Profit: Dle Guvernator, într-un interviu acordat revistei noastre la începutul anului 2011, aţi caracterizat anul 2010 ca unul în care economia R.Moldova şi-a revenit semnificativ după criza economică din 2009. Cum apreciaţi însă rezultatele macroeconomice înregistrate în 2011?

Dorin Drăguţanu: Din punctul nostru de vedere, anul 2011 a fost unul foarte reuşit. Deşi sînt anumite comentarii faţă de creşterea economică, totuşi statisticile arată că am reuşit şi în acest an să înregistrăm o creştere foarte bună, care, de altfel, este mult mai mare decît în alte ţări din regiune. În 2010 am avut o creştere economică de 6,9%, iar în acest an cred că ea va fi tot peste 6%. Au fost înregistrate îmbunătăţiri în toate sectoarele economiei, dar cel mai important este că a avut loc o creştere bună în două sectoare, care au stagnat în 2010 – transporturile şi construcţiile. Privind lucrurile din punctul de vedere al supraveghetorului  bancar, pot spune că atunci cînd se revigorează domeniul construcţiei, băncile au mai puţine probleme cu creditele ipotecare. O îmbunătăţire în acest sector pune o presiune mai mică asupra portofoliilor de credite. Prin urmare, calitatea portofoliilor se îmbunătăţeşte, iar băncile sînt mai profitabile. De asemenea, în acest an a avut loc o creştere explozivă a exporturilor şi cel mai important este că exporturile au devansat importurile.

Profit: Care sînt factorii care au contribuit esenţial la creşterea economică din acest an?

D.D.: Este vorba de doi factori. În primul rînd, trebuie să menţionăm conjunctura internaţională foarte favorabilă din 2011. Dacă există o dezvoltare activă în UE şi în CSI, atunci Moldova nu are cum să nu aibă creştere economică. Bineînţeles, că dacă există recesiune în CSI şi UE, noi nu avem cum să avem creştere economică. Moldova este foarte dependentă de conjunctura internaţională. Cu toate acestea, cel mai important motor de creştere economică rămîne a fi consumul intern. În acest an remitenţele şi veniturile populaţiei au crescut, prin urmare consumul şi-a revenit.

Profit: Aţi spus că Moldova este foarte dependentă de conjunctura internaţională. Să înţelegem că în condiţiile în care criza datoriilor suverane din Europa face ravagii, aceasta va avea repercusiuni directe şi asupra economiei Moldovei?

D.D.: Bineînţeles. Noi sîntem, la moment, într-o situaţie de riscuri majore şi incertitudine totală. Pe plan extern situaţia se schimbă, practic, de la oră la oră. Ţinînd cont de faptul că în Europa este un anumit mediu economic marcat de incertitudine, evident că nici noi nu putem planifica cu exactitate. În aceste condiţii, trebuie să fim foarte vigilenţi şi să aşteptăm să vedem cum vor derula lucrurile în exterior şi cel mai important este să interpretăm corect schimbările care au loc în Europa. Experţii internaţionali prognozează pentru anul 2012 o încetinire semnificativă a creşterii economice în UE – în jur de 0,4%. În Moldova creşterea economică va fi de circa 4% şi asta avînd în vedere încetinirea creşterii din UE. De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că am putea avea şi un scenariu pesimist. Dacă va avea loc o creştere economică negativă în UE, care, evident, va afecta ţările din CSI, în special Rusia, atunci noi, de asemenea, vom fi afectaţi, iar creşterea noastră economică va fi mai mică de 4%. Dar din punctul de vedere al creşterii preţurilor acest scenariu pesimist are şi anumite consecinţe pozitive - diminuează nivelul inflaţiei. Asta pentru că vom avea o activitate economică mai redusă, iar consumul nu va fi atît de puternic. Prin urmare, vom avea o presiune mai mică asupra preţurilor, care ar putea să nu crească cu aceleaşi ritmuri ca în 2011.

Profit: În acest an am asistat la o creştere semnificativă a nivelului inflaţiei. Prin ce se explică acest lucru?

D.D.: Încă de la începutul anului, BNM a dat semnale că vom avea presiune inflaţionistă foarte mare în 2011. Am auzit foarte multe comentarii, potrivit cărora „BNM îşi revizuieşte prognozele de nu ştiu cîte ori pe an, iar asta denotă că are o capacitate limitată de a prognoza” sau cum a mai spus cineva „BNM dă cu degetul în nori”. De fapt, noi trăim într-un mediu dinamic. Nu mai sîntem în URSS unde s-a făcut un plan pe cinci ani şi el rămîne neschimbat. Trimestrial, odată cu apariţia noilor date, este raţional să efectuăm o nouă rundă a prognozei. Acest  lucru este extrem de necesar pentru a informa cetăţenii şi oamenii de afaceri cu privire la direcţia de evoluţie a inflaţiei. Probabil, aceste critici au fost motivate de faptul că, în acest an, noi am revizuit inflaţia mereu spre majorare.

Pe parcursul anului am luat anumite măsuri de înăsprire a politicii monetare nu pentru a combate aceste creşteri la nivel mondial, dar pentru a crea acel cadru macroeconomic care să evite efectul secundar al creşterii preţurilor. Cu alte cuvinte, am creat condiţii astfel încît aceste şocuri externe să fie absorbite de economie şi să nu creeze presiune inflaţionistă de runda a doua în viitor.

Profit: S-au adeverit prognozele BNM pentru anul 2011?

D.D.: BNM se adaptează la situaţie în mod continuu. De fiecare dată, cînd am văzut că inflaţia are tendinţe de creştere, am venit cu prognoze actualizate şi am comunicat tuturor persoanelor interesate de procesul inflaţionist că inflaţia va fi mai mare. Scopul nostru nu este de a scrie pe 1 ianuarie o prognoză şi a o pune în plic şi a deschide plicul pe 31 decembrie. Pentru noi este important să înţelegem care sînt trendul şi ritmurile inflaţiei. Noi am spus că inflaţia va creşte destul de mult şi acest lucru s-a întîmplat. Avînd în vedere noile circumstanţe economice internaţionale şi interne, noi susţinem că ritmul de creştere al inflaţiei va încetini în 2012 şi va fi mult mai mic decît în 2011. Ritmurile de scădere a inflaţiei depind însă de cît de mari vor fi problemele economice din UE.

Profit: Cum aţi aprecia activitatea bancară în anul care se încheie?

D.D.: Ca şi în celelalte sectoare, în sectorul bancar anul 2011 a fost mai bun decît 2010. Anul 2010 a fost un an de recuperare a pierderilor din 2009. Dacă este să ne uităm la datele din acest an ale băncilor, atunci constatăm că toţi indicatorii s-au îmbunătăţit, iar în primele 10 luni ale anului curent profitul băncilor este de patru ori mai mare decît profitul pe tot anul 2010. Asta arată că sectorul bancar s-a simţit, într-adevăr, confortabil în acest an. Nu putem neglija că o anumită contribuţie în acest sens a avut-o şi BNM. Nimeni nu poate spune că această evoluţie pozitivă din sectorul bancar s-a înregistrat, indiferent de ceea ce a întreprins BNM.

Profit: În anii 2010 şi 2011 băncile au micşorat periodic rata dobînzii la credite. Credeţi că această tendinţă va continua şi în anul 2012?

D.D.: Dacă inflaţia va scădea, atunci ratele dobînzilor nu au de ce să crească. Odată cu scăderea inflaţiei, ratele dobînzilor vor continua să scadă. Dar aici avem doi factori care ar putea fi o piedică în scăderea în continuare a dobînzilor la credite. Primul este cererea faţă de credite. Dacă se va păstra o cerere bună de credite, băncile vor reduce mai încet ratele dobînzilor. Al doilea factor, de care depinde diminuarea ratelor, ţine de felul cum va evolua calitatea portofoliilor de credite. La finele anului 2010 calitatea portofoliilor s-a îmbunătăţit, iar în 2011 ea continuă să se îmbunătăţească mereu. Dacă lucrul acesta va fi susţinut, atunci avem toate premisele de scădere în continuare a ratelor dobînzilor.

Dacă în anul 2012 va fi o creştere economică bună, atunci sîntem siguri că şi volumul creditelor neperformante va continua să scadă. Însă dacă vom fi loviţi de o nouă criză, atunci asta nu va avea cum să nu afecteze calitatea creditelor. În 2009 şi, parţial, în 2010 băncile au strîns „roadele” creşterii explozive a creditelor din 2007-2008. Am mai spus nu o singură dată - criza nu creează credite neperformante, ea developează problemele create în timpurile bune, cînd se ofereau credite la dreapta şi la stînga şi era o competiţie acerbă cine dă mai multe credite. Evident, acest lucru nu avea cum să nu influenţeze calitatea portofoliilor – la mijlocul anului 2010 ponderea creditelor neperformante era de peste 17%. Ulterior, băncile au lucrat pentru a scădea ponderea creditelor neperformante şi eu sper că au învăţat lecţia. Chiar dacă timpurile sînt foarte bune, băncile întotdeauna trebuie să fie vigilente, pentru că situaţia economică se poate schimba destul de rapid, iar băncile nu au posibilitatea să se adapteze atît de repede la noile condiţii. De aceea ele trebuie să fie atente la modul cum evaluează riscul. Cred că băncile au înţeles acest lucru şi acum sînt mai prudente şi mai pregătite sa facă faţă unui eventual nou şoc.

Profit: Planifică BNM o nouă majorare a nivelului rezervelor minime obligatorii pentru anul 2012?

D.D.: Noi considerăm că, deocamdată, nivelul acestor rezerve este unul adecvat şi rezonabil - de 14%. Înainte de criză acesta a fost de 15% şi nimeni nu a avut obiecţii.  Cu alte cuvinte, nici nu am ajuns la nivelul de dinaintea crizei. În acest an rezervele obligatorii s-au majorat în doi paşi a cîte trei puncte procentuale, iar acest lucru nu a fost o surpriză pentru bănci. Condiţiile actuale nu indică, deocamdată, necesitatea modificării nivelului rezervelor obligatorii.

Profit: Pe cît de corectă este, în opinia Dvs., decizia, potrivit căreia băncile vor trebui pînă în anul 2015 să „adune” 100 mil. lei pentru a acoperi cheltuielile Băncii de Economii legate de banca falimentară Investprivatbank? D.D.: Banca Naţională, împreună cu Ministerul Finanţelor şi băncile din Moldova, au căutat foarte mult timp un consens pentru rezolvarea acestei probleme. Era nevoie de a găsi o soluţie rezonabilă şi acceptabilă pentru toată lumea. Deşi neoficial au acceptat, sînt sigur că unele bănci spun că nu sînt de acord cu această decizie. În linii generale, este vorba despre o sumă de 25 mil. lei anual de la toate băncile. Eu cred că nu este un efort prea mare pentru ele, ţinînd cont de faptul că în primele zece luni ale acestui an deja au în total un profit de 790 mil. lei.

Dar haideţi să privim problema şi din alt punct de vedere. În rezultatul stabilităţii financiare, băncile au reuşit să-şi cureţe bilanţurile şi au început să genereze profituri mult mai mari. Stabilitatea financiară este un bun public de care beneficiază toţi – cetăţenii, băncile, agenţii economici şi statul în general. Părerea mea este că băncile sînt primele instituţii care ar trebui să contribuie solidar atunci cînd apar anumite probleme, pentru a-şi menţine sectorul. De aici vine şi noţiunea pe care eu o lansez uneori în atenţia băncilor - cea de  „supraveghere reciprocă” şi „ajutor solidar” în cazul unor probleme. Nu trebuie să considerăm că băncile au doar dreptul de a face profituri, însă în cazul unor probleme toată responsabilitatea este pe seama BNM şi a Guvernului. Prin urmare, am găsit această soluţie care, în opinia noastră, este una rezonabilă. Cu atît mai mult cu cît cele 100 mil. lei sînt doar o contribuţie parţială la soluţionarea problemei Investprivatbank, suma dată constituind doar 20% din pierderea totală cauzată de falimentul acestei bănci.

Profit: Nu credeţi totuşi că vreun acţionar al unei bănci ar putea ataca această decizie în judecată?

D.D.: Să vedem pentru început la ce s-ar gîndi un acţionar – banca mea va fi obligată să plătească anual o sumă rezonabilă pe parcursul următorilor patru ani, dar, în acelaşi timp, datorită faptului că am evitat un colaps bancar, acum profitul băncii mele este de patru ori mai mare decît în 2010, iar în 2009 în general înregistram pierderi. Prin urmare, orice acţionar rezonabil s-ar gîndi că nu prea există motive pentru a acţiona această decizie în judecată.

Profit: BNM pledează pentru ca activitatea instituţiilor financiare nebancare să fie reglementată şi subordonată de ea. Care sînt argumentele de bază?

D.D.: Viziunea noastră este că toate instituţiile nebancare de credit trebuie supravegheate de BNM. Pe termen mediu, noi putem discuta despre faptul ca toate instituţiile financiare să fie supravegheate de BNM – companiile de asigurări, leasing şi participanţii de pe piaţa de capital. Acestea nu sînt mofturi, ci concluziile şi recomandările partenerilor noştri externi de dezvoltare, care reies din experienţa ultimei crize. S-a demonstrat că în cazul în care supravegherea este consolidată, atunci crizele pot fi identificate mai rapid şi, prin urmare, şi deciziile pot fi luate la timp, decît în cazul în care există mai mulţi supraveghetori. S-a demonstrat că cei care au luat decizii rapid au ieşit mai repede din criză. Iar cu cît ieşi mai repede din criză, mai ales din criza de sistem din sectorul financiar, cu atît costurile asociate sînt mai mici. Atît. Nu este vorba de alte raţionamente.

De asemenea, dacă avem un sector bancar dezvoltat şi un sector nebancar în dezvoltare, atunci tot timpul există riscul ca o bună parte din capital să fie direcţionat în sectoarele care nu sînt supravegheate atît de riguros. Dar asta nu înseamnă că riscul total se diminuează. De fapt, riscul total creşte. Şi noi, fiind supraveghetorul băncilor care sînt cele mai sensibile la şocuri mari, nu trebuie să neglijăm şi riscurile care se acumulează în afara sectorului bancar. Pentru a evita în viitor astfel de situaţii, din punctul nostru de vedere, supravegherea trebuie concentrată la BNM. Sînt unele voci care spun că instituţiile de credit nebancare nu ar trebui licenţiate sau supravegheate, deoarece acestea nu atrag depozite. Nu aş fi de acord cu acest punct de vedere. Aceste instituţii, de regulă, nu se finanţează doar din capitalul propriu. Există posibilitatea de a obţine credite de la bănci sau alţi creditori. În acest caz, orice faliment al unei instituţii de credit nebancare poate cauza probleme grave la o bancă sau chiar periclita stabilitatea financiară a întregului sistem. Pentru a evita astfel de riscuri, toate instituţiile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale ale regulatorului.

În acelaşi timp, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care în prezent supraveghează activitatea instituţiilor financiare nebancare, trebuie să se gîndească zi de zi, cum trebuie să dezvolte piaţa de capital, cum să fie scoase barierele din faţa tranzacţiilor bursiere, cum să fie scăzute costurile tranzacţiilor, cum să se îmbunătăţească infrastructura bursei etc. De asemenea, ea trebuie să se ocupe de soluţionarea plîngerilor consumatorilor de servicii financiare. Prin urmare, CNPF are de lucru suficient. Totodată, trebuie să se înţeleagă că prin supravegherea de către BNM a instituţiilor financiare nebancare nu se urmăreşte lichidarea CNPF. Această instituţie are suficiente responsabilităţi. Noi vorbim despre gestiunea şi prevenirea unei eventuale crize de sistem şi cred că BNM este instituţia cea mai potrivită de a ţine riscul de sistem financiar sub control.

Profit: Cine este împuternicit sa ia o asemenea decizie şi care sînt şansele ca ea să fie adoptată? În cazul în care decizia este pozitivă, care va fi capitalul minim al instituţiilor financiare nebancare?

D.D.: La acest subiect noi purtăm discuţii atît cu CNPF, cît şi cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale. Dacă toată lumea va ajunge la concluzia că este o idee care merită a fi promovată, atunci trebuie operate modificări la legislaţie, care să fie susţinute în Parlament. Totul depinde de cît de repede deputaţii vor înţelege şi vor dori să susţină ideea unei supravegheri consolidate a riscului de sistem şi evitarea pe viitor a unor crize majore de sistem.

În ceea ce priveşte capitalul minim al instituţiilor financiare nebancare, cred că este prea devreme pentru a vorbi despre acest lucru. Considerăm că mărimea capitalului minim trebuie să reflecte nivelul expunerii la risc al fiecărei instituţii în parte. Atunci cînd vorbim despre supravegherea consolidată a sistemului financiar nebancar, vorbim despre o supraveghere şi o reglementare proporţională cu mărimea şi expunerea lor la risc. Este normal ca cerinţele faţă de bănci, instituţii care lucrează cu banii deponenţilor, să fie foarte stricte. Cu totul alte cerinţe trebuie să fie faţă de o instituţie de microfinanţare, care nu atrage bani de la populaţie.

În general, BNM consideră că piaţa de capital şi sectorul nebancar trebuie să aibă suficiente resurse şi putere pentru a crea o concurenţă reală şi eficientă sectorului bancar. Acum sectorul bancar are cea mai mare putere competitivă pe piaţa serviciilor financiare. Dar viziunea noastră este că piaţa de capital şi sectorul nebancar trebuie să facă o concurenţă serioasă sectorului bancar. Doar din această concurenţă vom putea ridica eficienţa intermedierii financiare, optimiza redistribuirea capitalului şi reduce ratele dobînzilor. Toate acestea vor conduce la stimularea unei creşteri economice sustenabile. Nu este corect să spunem că doar băncile ştiu cum şi pe cine să crediteze. Şi instituţiile nebancare au capacitatea de a face acest lucru. Dar ele trebuie să fie ajutate să ajungă la un volum de tranzacţii pentru a putea crea o concurenţă sănătoasă. Atunci şi profiturile vor fi mai mari pentru toţi.

Profit: Aţi putea să ne spuneţi la se pot aştepta băncile în viitorul apropiat şi mai îndepărtat la capitolul majorării capitalului? De exemplu, care ar putea fi capitalul minim al băncilor, potrivit estimărilor BNM, către anul 2015?

D.D.: La 31 decembrie 2011 capitalul minim trebuie să fie de 150 mil. lei. Cu excepţia Universalbank, toate băncile satisfac această cerinţă. Pentru anul viitor cerinţa faţă de capitalul minim este de 200 mil. lei şi altă necesitate de majorare a capitalului, deocamdată, nu vedem.

Profit: Cum a decurs anul 2011 la capitolul racordării legislaţiei bancare şi financiare la standardele UE?

D.D.: Acest lucru se efectuează continuu. Nu vreau să mă refer la legile care au fost aprobate, ci mai degrabă pe cele pe care le aşteptăm. De exemplu, este vorba despre Legea cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, Legea cu privire la insolvabilitate, Legea cu privire la gajul ipotecar. Trebuie să precizăm că toate aceste legi se adoptă nu doar de dragul racordării legislaţiei naţionale la cea europeană. Nu acesta este scopul nostru. Scopul este de a identifica problemele cu care ne confruntăm şi de a încerca să găsim soluţii, inclusiv consultînd legislaţia europeană.

Profit: În anul 2012 va intra în vigoare Legea cu privire la piaţa de capital. Sînt îndreptăţite speranţele pe care mulţi şi le leagă de această lege sau piaţa de capital în Moldova şi în continuare va fi mai mult moartă decît vie?

D.D.: Eu cred că este un început pentru crearea în Moldova a unei pieţe de capital eficiente. Dar această lege nu trebuie privită ca soluţie unică şi definitivă a acestor probleme. Trebuie să vedem cum promovăm tranzacţiile la burse, cum scoatem barierele în calea tranzacţiilor, cum îmbunătăţim calitatea şi credibilitatea informaţiei oferită investitorilor şi cum reducem costurile acestor tranzacţii. Toate acestea nu le poţi obţine printr-o simplă lege. Trebuie întreprinse multe alte acţiuni. Această lege este doar un element mic într-un mecanism mai mare, care trebuie să pună în mişcare piaţa de capital din Moldova.

Profit: În opinia Dvs., de ce piaţa de capital sau instituţiile nebancare, cum ar fi cele de leasing, microfinanţare şi asigurări nu au înregistrat o dezvoltare la fel de dinamică aşa cum s-a întîmplat în sectorul bancar?

D.D.: Pentru că, deocamdată, nu s-a manifestat un interes real faţă de aceste sectoare şi nu s-a investit capital suficient. Experienţa arată că într-o economie de piaţă liberă dacă cineva are interes într-un segment, atunci acel segment nu are cum să nu să se dezvolte. De exemplu, instituţiile care se ocupă de transferul bănesc de peste hotare. Nu a fost o lege care să pună în mişcare acest sector, dar era o necesitate de a aranja transferul de bani din străinătate. A apărut, astfel, un operator pe acest segment, care la început avea costuri foarte mari. Acum avem vreo 19 operatori, costurile au scăzut, iar calitatea serviciilor a crescut. Şi asta fără nicio reglementare. Deci a fost un interes clar pentru dezvoltarea acestui tip de servicii.
Exact la fel este şi cu piaţa de capital. Eu cred că pînă acum nu au fost create suficiente condiţii obiective pentru a impulsiona piaţa de capital. Ea nu s-a dezvoltat pentru că nu s-a dorit foarte mult acest lucru, şi aici mă refer, în principal, la investitorii privaţi. În momentul în care oamenii îşi vor da seama pe cît de importantă este piaţa de capital pentru economie şi ce profituri şi avantaje poate ea aduce, atunci lucrurile se vor schimba. Eu cred că noi ne apropiem foarte repede de acest moment.

Profit: Cînd credeţi că instituţiile bancare din Occident vor manifesta un interes mai mare faţă de sectorul bancar din Moldova?

D.D.: Atunci cînd îşi vor rezolva problemele de acasă. În prezent ele trebuie să-şi capitalizeze foarte mult propriile activităţi. Acestea trebuie să se gîndească de unde să găsească capital suplimentar, cum să absoarbă pierderile din investiţiile lor în hîrtiile de valoare ale ţărilor cu probleme ale datoriilor suverane estimate la sute de miliarde de euro. Atunci cînd ai probleme acasă, nu te mai gîndeşti la investiţiile din afară. Te gîndeşti la propria consolidare şi nu la expansiune.■