Profit: Dle Mogoreanu, cum vi se pare recenta decizie a autorităţilor de la Chişinău de a semna un nou contract de livrare a energiei electrice, valabil până la 31 martie 2017, doar cu Centrala de Cuciurgan? Credeţi că astfel va putea fi asigurată securitatea energetică a ţării?

N.M.: Evident, micşorarea preţului de achiziţie a energiei electrice cu circa 30%, stipulată în noul contract, este salutabilă. În acelaşi timp, în condiţiile unei lipse de transparenţă, dar şi a explicaţiilor, apar numeroase întrebări. De exemplu, din care motive această posibilitate nu a fost realizată cu 2-3 ani în urmă? Care a fost preţul real cu 2-3 ani în urmă? Cum poate fi explicat faptul că în toată lumea, fără prezenţa intermediarilor, preţul energiei electrice creşte (1-3% anual), însă în regiunea separatistă, în condiţiile lipsei unui control asupra tranzacţiilor financiare, cu prezenţa intermediarilor, are loc o descreştere şoc, de circa 30%?

Admit faptul că şi Ucraina ar fi acceptat acelaşi preţ, de 4,9 cenţi pentru 1 kWh, însă, sunt sigur că nu ar fi acceptat prezenţa companiei transnistrene Energokapital în calitate de intermediar, care oricum trebuia să fie şi nimeni altul decât DTEK Power Trade, atât în calitate de furnizor, cât şi de intermediar. În ceea ce priveşte securitatea energetică în regiune, aceasta lasă mult de dorit, însă având în vedere faptul că intermediarul este interesat ca schema de livrare a energiei electrice să funcţioneze, pentru că doar livrarea generează intermediarului venit, securitatea aprovizionării va fi „asigurată”.

Cu siguranţă, în rezultatul acestui „concurs”, nu a avut loc nicio competiţie între furnizori. Pur şi simplu, în cazul în care ar fi fost încheiat contractul cu Ucraina, compania Energokapital pierdea poziţia de intermediar între Ucraina şi „Energocom”. Această poziţie, cu siguranţă, ar fi fost ocupată de DTEK Power Trade – „proprietarul secţiunii” liniei electrice prin care poate fi transportată energia electrică din Ucraina spre Moldova.

Profit: În opinia Dvs., care sunt punctele forte şi cele slabe ale noului acord?

N.M.: Nu pot comenta ceea ce nu am avut posibilitatea să examinez. Totodată, doresc să liniştesc cititorii şi consumatorii de energie electrică că în cazul în care facturile vor fi achitate la timp, livrările de energie electrică nu vor fi suspendate. Indiferent de cât de social nu ar fi acest serviciu, el oricum rămâne a fi business, iar în regiune există exces de capacităţi de producere, care trebuie să genereze  profit.

Profit: Unii experţi afirmă că în spatele contractului de furnizare a energiei electrice cu compania Energokapital  ar sta nişte scheme dubioase în care ar fi implicaţi atât oficiali de la Chişinău, cât şi de la Tiraspol. Pe cât de plauzibile vi se par asemenea afirmaţii?

N.M.: Nu cunosc lista persoanelor implicate. Fără îndoială, asemenea, scheme pot fi realizate doar de persoane din vârful piramidei ierahice a puterii de pe ambele maluri ale Nistrului, cu participarea RAO ES – proprietarul Centralei de la Cuciurgan. Schema dubioasă porneşte din Federaţia Rusă şi este stimulată de preţul şi provenienţa gazelor naturale. Prin statutul său dubios, Centrala de la Cuciurgan a devenit un convertor foarte comod de transformare a gazelor naturale în dolari.

Profit: Cu o zi înainte de anunţarea semnării unui nou contract cu Energokapital, premierul Pavel Filip anunţase deja că preţul energiei electrice pentru consumatori se va micşora cu 10%. Ulterior, ANRE a decis să micşoreze preţul energiei electrice pentru consumatorii finali cu circa 11%. Consideraţi că această scădere este cea mai mare posibilă sau preţul ar trebui să scadă şi mai mult, ţinând cont de reducerea semnificativă a preţului gazelor naturale?

N.M.: Trebuie să facem diferenţa între preţul de achiziţie şi tariful pentru consumatori. Însă, evident, apare întrebarea: de ce în condiţiile în care preţul de procurare se micşorează cu 30%, tariful pentru consumatori se micşorează doar cu 10%?

Această diferenţă poate avea o singură explicaţie. Este cunoscut faptul că furnizorii de energie electrică pe parcursul ultimilor doi ani şi jumătate au acumulat devieri financiare importante, generate de creşterea ratei de schimb valutar, care la mijlocul anului 2015 practic s-a dublat. Pentru că ANRE nu a reacţionat la aceste devieri financiare prin ajustarea tarifelor, furnizorii nu acopereau pe deplin costurile de procurare a energiei electrice. Marfa cumpărată în dolari se vindea în lei, valoarea căruia s-a diminuat esenţial în raport cu dolarul.

În condiţiile economice justificate, nu trebuia să fie diferenţa dintre preţul de procurare, diminuat cu 30%, şi tariful aprobat. Reducerea tarifelor doar cu 10%, probabil are menirea de a acoperi parţial devierile financiare acumulate în ultimii ani de către furnizorii de electricitate, care se estimează la 3-3,5 mlrd. lei.

În ceea ce priveşte preţul gazelor naturale, diminuarea preţului de procurare a acestora a fost „neutralizată” prin creşterea drastică a ratei de schimb valutar, iar în rezultat, tariful nu putea fi micşorat. Consecinţele miliardului furat.

Profit: Probabil, Asociaţia Consumatorilor de Energie are efectuate propriile calcule privind preţul energiei electrice livrate consumatorilor finali. Care ar trebui să fie acesta în opinia Asociaţiei?

N.M.: Asociaţia a declarat de mai multe ori, inclusiv în perioada de activitate a Prim-Ministrului Chiril Gaburici (februarie-iunie 2015 – Profit), că existau rezerve pentru micşorarea tarifului la energia electrică cu vreo 8-10%. Acest lucru însă nu s-a întâmplat pentru că în Republica Moldova tarifele la energie electrică, gazele naturale şi căldură continuă să aibă o conotaţie politică, fiind promovată o politică tarifară eronată în defavoarea consumului - producător de PIB şi de locuri de muncă.

Profit: Sunteţi de acord cu afirmaţiile unor analişti care susţin că prin semnarea contractului cu Centrala de la Cuciurgan, Moldova nu face altceva decât să susţină separatismul în Transnistria, unde această companie este unul dintre cei mai mari contribuabili?

N.M.: Cu această ocazie aş dori să-i întreb pe analiştii politici şi economici, dar şi pe pseudoexperţii în energetică: Cum ar trebui să tratăm sutele sau miile de agenţi economici din Transnistria legalizaţi în Republica Moldova, care în rezultat au obţinut dreptul de a-şi exporta producţia şi serviciile şi a achita impozitele în Transnistria? Cum ar trebui să tratăm activitatea de zeci de ani a SA Metalferos, fără care uzina metalurgică din Rezina nu ar funcţiona eficient? Uzina metalurgică din Râbniţa achită în bugetul Transnistriei impozite cu mult mai mari, având în vedere faptul că Centrala de la Cuciurgan nu achită gazele naturale deloc sau la un preţ redus. Cum ar trebui să tratăm activitatea companiei Kvint? Cum ar trebui să apreciem cumpărarea gazelor naturale de la o ţară care îşi menţine armata pe teritoriul ţării noastre etc.?

În ceea ce priveşte „susţinerea” separatismului în Transnistria, problema trebuie apreciată din două puncte de vedere. În primul rând, este vorba de impozitarea legală fiscală a activităţii, însă aici nu cred că procesul de impozitare se realizează integral şi la scară legală. În situaţia în care deja de mulţi ani Republica Moldova este deschisă pentru agenţii economici din Transnistria, presa rusă mereu scrie că Moldova şi Ucraina practică în adresa Transnistriei blocajul economic.

De asemenea, mă întreb cu care scop înalţii oficiali de pe ambele maluri ale Nistrului, dar şi proprietarul Centralei au întocmit o schemă dubioasă? În acest caz, care ar fi formele de „susţinere” a separatismului prin activitatea ilicită a intermediarului? Cum venitul obţinut de Energokapital  poate fi canalizat spre majorarea pensiilor, salariilor bugetarilor, micşorarea preţurilor, militarizarea regimului? Trebuie să fim foarte naivi ca să credem că prin activităţi semilegale, foarte bine camuflate şi amorale poţi avea grijă de ceva nobil. Banii obţinuţi prin acţiuni criminale au mare frică de lumină. În cazul în care scopul este nobil, se procedează transparent din mai multe motive, unul dintre ele fiind imaginea puterii.

Profit: Cum aţi aprecia dezvoltarea pieţei energetice din Republica Moldova la etapa actuală?

N.M.: Să începem cu faptul că în Republica Moldova lipseşte ceea ce se numeşte „piaţa energiei electrice”, la fel ca şi în domeniul gazelor naturale şi, ca urmare, nu are ce să se dezvolte. În anul 2002, prin decizia sa, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a declarat liberalizarea parţială a pieţei de energie electrică, în 2014, prin Legea cu privire la energia electrică piaţa a fost liberalizată total, însă, până în prezent, niciun agent economic nu a reuşit să încheie un contract direct cu vreun furnizor. Pornind de la această realitate, constatăm că în calea relaţiilor de piaţă în sectorul energiei electrice a Republicii Moldova, la moment, există unele obstacole.

În primul rând, existenţa relaţiilor de piaţă prevede prezenţa în regiune a cel puţin doi-trei vânzători-furnizori, care vor livra energia electrică la preţuri diferite, ceea ce de fapt lipseşte. Capacităţile proprii de producere sunt în afara concurenţei, având în vedere că preţul energiei electrice produse de centralele electrice de termoficare este mai mare, în comparaţie cu cea din import. Pe parcursul a 25 de ani, Ucraina şi Centrala de la Cuciurgan nu au demonstrat dorinţa de a concura în domeniul livrărilor de energie electrică Republicii Moldova. Până la conectarea României la sistemul energetic european ENTSO-E, Moldova a procurat parţial energie electrică şi din această ţară. Trebuie să precizăm că nici până în prezent consumul din România, în volum de $28 mil., efectuat în anii 2003-2004, nu este achitat.

În al doilea rând, este vorba de politica tarifară promovată de ANRE, prin care ponderea subvenţiilor încrucişate este enormă.
Un alt obstacol în calea dezvoltării relaţiilor de piaţă în sectorul energetic ţine de legislaţia în domeniul energiei electrice. Art. 30.8 al Legii cu privire la energia electrică obligă agentul economic, care a încheiat un contract direct, favorabil şi economic justificat, să cumpere un anumit volum şi la tarife stabilite de ANRE de energie electrică ”scumpă”, produsă de CET-uri. În rezultat, avantajele caracteristice relaţiilor de piaţă, pur şi simplu, dispar.  

Conducerea ANRE şi responsabilii din cadrul Ministerului Economiei, fiind conştienţi de acest fapt, continuă să facă declaraţii privind îmbunătăţirea legislaţiei pentru apariţia condiţiilor de piaţă în sectorul energiei electrice. Chiar dacă am admite că a apărut posibilitatea de a încheia contracte directe cu furnizorii din România, prezenţa art. 30.8 în Lege nu va favoriza consumatorul din Moldova să caute preţuri mai mici, deoarece diferenţa de preţuri va fi „neutralizată” prin obligativitatea de a procura suplimentar un volum de energie „scumpă” produsă de CET-uri.

Profit: Cum vedeţi soluţionarea problemei datoriilor istorice faţă de Gas Natural Fenosa - circa 2,5 mlrd. lei, ale Transnistriei faţă de Gazprom - $6 mlrd.?

N.M.: Consumatorii nu au datorii faţă de compania Gas Natural Fenosa. Companiile RED Union Fenosa şi Gas Natural Fenosa, din cauza faptului că ANRE nu a ajustat la timp tarifele la energia electrică ca urmare a deprecierii leului, au acumulat datorii în sumă de 2,5 mlrd. lei. Era de aşteptat că diferenţa obţinută prin „reducerea preţului de procurare cu circa 30% şi reducerea tarifului cu 10%”, va fi canalizată spre compensarea devierilor financiare, ceea ce nu s-a întâmplat şi starea financiară a operatorilor se agravează pe zi ce trece. Anume din acest motiv nu este exclusă reducerea livrărilor de energie electrică.

În ceea ce priveşte cele $6 mlrd. acumulate de partea stângă a Nistrului, în condiţiile în care lipsesc posibilităţi de a monitoriza acest consum, nicio instanţă juridică internaţională nu va recunoaşte această datorie în calitate de datorie a statului Republica Moldova.

Profit: Lăsând la o parte emoţiile şi lupta geopolitică, pe cât de reală este diversificarea resurselor energetice livrate Moldovei pe parcursul următorilor 3-5 ani. Mai mulţi experţi susţin că se face prea puţin pentru a importa energie electrică din România. Pe cât de real este acest lucru din punct de vedere tehnic/financiar şi în condiţiile în care se pare că însăşi România este dispusă să importe energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan?

N.M.: Problema interconexiunilor cu sistemul energetic al României şi, ca urmare, cu cel european, se discută în mediul energetic de circa 20 de ani, fără a întreprinde vreo acţiune concretă din partea celor două Guverne, la diferite etape motivele şi ele fiind diferite.

În sectorul energiei electrice există mai multe variante în ceea ce priveşte configuraţia liniilor de conexiune. La moment, Institutul de Studii şi Proiectări în Energetică din Bucureşti finalizează studiul de fezabilitate necesar pentru a iniţia proiectarea. În cazul în care Guvernul va demonstra convingător intenţia de a realiza aceste conexiuni, atunci acest lucru ar putea fi făcut până la sfârşitul anului 2020. Totodată, în calea acestui proiect se află un obstacol: prezenţa companiei Energokapital.

Apariţia posibilităţii de a procura energie electrică din România la preţuri mai mici şi în volume nelimitate va diminua sau va sista procurările de la Cuciurgan, fapt care contravine intereselor oficialilor de pe ambele maluri ale Nistrului, proprietarului Centralei şi proprietarilor de gaze naturale la preţuri nedeterminate. Prezenţa Energokapital-ului sau a structurii similare Energokapital între România şi „Energocom” sau între furnizorul din România şi consumatorul din Moldova va fi exclusă categoric.

În anii precedenţi, Moldova importa de la Cuciurgan 70-75% din necesarul de energie electrică. Odată cu intervenţia Energokapital-ului în livrările spre Moldova cifra a început să crească şi, la moment, este de 81%. Din ce motive producerea la CET-uri s-a diminuat cu vreo 10%? Răspunsul este simplu: Cu aceste 10% a crescut venitul companiei Energokapital.

La moment, România nu are cum să importe energie electrică de la Cuciurgan din motive tehnice. Totodată, în România a fost diminuat consumul de energie electrică, care este cu mult mai ieftină şi este surplus în capacităţi de producere.

În acelaşi timp, Guvernul de la Chişinău nu poate demonstra intenţiile sale reale privind ieftinirea resurselor energetice în cazul conductei de gaze naturale Ungheni-Chişinău.

Realizarea acestor două proiecte (interconexiunile electrice, conductele Iaşi-Ungheni şi Ungheni-Chişinău - Profit) prin diversificarea surselor şi a preţurilor ar consolida considerabil securitatea energetică a ţării.

Profit: Care este situaţia la capitolul producerii energiei regenerabile? La moment doar mai puţin de 1% este energie electrică regenerabilă. Angajamentele asumate de Republica Moldova prevăd să atingem obiectivul de 10% către anul 2020. În opinia Dvs., pe cât de real este acest lucru?

N.M.: La capitolul respectiv se lucrează intens, iar în ceea ce ţine de obţinerea energiei termice din biomasă, această formă de sursă regenerabilă deja a devenit o componentă considerabilă cu dinamică pozitivă a bilanţului energetic al ţării. Un mare aport în dezvoltarea acestei componente energetice îi aparţine proiectului „Energie şi Biomasă” susţinut de PNUD-Moldova şi Fondul pentru Eficienţă Energetică. Se dezvoltă accelerat energetica fotovoltaică. În domeniul energeticii eoliene sunt probleme legislative, iar statul trebuie să se implice de urgenţă pentru a accelera întroducerea aceastei componente importante în structura capacităţilor de producere. 10% este o cifră absolut reală, iar în cazul păstrării dinamicii activităţilor de introducere în circuitul energetic a surselor regenerabile de energie, cifra poate fi şi mai mare.

Profit: Cum poate fi redusă ponderea energiei electrice în preţul final al produselor moldoveneşti?

N.M.: Modalităţile de reducere a consumului de resurse energetice în scopul diminuării sinecostului produselor şi serviciilor sau diminuării emisiilor de gaze cu efect de seră sunt deja bine dezvoltate în lume şi cunoscute în republică, unde până nu demult se practicau la nivel de voluntariat.

Activităţile din domeniul eficienţei energetice şi surselor regenerabile de energie au devenit mult mai organizate, concret direcţionate şi stimulate odată cu înfiinţarea Agenţiei pentru Eficienţa Energetică, dar şi în rezultatul aprobării Legii cu privire la eficienţa energetică şi instituirii Fondului pentru Eficienţă Energetică. Cu susţinerea Agenţiei şi a Fondului au fost realizate un şir de proiecte de eficienţă energetică, prin care s-a demonstrat că în rezultatul modernizării proceselor tehnologice, înlocuirii lor cu cele eficiente, consumul de resurse energetice poate fi considerabil redus, iar costurile suportate pot fi rambursate la scurt timp de la darea în exploatare. În acest context, în ultimii 3-4 ani Agenţia pentru Eficienţă Energetică s-a poziţionat profesionist şi ferm în mediul economic al Republicii Moldova.■