Profit: Domnule Turea, aţi fost numit ambasador al R.Moldova în Portugalia în ianuarie 2011. Aţi reuşit deja să vă acomodaţi la noua cultură? Aţi observat similitudini între moldoveni şi portughezi?

V.T.: Portugalia este o ţară atît de fascinantă şi neprevăzută, încît nu ştiu dacă putem vorbi despre o eventuală acomodare. Prefer să spun că mă acomodez în continuu, căci trăiesc adesea situaţii inedite. Totodată, nu pot spune că am nimerit într-un spaţiu totalmente nou, căci există multe similitudini între noi şi portughezi, începînd cu cele de ordin lingvistic. Cînd abia venisem la Lisabona, făcusem cunoştinţă cu un politolog portughez care mi-a zis că, deşi nu cunoaşte româna, poate să spună un enunţ care sună la fel în ambele limbi: „Cu-n litru di vin ş-un kil di carni nu mori di fomi”. M-a surprins pronunţia lui – exact ca în satul meu natal Burlăneşti din nordul Moldovei. Apoi, mai avem şi similitudini de percepţie a istoriei. Uneori şi noi, şi portughezii ne lăsăm pradă unui soi de fatalism istoric, important este că întotdeauna am avut capacitatea de a depăşi această stare. În 1755, Lisabona a fost, practic, ştearsă de pe faţa pămîntului de un cutremur cu magnitudinea de 9°Richter, urmat de un tsunami cu valuri de circa 20 de metri. Istoria zice că Regele D.Jose I era totalmente dezorientat şi l-a întrebat pe Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe şi de Război, Marchizul de Pombal: „Şi acum, ce facem?” Răspunsul a fost magnific: „Acum, Maiestate, ne vom îngropa morţii şi vom avea grijă de cei vii”. „Să ne lingem rănile şi să mergem înainte” – iată o filozofie a vieţii, care i-a ajutat pe portughezi să reziste.

Profit: Dvs. cunoşteaţi limba portugheză pînă a deveni ambasador?

V.T.: Nu, am început să iau lecţii la un profesor din Chişinău abia cînd am aflat că voi veni în Portugalia. Mă descurc, dar nu pot afirma că ştiu foarte bine portugheza. Eu mă consider un privilegiat, deoarece am un „coleg” cu largă deschidere la limbile străine – fiul meu Valerică, doctorand la Institutul Superior de Ştiinţe Sociale şi Politice din Lisabona.

Profit: Aveţi date statistice despre cîţi moldoveni muncesc şi studiază în Portugalia?

V.T.: Raportul publicat de autorităţile portugheze indică cifra de 15,6 mii pentru anul 2010. În ceea ce priveşte tinerii care-şi fac studiile, cu  regret, nu dispunem de date statistice. În general, există domenii care se lasă greu „statisticizate”. De exemplu, unii compatrioţi de ai noştri primesc cetăţenie portugheză, iar copiii lor se nasc deja portughezi cu acte în regulă. Cert este că tinerii noştri sînt bine cotaţi şi fac concurenţă sănătoasă colegilor portughezi.

Profit: Cu ce fel de probleme se confruntă concetăţenii noştri în Portugalia?

V.T.: Dacă vă referiţi la problemele de ordin consular - sînt aceleaşi ca pretutindeni: procuri, prelungiri de paşapoarte, înregistrări căsătorii şi nou-născuţi etc. În plan mai larg – găsirea unui loc de muncă bine plătit, locuinţă, instruirea copiilor în instituţii bune de învăţămînt şi, nu în ultimul rînd, costul exagerat al biletelor de avion. De asemenea, problema comunicării diasporei cu ţara este prezentă în toate statele unde există comunităţi de moldoveni. Anul curent a fost lansat Proiectul UE „Consolidarea capacităţii Moldovei de gestionare a pieţei muncii şi reîntoarcere a migranţilor în cadrul parteneriatului de mobilitate cu UE”, care prevede şi consolidarea canalelor de comunicare.

Profit: Efectele crizei economice sînt vizibile în Portugalia? Cum se descurcă moldovenii în asemenea condiţii?

V.T.: Fireşte că sînt vizibile, iar moldovenii încearcă să se descurce tot aşa cum o fac portughezii. Guvernul portughez a adoptat un program sever de austeritate, care prevede reducerea salariilor, înlesnirilor, creşterea taxelor şi acest lucru îi afectează şi pe compatrioţii noştri. Tot ce pot face moldovenii este să-şi strîngă cureaua sau să încerce să-şi caute alte locuri de lucru, mai avantajoase financiar, ceea ce nu este deloc uşor.

Profit: Cunoaştem moldoveni care au reuşit să-şi deschidă diferite afaceri în Portugalia, cabinete stomatologice, de exemplu. În general, este uşor să porneşti o afacere în Portugalia ca cetăţean străin?

V.T.: Să ştiţi că medicii moldoveni fac parte din categoriile cele mai bine cotate în Portugalia, deoarece sînt buni specialişti. Cunosc şi eu cîţiva medici stabiliţi în diferite regiuni, care au o reputaţie profesională impecabilă. Nu am auzit despre dificultăţi excesive la iniţierea propriilor afaceri. Dacă ai competenţa necesară şi îndeplineşti toate criteriile impuse de legislaţia portugheză, nu este o problemă.

Profit: Care este atitudinea portughezilor faţă de concetăţenii noştri?

V.T.: Despre moldoveni vorbesc elogios atît autorităţile, cît şi oamenii simpli. „Moldovenii sînt oameni cu obraz”, acest calificativ l-am auzit cel mai des. Asta însemnînd că moldovenii sînt muncitori, se integrează uşor în societate şi nu creează probleme autorităţilor. Nu ştiu pe cît de corectă ar fi comparaţia, dar moldovenii sînt apreciaţi mai înalt decît reprezentanţii altor etnii stabiliţi în Portugalia. Cunosc mai multe cazuri cînd portughezii le-au împrumutat moldovenilor sume impunătoare de bani pentru procurarea locuinţei fără angajamente avizate notarial, fără termen de restituire, bazîndu-se pe încrederea reciprocă.

Profit: Ce puteţi spune despre schimburile comerciale dintre R.Moldova şi Portugalia?

V.T.: Schimburile comerciale constituie cel mai dificil domeniu al  relaţiilor moldo-portugheze. În virtutea unor circumstanţe istorico-geografice, Portugalia este orientată prioritar spre pieţele ţărilor vorbitoare de limbă portugheză: Brazilia, Angola, Mozambic, precum şi spre marile pieţe din China, India sau SUA. Partenerii portughezi sînt disponibili să coopereze cu noi în domeniul economic, dar ei îşi doresc proiecte comune de durată, seriozitate şi credibilitate, şi nu proiecte efemere. Interesul pentru colaborare trebuie să fie reciproc, cu toate acestea cred că iniţiativa ar trebui să aparţină părţii moldoveneşti. Este necesară o strategie de ţară, care să respingă clişee de genul: Portugalia este departe sau economiile noastre nu sînt complimentare. Ambasada încearcă să apropie oamenii de afaceri din cele două ţări şi mă bucur să constat tendinţe pozitive în acest sens. De exemplu, Valmo Transconstruti SRL, un consorţiu alcătuit din firmele portugheze (Amândio Carvalho, S.A., Gabriel Couto, SA, Rosas Construtores, SA), a cîştigat tenderul pentru reabilitarea unei porţiuni a şoselei Chişinău-Hînceşti. Un interes real de a investi în Moldova îl manifestă concernul Zagope, care are ramificaţii pe toate continentele şi o impresionantă cifră de afaceri. Adăugăm concernele farmaceutice BIAL, S.C. şi Vastdial & Co care s-au arătat interesate de o cooperare de durată.

Profit: Dar despre schimburile culturale?

V.T.: Cu sprijinul asociaţiilor culturale ale moldovenilor din Portugalia, ambasada a organizat recent o serie de concerte ale compozitorului Eugen Doga. La Estoril, o localitate din apropierea Lisabonei, au fost prezenţi peste 800 de spectatori, originari din Moldova, dar şi portughezi, români, ucraineni, ruşi, cabo-verdieni. Spectatorii au venit de la zeci de kilometri depărtare împreună cu copiii. În-tîlnirea maestrului cu spectatorii a durat peste cinci ore. Apoi, Eugen Doga a prezentat un concert pentru corpul diplomatic străin acreditat în Portugalia şi reprezentanţii oficialităţilor portugheze la Palatul Regal „Palacio Foz” din Lisabona. M-am convins atunci că muzica bună nu cunoaşte frontiere, căci performanţa maestrului a fost înalt apreciată atît de diplomaţii europeni, cît şi de cei din spaţiile arab, latino-american şi african. Tot împreună cu asociaţiile culturale ale concetăţenilor noştri preconizăm să organizăm un spectacol exclusiv cu potenţialul de creaţie al diasporei – o adevărată Zi a culturii R.Moldova. Apoi, pregătim o seară dedicată obiceiurilor de Crăciun şi sărbătorilor de iarnă, la care vor participa interpreţi de la Chişinău. Şi visăm la o seară de poezie cu actriţa Silvia Luca.

Profit: Am citit despre o posibilă carte bilingvă a autorilor din Moldova şi Portugalia. Cînd va începe lucrul la această carte?

V.T.: Mi s-a părut nefiresc ca două ţări de origine latină să nu aibă contacte la nivel de scriitori. Am convenit cu Preşedintele Asociaţiei Portugheze a Scriitorilor, Jose Manuel Mendes, ca, în prima fază, să examinăm posibilitatea editării a două cărţi, printre care o antologie pentru copii cu pagini din literatura noastră clasică şi contemporană şi din cea portugheză. Am vorbit la subiect cu preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, cu scriitorii Vasile Romanciuc şi Iulian Filip, precum şi cu directoarea Bibliotecii Naţionale pentru copii „Ion Creangă”, Claudia Balaban. Ştiu că nimeni nu are bani în ziua de azi, dar cu bune intenţii şi cu o asemenea echipă nu cred că este un proiect irealizabil.■