare ale BCE au fost consecvente şi precise, care au permis luarea deciziilor adecvate de supraveghere pentru fiecare bancă.

În orice caz, studiile de diagnostic sunt o sursă suplimentară pentru autoritatea de supraveghere, care obţine informaţii privind problemele băncilor şi identifică neajunsurile. De obicei, autoritatea de supraveghere ia hotărârile corespunzătoare pentru fiecare bancă, luând în considerare specificul fiecărei situaţii. Dar autorităţile de supraveghere trebuie să se asigure că tratează în mod consecvent problemele similare din cadrul sectorului bancar. Acest lucru va contribui la o înţelegere clară a băncilor referitor la ce să se aştepte din partea autorităţii de supraveghere.

Profit: Bancherii de top din Moldova afirmă că supravegherea specială a servit drept umbrelă de protecţie a acestor bănci până la identificarea unei soluţii privind problema acţionariatului. Nu consideraţi că supravegherea ar trebui anulată în cazul băncilor unde auditul a demonstrat că situaţia este bună şi că nu sunt încălcări majore?

A.J.: În practica internaţională, intensitatea supravegherii bancare depinde de riscurile şi importanţa unei bănci. În Moldova, trei bănci aflate sub supraveghere specială se confruntă cu riscuri serioase. Prin urmare, supravegherea ar trebui să fie intensă până când problemele vor fi rezolvate în totalitate. Legea instituţiilor financiare stabileşte principiile de bază în cazul supravegherii speciale. De obicei, pentru băncile aflate sub supraveghere specială, există unele restricţii pentru împrumuturi şi alte activităţi. De asemenea, o Comisie de supraveghere specială este împuternicită să analizeze detaliat situaţia financiară a băncii, revizuirea tranzacţiilor, ordinea de zi pentru întâlnirile managementului băncii, emite recomandări pentru a nu oferi împrumuturi debitorilor riscanţi (părţilor afiliate). De obicei, supravegherea intensivă permite stabilizarea situaţiei în cadrul băncii. Evident, unele probleme datează din anii anteriori, însă noi pierderi nu ar trebui permise.

Profit: Recent, guvernatorul Băncii Naţionale a solicitat să fie depuse eforturi pentru a îmbunătăţi imaginea Moldovei în domeniul sistemului bancar, atât la nivel local cât şi internaţional. Cum poate fi realizat acest obiectiv în condiţiile în care supravegherea specială este încă în vigoare?

A.J.: În rezultatul fraudei din 2014, sectorul bancar se confruntă cu  probleme de imagine şi reputaţie atât la nivel local, cât şi internaţional. Deci, toată lumea vrea să cunoască dacă celelalte bănci din Republica Moldova nu au probleme similare. Este bine atunci când Banca Centrală recurge la supraveghere intensivă urmată de acţiuni de supraveghere şi rezolvarea problemelor din sectorul bancar. De exemplu, Banca Centrală din Lituania a obţinut o evaluare pozitivă din partea FMI şi a altor instituţii internaţionale pentru aplicarea măsurilor de remediere a băncilor cu probleme şi uniunilor de credit, fapt care a contribuit la îmbunătăţirea stabilităţii sistemului financiar al ţării. Deci, pentru îmbunătăţirea imaginii sistemul bancar din Moldova, acţiunile întreprinse de BNM sunt extrem de importante.

Profit: Potrivit unor informaţii neoficiale, aţi recomandat Băncii Naţionale să nu permită băncilor comerciale să achite dividende pentru anul 2015. Mai multe bănci totuşi au achitat. Care au fost argumentele Dvs. împotriva plăţii dividendelor?

A.J.: În urma analizei situaţiei din sectorul bancar şi din ţară, în general, am sugerat fostului guvernator al Băncii Naţionale să emită recomandări (nu restricţii) băncilor privind politica de distribuire a dividendelor pentru anul 2015. În UE, aceasta este una dintre principalele puteri de supraveghere care îşi permite să intervină pentru consolidarea capitalului băncii. După criza financiară globală, toate ţările UE au avut o poziţie clară în ceea ce priveşte restricţionarea distribuţiei dividendelor.

După ce au primit scrisori de la Banca Naţională, majoritatea băncilor din Republica Moldova au direcţionat profitul obţinut în 2015 pentru consolidarea bazei de capital. Cu toate acestea, câteva bănci au decis totuşi să achite dividende. Sectorul bancar din Republica Moldova este vulnerabil şi dependent de mediul intern şi extern. Astfel, băncile din Moldova trebuie să aiba un volum de capital mai mare pentru a rezista şocurilor şi a absorbi potenţialele pierderi.

De asemenea, actualii acţionari nu par a fi pregătiţi să acopere pierderile financiare prin creşterea capitalului băncii, în cazul în care apar probleme mai mari. Băncile nu au strategii de consolidare a capitalului pentru a creşte capacitatea financiară necesară absorbţiei potenţialelor pierderi. Deci, o modalitate de a consolida capitalul este de a direcţiona profitul obţinut, fără a plăti dividende. Este o practică comună în ţările UE pentru autoritatea de supraveghere cu scopul de a evalua situaţia sectorului bancar şi a prezinta poziţia sa privind politica de plată a dividendelor.

Profit: Deci, acum este prea devreme pentru a spune care este recomandarea Dvs. pentru anul viitor?

A.J.: Da, e prea devreme. La începutul anului următor BNM va evalua situaţia şi va face noi recomandări.

Profit: În prezent, multe bănci din Moldova dispun de lichiditate înaltă. În timp ce norma este de 20, cifra reală este 46. Cum poate fi redus acest indicator?

A.J.: Din punct de vedere al supravegherii prudenţiale, băncile sunt mai sigure şi mai solide dacă au provizioane de capital şi lichidităţi mai mari. Băncile trebuie întotdeauna să-şi evalueze modelul de afaceri, balansând între prudenţă şi profitabilitate. Lichiditatea înaltă curentă din cadrul sectorului bancar este o consecinţă a situaţiei specifice din ţară. Din cauza ratelor dobânzilor ridicate şi din alte motive, portofoliul de credite al băncilor a fost în scădere. Băncile şi-au redirecţionat investiţiile de la credite la obligaţiuni de stat, creând un interlinkage suveran-bancar clasic. Având această structură, băncile sunt destul de profitabile. Chiar şi aşa însă, nu este vorba de un model de business sustenabil, deoarece activitatea de bază a băncilor ar trebui să fie finanţarea economiei şi nu investiţiile în valori mobiliare de stat.

Cred că în momentul în care rata dobânzii pentru aceste obligaţiuni va scădea, iar acest proces a început deja, băncile vor deveni mai puţin interesate de astfel de investiţii şi se vor reorienta pe creditarea economiei. În acelaşi timp, astăzi, ratele dobânzilor la împrumuturi sunt destul de ridicate - până la 20%, ceea ce înseamnă că doar afacerile foarte riscante îşi pot permite astfel de împrumuturi. Acest lucru nu este benefic nici pentru sectorul bancar şi nici pentru economie. Cu toate acestea, sunt optimistă şi cred că situaţia se va schimba în viitor atunci când băncile vor deveni mai puternice şi mai solide.

Profit: Ce face Banca Naţională în ceea ce priveşte îmbunătăţirea legislaţiei în 2016? Care sunt domeniile care necesită a fi îmbunătăţite?  

A.J.: După fiecare criză, este important de a revizui regulamentele pentru a evita crize similare în viitor. Una dintre cele mai importante sarcini pentru Banca Naţională este de a avea reglementări corespunzătoare pentru sectorul bancar. În prezent, Banca Centrală a lucrat pe două domenii principale. Primul este revizuirea reglementărilor ce ar trebui schimbate imediat (amendamente la Legea instituţiilor financiare şi noua lege privind redresarea situaţiei în bănci). Al doilea domeniu este derularea proiectului Uniunii Europene Twining (pentru „consolidarea capacităţii BNM în domeniul reglementării şi supravegherii bancare în contextul cerinţelor UE”) pentru a crea noi norme fundamentale pentru sectorul bancar în conformitate cu standardele UE. În acest proiect, BNM a lucrat împreună cu Banca Naţională din România şi cea din Olanda. În prezent, este în curs de elaborare noua lege privind instituţiile financiare, precum şi peste 20 de regulamente. BNM a publicat deja strategia privind aplicarea standardelor Basel III, unde sunt prezentate în detaliu noile reglementări. În momentul în care aceste reglementări vor fi aprobate, Moldova va avea aproape acelaşi reglementări ca şi în UE, ceea ce este foarte bine. Aceasta înseamnă că în cazul în care băncile din Europa vor dori să vină în Moldova, ele vor şti că vor activa în baza aceloraşi reguli şi principii. Acest lucru ar trebui să încurajeze mai multe bănci străine să intre pe piaţa din Moldova.

Profit: BNM are nevoie de mai multă autoritate pentru a-şi îndeplini eficient obligaţiunile? De ce puteri suplimentare credeţi ca are nevoie Banca Naţională?

A.J.: De obicei, una dintre cele mai importante cerinţe faţă de Banca Centrală este ca aceasta să fie o instituţie independentă şi tehnocrată, în special când vine vorba de exercitarea atribuţiilor de supraveghere. Regulatorul trebuie să reziste presiunii venite din partea Parlamentului, politicienilor şi, nu în ultimul rând, oligarhilor. BNM trebuie să funcţioneze în conformitate cu legislaţia şi reglementările în vigoare, să utilizeze instrumente eficiente de supraveghere, în timp util să întreprindă acţiuni de supraveghere şi să ia decizii. Pentru aceasta este necesară o conducere puternică. Noile modificări la Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei (protecţia juridică pentru colaboratorii BNM, înlăturarea controlului juridic din partea Ministerului Justiţiei a actelor BNM şi de suspendare sau anulare a deciziilor de BNM) sunt primii paşi în direcţia cea bună. De asemenea, pentru Banca Centrală este important să dispună de personal calificat şi buget suficient pentru salarii, instruire şi supraveghere eficientă. Noul guvernator BNM a început deja să lucreze la capitolul modernizării Băncii Centrale. De asemenea, se pune în discuţie un nou sistem de remunerare.

Cred că actualul sistem de remunerare trebuie îmbunătăţit pentru a atrage personal calificat. Mă refer în primul rând la personalul de nivel inferior pentru că toate activităţile de supraveghere se fac tocmai de aceşti angajaţi. Pentru a-şi îndeplini obligaţiunile în mod corespunzător, ei trebuie plătiţi corespunzător.

Profit: În opinia Dvs., care sunt perspectivele pe termen scurt şi lung ale sistemului bancar din Moldova?

A.J.: Pe termen scurt, Moldova trebuie să rezolve definitiv toate problemele legate de acţionarii netransparenţi, să atragă în sectorul bancar noi investitori instituţionali cu reputaţie şi să creeze un cadru de reglementare şi supraveghere modern şi eficient pentru sectorul bancar în conformitate cu standardele UE.

În ceea ce priveşte perspectivele pe termen lung, este nevoie de a crea un sector bancar modern şi puternic cu accent pe finanţarea sectoarelor de producere şi companiilor inovative. Dezvoltările tehnologice ar trebui să ofere băncilor din Republica Moldova noi oportunităţi. Înţelegând necesitatea de a se adapta aşteptărilor şi cerinţelor clienţilor, abilitatea de face schimari şi gândirea inovativă vor fi mai importante în viitor.■