Promotorii acestui proiect ambiţios au fost ministrul de atunci al agriculturii, Valeriu Bulgari, şi şeful Direcţiei Generale Mecanizare, Vasile Bumacov, care au iniţiat discuţii, au negociat şi au determinat partea niponă să susţină retehnologizarea agriculturii moldoveneşti. „Negocierile nu au fost simple, dar s-au dovedit a fi de bun augur”, îşi aminteşte Vasile Bumacov, care după ce şi-a finalizat la începutul anului 2015 misiunea de ministru al agriculturii şi industriei alimentare, a revenit la proiectul 2KR în funcţia de director tehnic, pentru a continua procesul de modernizare a agriculturii moldoveneşti. „De fapt, eu niciodată nu am plecat de la 2KR. Chiar şi atunci când am fost ministru, am susţinut acest proiect, deşi fără salariu”, spune fostul ministru, care nu are regrete pentru faptul că după alegerile din 2014 nu se mai regăseşte în arcul guvernamental. Consideră că atât timp cât a fost ministru a făcut tot ce a putut pentru a ajuta agricultorii, rămânând şi în prezent un prieten fidel al acestora.

De-a lungul celor 15 ani de activitate a 2KR în Moldova, Vasile Bumacov a reuşit să stabilească o relaţie de invidiat cu partea japoneză, pe care a convins-o că poate iniţia o cooperare de lungă durată cu Moldova. Efortul a meritat, iar astăzi vorbim de un număr de 5 mii de beneficiari ai proiectului şi peste 7,5 mii de unităţi de tehnică agricolă nouă adusă în Moldova, ceea ce reprezintă circa 40% din tehnica agricolă modernă care activează în prezent în ţara noastră.

Vasile Bumacov are doar cuvinte de laudă pentru poporul japonez, pe care-l admiră pentru capacitatea şi puterea fenomenală de a renaşte, chiar şi atunci când ţara este făcută una cu pământul. „După 10 ani de la tragedia de la Hiroshima şi Nagasaki, Japonia a reuşit să devină ţară donatoare, ajungând astăzi una dintre cele mai puternice economii ale lumii, care zilnic ajută alte popoare cu milioane de euro. Un popor mai modest, mai cumsecade şi mai săritor la nevoie nu am întâlnit. Cred că avem foarte multe de învăţat de la japonezi, dar, în primul rând,  capacitatea de a munci cinstit şi a fi extrem de generoşi”, spune Vasile Bumacov, care între timp a început să cunoască şi farmecul limbii japoneze.

În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, fostul ministru al agriculturii şi industriei alimentare vorbeşte despre performanţele proiectului 2KR în Moldova, despre şansele agriculturii moldoveneşti, despre relaţia admirabilă pe care o are cu Japonia şi despre invitaţia de a conduce Ambasada Moldovei în Ţara Soarelui - Răsare, care urmează a fi inaugurată la începutul anului viitor.

Profit: Dle Bumacov, cum a început cooperarea Moldovei cu partea niponă pentru realizarea proiectului 2KR în Moldova şi la ce etapă de implementare se află acesta în prezent?

Vasile Bumacov: În comparaţie cu alte state din spaţiul postsovietic, în Moldova programul 2KR a ajuns relativ târziu, iar motivele au fost diferite - necunoaşterea limbii engleze, indiferenţa, lipsa de organizare etc. În anul 1998, activând în calitate de şef de departament în cadrul ministerului agriculturii, am aflat de posibilitatea de a obţine surse financiare pentru procurarea tehnicii agricole în cadrul programului 2KR. Pentru aceasta era nevoie de elaborarea unui proiect care să corespundă cerinţelor extrem de riguroase ale japonezilor. Am întocmit cererea de finanţare, iar peste un an, cu susţinerea ministerului economiei, am expediat documentele Ambasadei Japoniei. În anul 1999 Guvernul nipon a trimis în Moldova prima misiune a Agenţiei Japoneze pentru Cooperare Internaţională (JICA), iar în anul 2000 a fost acordată prima tranşă de 380 mil. yeni ($3,5 mil.) pentru procurarea tehnicii agricole. Până în prezent au fost oferite nouă tranşe în valoare totală de peste $20 mil.   

De fapt, proiectul 2KR este unul deosebit. Chiar dacă a fost hărţuit în toate perioadele, în mare parte din cauza invidiei, acesta a supravieţuit, reuşind astăzi să fie considerat unul dintre cele mai viabile şi de succes proiecte străine care se desfăşoară în Republica Moldova.

Proiectul s-a confruntat cu mari probleme, acestea fiind generate, în special, de funcţionarii noştri, care considerau că cineva nu se împarte cu banii care vin din străinătate. În realitate însă banii nici nu ajung în Moldova, iar japonezii sunt foarte atenţi şi pedanţi, astfel ca resursele acordate să fie utilizate strict conform destinaţiei. Licitaţia privind achiziţia tehnicii agricole se desfăşoară la Tokio, de unde banii ajung în contul distribuitorului, iar în Moldova nu vin bani, ci utilaj şi tehnică agricolă.

Profit: Pe parcursul anilor, modalitatea de repartizare a surselor grantului a fost schimbată de mai multe ori. De ce raţionamente v-aţi ghidat în acest sens?

V.B.: Toţi banii pe care îi alocă partea japoneză pentru dezvoltarea proiectului 2KR în Moldova sunt grant, care ajută agricultura noastră să devină una performantă. De-a lungul timpului ne-am gândit să elaborăm un mecanism prin care am putea multiplica acest grant, astfel încât de el să beneficieze cât mai mulţi agricultori, iar modalitatea de finanţare să fie una durabilă. Astfel, am decis să acordăm agricultorilor noştri posibilitatea de a achiziţiona în rate şi în condiţii extrem de avantajoase tehnica oferită de partea japoneză. Adică, tehnica ajunsă în Moldova nu este repartizată gratuit, ci vândută în rate, iar din banii obţinuţi se cumpără altă tehnică, comercializată după aceleaşi reguli. În rezultat, am reuşit să dezvoltăm un proiect grandios de modernizare a tehnicii agricole cu banii Japoniei şi cei ai agricultorilor noştri. Guvernul nu a investit niciun leu în proiectul 2KR.

Am colaborat cu experţi din Marea Britanie, Suedia, SUA, perfecţionând această metodologie astfel încât s-o facem cât mai comodă pentru producătorii agricoli. Nu în zadar, ulterior, Comisia Europeană a solicitat ca respectiva metodologie să fie aplicată şi în cazul sistemelor de irigare la scară mică. De asemenea, proiectul Compact al Fondului „Provocările Mileniului” a solicitat asigurarea cu utilaj şi sisteme de irigare tot prin metodologia 2KR.

Profit: Care sunt avantajele achiziţionării tehnicii agricole prin intermediul proiectului 2KR, în raport cu alte posibilităţi de cumpărare a acesteia?

V.B.: Fiecare agricultor achită costul tehnicii sau utilajului agricol în termen de trei-patru ani, beneficiind de un şir de avantaje. În primul rând, tehnica este scutită de TVA, iar în al doilea rând, nu solicităm garanţie bancară sau gajarea bunurilor, care, de obicei, trebuie să aibă o valoare dublă faţă de achiziţia făcută. Noi ne asumăm riscul, oferind utilajul agricultorului, pentru care acesta a achitat doar o parte din cost. Tehnica ne aparţine până la ultima plată şi nu-l forţăm să-şi gajeze bunurile, pentru că înţelegem foarte bine că pentru un agricultor este o mare problemă să aibă ce gaja.

De asemenea, agricultorii sunt instruiţi la Centrul de şcolarizare cum să utilizeze tehnica agricolă. Totodată, reparaţia utilajului este mai ieftină, iar deservirea tehnică poate avea loc chiar şi în câmp. Am avut anterior trista experienţă când primele tractoare au fost deservite de agricultori, care le-au turnat ulei sovietic, fiind, astfel, distruse 30 din 42 de tractoare. Ulterior, ne-am învăţat că tehnica modernă necesită alte reguli de întreţinere.

Noi lucrăm doar cu dealerii calificaţi. Mai mult, am introdus un punct în proiect, care stabileşte faptul că nicio companie nu poate participa la licitaţie, dacă tehnica pe care o propune nu va fi deservită de un dealer autorizat. A fost o condiţie dură, însă foarte bună, care ne permite să evităm o sumedenie de probleme.

De fapt, tot ce am propus noi pentru a fi implementat în cadrul proiectului 2KR a fost ulterior pus în practică în toată lumea. De exemplu, am mai venit cu ideea efectuării anuale a unui audit extern, care verifică modul în care sunt utilizaţi banii.

Astfel, ne asigurăm că nu facem nimic greşit, iar banii puşi în circuit sunt folosiţi doar la modernizarea tehnicii agricole.

Mai este un lucru important care ne face accesibili în raport cu alte oferte de pe piaţă. Atunci când agricultorul ia un credit de la bancă, pentru care, apropo, din start trebuie să mai achite 14%, iar termenul de rambursare a expirat şi nu are posibilitatea să-şi achite datoria, inevitabil încep penalităţile. În cazul proiectului 2KR, lucrăm cu fiecare client în parte şi îi oferim acestuia răgazul solicitat de câteva luni sau chiar jumătate de an pentru a-şi stinge datoria, fără a aplica penalităţi. De obicei, ţăranii mici sunt foarte conştienţi şi responsabili. Dacă ne solicită încă un termen pentru achitarea datoriei, de obicei, se ţin de cuvânt. Există şi o anumită rezervă de timp până se epuizează amortizarea tractorului, fapt care ne permite să fim îngăduitori cu agricultorii. Însă în cazul în care nici în această perioadă nu are loc achitarea, atunci suntem nevoiţi să retragem tehnica. Trebuie să recunosc faptul că sunt foarte mulţi escroci, care dacă nu erau puşi la punct la timp, atunci astăzi am fi avut mari probleme. Japonezii au înţeles din start acest lucru şi sunt extrem de pedanţi. În momentul în care unor persoane cu funcţii înalte în stat le-a fost retrasă tehnica toţi au înţeles că jocurile s-au terminat. În astfel de cazuri, reparăm tehnica, o vopsim şi o punem din nou în circuit.

Profit: Agricultorii sunt mulţumiţi de condiţiile de finanţare?

V.B.: Evident, sunt mulţumiţi, pentru că, într-adevăr, condiţiile sunt avantajoase. Chiar dacă într-un final preţul de achiziţie se apropie de cel de piaţă, pentru că interesul nostru nu este să facem dumping, agricultorii sunt mulţumiţi. În joc nu este atât preţul, cât condiţiile de finanţare, lipsa gajului şi a dobânzii bancare, deservirea tehnică în termen şi calitativă. Când pun cap la cap toate aceste lucruri, agricultorii se conving de faptul că avantajele sunt evidente.

Profit: Dar partea japoneză este satisfăcută de felul în care este implementat proiectul?

V.B.: În toţi aceşti ani am fost la Tokio de nouă ori, iar în luna august curent voi pleca a 10-a oară. Împreună cu Valeriu Bulgari, am fost de trei ori la Ministerul de Externe al Japoniei, responsabil de finanţări, pentru a explica succesul 2KR în Moldova, prin intermedul căruia în ţara noastră au venit până în prezent în jur de $20 de mil. Până la urmă nu este o sumă atât de mare, însă datorită metodologiei elaborate de noi, am reuşit să multiplicăm această sumă de zeci de ori. Reiterez, acest proiect este un efort comun al agricultorilor şi al japonezilor. Suma iniţială acordată de japonezi este toată în circuit. O parte din bani au fost utilizaţi pentru construcţia Centrului de şcolarizare, iar o parte pentru fabrica de producere a peletelor de la Porumbeni, care a fost dată în exploatare la finele lunii iulie. Pentru că suntem corecţi, japonezii nu au cum să nu fie mulţumiţi.

Profit: Timp de 15 ani de implementare a proiectului 2KR în Moldova, care este numărul agricultorilor care au beneficiat de tehnică şi utilaj agricol nou prin intermediul 2KR?

V.B.: Este vorba de circa 5 mii de beneficiari şi 7,5 mii de tractoare, combine şi utilaje agricole. De fapt, 40% din tehnica nouă a fost livrată prin 2KR. Practic, am modernizat şi mecanizat ţara. Nu veţi găsi o altă fostă republică sovietică cu un asemenea procent de tehnică agricolă nouă, repartizată uniform pe întreg teritoriul ţării.  

Profit: În contextul în care UE a anunţat îngheţarea finanţării până la formarea unui nou Guvern şi semnarea unui memorandum cu FMI, nu s-a pus şi în cadrul 2KR o astfel de problemă?

V.B.: Într-adevăr, instabilitatea politică din Republica Moldova şi situaţia economică nu tocmai favorabilă i-a alarmat serios şi pe japonezi. Noi însă sperăm că vom face tot posibilul pentru a continua colaborarea cu partea niponă. Îmi amintesc că au fost timpuri foarte grele şi anterior. În 2001 au venit comuniştii la putere şi a fost nevoie să convingem japonezii că merită să continuăm acest proiect. Dimpotrivă, partea moldovenească refuza atunci colaborarea, spunând că „Moldova nu are nevoie de banii japonezilor, pentru că Rusia şi Belarus ne vor oferi tehnică mai bună şi mai ieftină”. Ulterior, trebuie să recunosc faptul că guvernarea comunistă a susţinut foarte mult acest proiect.

Profit: Au existat perioade de stopare a implementării proiectului?

V.B.: Nu au fost stopări, dar au fost şanse ratate, din cauza faptului că mulţi priveau cu invidie acest proiect. Consider că trebuie să atragem cât mai mulţi bani în ţară, pentru că doar astfel ne este asigurat un proces durabil de dezvoltare nu doar a agriculturii, dar şi a ţării, în general.

Profit: Unde v-aţi simţit mai bine – la minister sau la 2KR?

V.B.: Eu mă simt bine acolo unde pot face bine ţării. La Ministerul Agriculturii am făcut tot ce am putut pentru a ajuta ramura agriculturii să se dezvolte. Erau situaţii foarte complicate, când eram blocaţi din diferite părţi. Cu toate acestea, am reuşit să introducem în Strategia de dezvoltare Moldova-2020 agricultura şi dezvoltarea rurală drept priorităţi, deşi foarte multă lume s-a împotrivit acestui fapt. De asemenea, am reuşit să adoptăm Strategia de dezvoltare a agriculturii şi spaţiului rural, cel mai important document de modernizare a agriculturii. Consider că mi-am îndeplinit misiunea şi am făcut maximum ce am putut în condiţiile existente.

Profit: Atât în perioada mandatului Dvs. cât şi acum agricultorii ameninţă cu proteste, fiind nemulţumiţi de felul în care sunt trataţi de autorităţi. Cum apreciaţi revendicările agricultorilor?

V.B.: Şi atunci, şi acum susţin producătorii agricoli. Dacă nu beneficiam de sprijinul lor, nu am fi reuşit să introducem agricultura ca ramură prioritară în Strategia-2020, iar asta ar fi însemnat să pierdem şansa de a beneficia de milioane de euro din partea partenerilor europeni. Consider că noi ne-am încurajat reciproc şi am avut întotdeauna o colaborare foarte bună.

Acum, situaţia este cu mult mai gravă şi nu cred că seceta este cea mai mare problemă a ţării. Cea mai gravă problemă a noastră ţine de mentalitate, care, odată schimbată, ne va asigura noi perspective de dezvoltare. Recunosc sincer, îmi pare rău pentru colegii de la guvernare, pentru fermieri şi pentru ţară în general, având în vedere că situaţia este una extrem de dificilă.

Profit: Fermierii cer dreptul de a importa combustibil pentru efectuarea lucrărilor agricole. Din punct de vedere tehnic, cum ar fi posibil acest lucru?

V.B.: În opinia mea, chiar dacă nu ar fi în stare să importe, ei trebuie să aibă acest drept, fiindcă un drept lezat devine un vis. Această problemă trebuia soluţionată cu mult timp în urmă. Unii spun să nu vor putea să importe pentru că nu vor avea capacităţi, dar aceasta este deja problema agricultorilor. Daţi-le dreptul şi ei se vor organiza. Trebuie să recunoaştem că există un lobby colosal din partea petroliştilor pentru a nu oferi agricultorilor această posibilitate, motiv pentru care proiectul de lege este blocat la toate nivelurile – ministere, Guvern, Parlament. Personal, nu văd niciun pericol în acest sens. Oamenilor trebuie să li se ofere acest drept. Ei doar nu doresc să nu achite taxe, ci doar să importe în condiţii egale ca şi petroliştii. Acest lucru ar permite o diminuare esenţială a costului motorinei utilizate la efectuarea lucrărilor de câmp, ceea ce ar facilita activitatea agricultorilor. Dacă o asociaţie de  producători agricoli are capacitatea de a importa produse petroliere, nu are decât să facă acest lucru. În legislaţie însă sunt prevăzute astfel de condiţii, încât nimeni nu poate importa în afară de unii petrolişti.

Profit: În actualele condiţii economice, este posibilă majorarea Fondului de subvenţionare în agricultură până la 1,2 mlrd. aşa cum solicită agricultorii?

V.B.: Nu o singură dată am fost supus criticilor din partea agricultorilor spunând că statul nu are resurse pentru a majora Fondul de subvenţionare. Fiind membru al Guvernului, consideram că sunt importanţi şi bătrânii, şi copiii, şi sistemul educaţional, la fel cum este importantă şi dezvoltarea agriculturii. Am luptat pentru sporirea subvenţiilor şi în unele privinţe am reuşit. Ştiam clar care este situaţia şi cât ar fi rezonabil să constituie acest fond. Evident, subvenţiile trebuie majorate substanţial, dar eu propun ca acest lucru să nu se facă din contul copiilor, grădiniţelor, bătrânilor, ci din contul negocierilor avantajoase şi favorabile Republicii Moldova.

Profit: Aveţi anumite regrete că nu aţi reuşit să realizaţi unele lucruri la minister?

V.B.: Nu am niciun regret. Am lucrat conştiincios şi mi-am făcut cinstit datoria.

Profit: Dacă vi s-ar propune, aţi mai accepta încă o dată postul de ministru?

V.B.: Sigur că nu. Nici atunci, în 2011, nu am fost foarte entuziasmat, dar nu am vrut să intru în conflict cu agricultorii. Ulterior, nu o singură dată am fost pe punctul de a demisiona, însă agricultorii mi-au dat din deget, spunând că „dacă veţi fi demis – e una, dar dacă vă daţi singur demisia, atunci ne supăraţi pe noi”.

Profit: În opinia Dvs., care este şansa de dezvoltare a agriculturii moldoveneşti?

V.B.: Autorităţile trebuie să facă tot posibilul pentru ca Moldova să înainteze pe calea europeană, deoarece nu există altă cale de susţinere nu doar a agricultorilor, dar şi a ţării, în general. În acelaşi timp, trebuie să menţinem relaţii bune cu toată lumea şi să avem o diplomaţie puternică, iar banii să fie repartizaţi uniform pentru dezvoltarea echilibrată a tuturor sectoarelor economiei naţionale.

Agricultorii înţeleg foarte bine ce se poate şi ce nu se poate. Însă atunci când văd că vecinul primeşte sute de euro la hectar, iar ei nimic, evident că se înrăiesc. Nimeni, în afară de UE, SUA, Japonia nu ne pot ajuta. Cea mai mare susţinere ar trebui să vină din partea UE, în special, pentru fermieri. Nu în zadar am luptat pentru ca agricultura şi spaţiul rural să devină priorităţi. Agricultura nu trebuie privită doar ca şi cultivarea grâului sau a porumbului. Agricultura reprezintă satele noastre, unde trebuie create condiţii pentru ca oamenii să nu plece peste hotare. Moldova întotdeauna s-a bazat pe spaţiul rural, tocmai de aceea acest domeniu reprezintă şansa noastră pentru a moderniza întreaga ţară.

Profit: În presă s-a vehiculat numele Dvs. în calitate de Ambasador al Republicii Moldova în Japonia. Aţi accepta această funcţie?  

V.B.: Este adevărat că acum ceva timp mi s-a propus funcţia de ambasador în Japonia. Nu ştiu dacă se va realiza sau nu acest lucru pentru că situaţia este una complicată. Oricum, eu mă consider ambasador în Japonia, având în vedere că am iniţiat atâtea proiecte cu partea niponă pe care le realizăm cu succes. Am relaţii foarte bune în Japonia şi pentru mine nu este atât de important să merg acolo în calitate de ambasador. Eu îmi fac datoria şi de aici, de acasă.

Nu o singură dată am abordat problema deschiderii unei ambasade a RM în Japonia, considerând că această ţară a făcut foarte multe pentru Moldova şi ar fi de datoria noastră să avem acolo o ambasadă. Mă bucur că acest lucru se va realiza anul viitor, când va fi deschisă şi o reprezentanţă diplomatică a Japoniei la Chişinău.

Am cele mai bune gânduri pentru acest popor, de o tenacitate impresionantă, care uimeşte întreaga lume. Uneori îmi este greu să înţeleg cum această ţară situată pe câteva insule, distrusă după cel de-al doilea război mondial, doar după 10 ani a reuşit să devină ţară donatoare, iar astăzi este una dintre cele mai dezvoltate economii ale lumii. Mai mult, japonezii sunt un popor foarte modest. Nimeni nu-şi va permite să poarte un ceas de zeci de mii de dolari, să se plimbe cu maşini de lux sau să aibă case de lux. Ei trăiesc într-o societate în care vor, pur şi simplu, să fie respectaţi, iar acest lucru le reuşeşte pe deplin. Cred că avem foarte multe de învăţat de la acest popor, dar, în special, modestia, cumsecădenia şi generozitatea.■