Profit: Domnule ambasador, cum aţi aprecia şi caracteriza relaţiile moldo-române la finele anului 2015?

M.L.: Angajamentul României de a fi un partener loial, serios şi generos pentru Republica Moldova rămâne în continuare în vigoare. Dinamica pozitivă care a început în 2010 pe plan politic, economic, pe linie academică, universitară şi culturală s-a menţinut şi în 2015. Totuşi, nu mă pot abţine să nu remarc faptul că, începând cu sfârşitul anului 2014, perioadă în care au avut loc alegerile generale, RM cunoaşte o perioadă de instabilitate politică, care s-a transformat într-o instabilitate socială. Există consecinţe atât în planul relaţiilor bilaterale dintre România şi RM, cât şi în raporturile dintre Republica Moldova şi alţi parteneri,  spre exemplu Uniunea Europeană. Cu toate acestea, ne străduim să ne păstrăm disponibilitatea şi să lucrăm cu autorităţile centrale şi locale din RM, aşa cum am făcut-o începând cu 2010. Pe de altă parte,  nu putem să nu constatăm că crizele guvernamentale şi instabilitatea politică afectează agenda bilaterală, motiv care ne dă speranţe că o majoritate pro-europeană cu un program ambiţios bine definit se va profila în Parlamentul de la Chişinău în viitorul apropiat.
Republica Moldova are urgent nevoie de o majoritate parlamentară care să fie capabilă să promoveze o candidatură serioasă pentru poziţia de şef al guvernului şi să poată sprijini acest nou guvern. Autorităţile RM au făcut propriilor cetăţeni şi partenerilor internaţionali mai multe promisiuni, inclusiv punerea în practică a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, cel mai important document semnat de RM de la obţinerea independenţei încoace.

Profit: Care este volumul relaţiilor comerciale moldo-române la sfârşitul anului 2015 şi care este tendinţa în comparaţie cu 2014?

M.L.: În primele 9 luni ale anului 2015, volumul comercial total se situează la $1,2 mlrd. Dacă comparăm această cifră cu cea care reflectă activitatea comercială pentru primele 9 luni ale anului precedent, din păcate, constatăm o scădere de peste 10%, atât a nivelului exportului românesc către RM, cât şi a exportului RM către România. Aşadar ne aşteptăm, pe baza acestei estimări de etapă, ca volumul comercial al întregului an 2015 să fie cu 10% mai mic decât cel înregistrat în 2014, când am depăşit toate recordurile şi am atins un volum al schimburilor comerciale de peste $1,6 mlrd.

Profit: Cărui fenomen se datorează scăderea comerţului bilateral din 2015?

M.L.: RM nu se poate sustrage contextului mai larg de natură economică, politică şi socială în care se găseşte. În fond, RM este o ţară expusă influenţelor din vecinătatea apropiată sau îndepărtată. Sancţiunile impuse de UE şi alţi parteneri internaţionali Federaţiei Ruse după anexarea ilegală a Crimeei şi implicarea în războiul din Donbas au dus la o criză economică în Federaţia Rusă, care la rândul său a afectat prin ricoşeu şi RM. Aici explicaţia este simplă: un număr mare de cetăţeni ai Republicii Moldova lucrează în Federaţia Rusă şi transferă o parte din banii câştigaţi acolo familiilor rămase acasă. În ultimul an aceste sume au scăzut substanţial, cu peste 20%. Banii transferaţi intrau în economia reală a RM şi erau utilizaţi inclusiv de către agenţii economici care efectuau importuri din România, sau exporturi către România. Aşadar, nu se putea ca această scădere a remitenţelor din Rusia să nu afecteze economia RM şi capacitatea ei de a susţine un volum comercial ridicat.

Comerţul dintre România şi RM a scăzut în 2015 din cauza unor factori externi, dar şi a unor factori de natură internă. Mă bucură faptul că remedierea problemelor de ordin intern care afectau grav economia RM a început deja - cele trei bănci cu probleme, Banca de Economii, Banca Sociala şi Unibank, sunt în proces de lichidare. Astfel, a fost dat startul unui proces serios de curăţire şi însănătoşire a sistemului bancar.

Un proces similar a cunoscut şi România în urmă cu 20 de ani. Dacă Banca Naţională, autorităţile de reglementare şi cele politice din RM vor lua în serios acest proces, la capătul lui, economia RM va fi mai sănătoasă, mai competitivă şi mai aptă de a face faţă provocărilor contextuale.

Profit: Care dintre poziţiile comerţului dintre RM şi România sunt cele mai ”sensibile”?

M.L.: Aş spune despre comerţul bilateral un singur lucru: el este diversificat, vindem şi cumpărăm o gamă largă de produse. România a devenit, pe fondul embargoului creat de Federaţia Rusă, un importator relevant de produse agricole din Republica Moldova. De asemenea, există între noi un comerţ cu o valoare adăugată mare şi anume de produse industriale cum ar fi autoturismele, spre exemplu Dacia, care în ultimii ani a devenit o marcă populară. Acest automobil a devenit simbolul succesului clasei mijlocii în RM.

Profit: Cât de prezente sunt companiile din România pe piaţa Republicii Moldova?

M.L.: De cele mai multe ori capitalurile circulă, există companii care provin juridic din România dar care de facto în România sunt sucursale ale unor mari companii internaţionale. Un exemplu ar fi compania Orange, care este o investiţie românească, firma mamă fiind o companie din Franţa, sau Banca Comercială Română (BCR), care aparţine băncii Erste Bank din Austria.

Raiffeisen Leasing este, de asemenea, o companie care provine din România. Banca Transilvania este şi ea prezentă şi este interesată să ocupe un loc mai important pe piaţa financiar-bancară din RM.

În industria construcţiilor din Republica Moldova este prezentă compania românească Sika.  Un jucător important în domeniul distribuţiei materialelor de construcţie este firma românească Arabesque, prin Construct Arabesque,  în domeniul sistemelor de securitate există compania UTI, iar în cel energetic companiile Petrom şi Rompetrol. Din momentul în care aceste două companii au ajuns pe piaţa din Republica Moldova, proprietarul s-a schimbat,  dar statul român rămâne un acţionar important.

Este de menţionat faptul că cea mai mare parte dintre produsele petroliere comercializate în RM provin din România. Statul român îndeamnă companiile din domeniul energetic să investească în domeniul energetic al RM şi să profite de planurile pe care guvernele noastre le-au făcut împreună cu privire la interconectarea sistemelor energetice. Pentru ca această interconectare să se realizeze şi să funcţioneze, este nevoie de mai mult decât de o înţelegere de natură politică dintre guverne, este nevoie de un interes comercial şi economic. În acest sens, Guvernul de la Bucureşti a îndemnat marii operatori români din acest domeniu - Romgaz, Electrica şi Transelectrica - să vină în RM, să exploreze posibilităţile investiţionale şi să se instaleze aici ca operatori în acest domeniu.

România este un investitor natural în RM, avem o frontieră comună, o cultură economică asemănătoare, gusturi identice în multe domenii, toate acestea sunt lucruri importante pentru potenţialii investitorii, ei ţin cont de aceste similitudini culturale şi decid în mod natural să îşi extindă piaţa în RM.

Profit: Ce măsuri ar trebui să întreprindă autorităţile de la Chişinău pentru a atrage mai mulţi investitori din România?

M.L.: Pentru ca această venire să fie mai uşoară, efortul trebuie să fie dublu, mai întâi în plan legislativ şi fiscal. Climatul investiţional trebuie să fie favorabil, din acest punct de vedere RM concurează cu toate celelalte state din lume. Investiţiile îşi caută locurile cele mai prielnice, iar din acest punct de vedere RM s-a prezentat bine, condiţiile fiscale sunt favorabile.

Şi totuşi investiţiile străine întârzie să apară. De ce? Aici vă pot da un exemplu: volumul per capita al investiţiilor străine în Republica Moldova este de $300, în timp ce în Georgia este de $1000, în România de $3000, iar în ţările baltice de $10000, şi aceasta în ciuda faptului că o serie de condiţii fiscale oferite investitorilor străini sunt comparabil mai bune decât în România sau în alte ţări din cele enumerate. Aici intervine un al doilea domeniu în care autorităţile RM ar trebui să facă mai mult şi anume cel al aplicării legislaţiei. Investitorul trebuie să se simtă în siguranţă, el nu trebuie să se teamă că ar putea să-şi piardă investiţia în urma unui atac raider, nu trebuie să se simtă hărţuit de organele de control. RM are potenţial, se poate poziţiona ca un receptor de investiţii străine, poate juca un rol pe frontiera între spaţiul economic european de care este legată prin Acordul de Asociere şi spaţiul economic CSI. Sunt convins că autorităţile de la Chişinău vor putea să profite de aceste avantaje.

Profit: Instabilitatea politică din ţară ar putea speria investitorii străini?

M.L.: Investitorii îşi doresc siguranţă, vor să ştie nu doar ce găsesc azi în proiectul investiţional din RM, dar şi ce va fi mâine şi peste zece ani. Există investitori care fără o predicţie cât de cât precisă pentru următorul deceniu nu investesc sume considerabile. Dacă această predicţie nu va fi posibilă, cum nu este la momentul de faţă, atunci aceştia nu vor veni în RM.

Profit: Recent presa românească scria că niciun metru cub de gaz nu va trece Prutul în această iarnă, pe motiv ca autorităţile de la Chişinău nu ar fi cerut acest lucru. În acelaşi timp, se pare că mai există o serie de probleme tehnice legate de diferenţa de presiune în cele două sisteme. Ce părere aveţi despre această situaţie?

M.L.: Lucrurile complicate nu pot avea răspunsuri simple. Este nevoie ca domeniul energetic de pe agenda bilaterală România-RM, să fie tratat potrivit unei logici comerciale şi economice şi nu a unei logici politice. În primul rând, asta ar însemna să luăm de pe umerii guvernelor comerţul cu gaze dintre România şi RM şi să îl plasăm în răspunderea naturală a economiilor celor două state. Operatorii economici trebuie să decidă singuri de unde este mai convenabil să procure acest gaz, din România sau din altă parte. În al doilea rând, într-adevăr ne găsim doar în prima fază a acestui proiect. Este un proiect complex care îşi va dovedi utilitatea pe parcurs.

Profit: Ce paşi importanţi ar trebui întreprinşi în acest domeniu pentru a urni carul din loc?

M.L.: Întâi de toate, este necesar de construit gazoductul Ungheni-Chişinău, pentru că cea mai mare parte a consumatorilor de gaze se găsesc în Chişinău, unde se produce cea mai mare parte a PIB-ului RM. Deja avem studiul de fezabilitate şi urmează să facem studiul tehnic, să finanţăm acest proiect şi să construim cei aproape 120 km care despart oraşul Ungheni de Chişinău. Este faza următoare la care se lucrează deja.

Lucrăm cu discreţie la acest proiect, nu lucrăm pe scenă sau la conferinţe de presă, de aceea publicul are sentimentul că proiectul a intrat în impas. O altă fază importantă a acestui proiect ţine de egalizarea presiunii.

Standardele de presiune în sistemele de gaz din România şi RM sunt într-adevăr diferite. În România presiunea din conducte este mai mică decât în RM. Pentru a putea aduce în condiţii tehnice bune gaz din România în RM, în primul rând, trebuie să creştem presiunea gazului la frontieră. În al doilea rând, trebuie să aducem un volum suficient de gaz la frontieră. Pentru aceasta avem nevoie de două lucruri: un gazoduct intern în România între Oneşti şi Leţcani şi două staţii de comprimare care să crească presiunea gazului, astfel încât să putem aduce suficient de mult gaz, aproximativ 2,5 mlrd. de metri cubi la o presiune de 45 de bari la frontiera cu RM. În aceste condiţii, gazul va fi preluat nu numai până la Ungheni cum este la momentul de faţă, ci până la Chişinău. Ne propunem să realizăm toate aceste etape până în anul 2018. Doar după finalizarea implementării tuturor etapelor vom putea vorbi despre utilitatea acestui proiect.■