Profit: Dle Nicula, Covoare-Ungheni, cea mai mare companie din cadrul Acvila Grup, este cel mai mare exportator de covoare din Moldova şi un jucător important pe piaţa regională de covoare. Mulţi exportatori se plâng în prezent că sunt afectaţi de aprecierea din ultima perioadă a leului moldovenesc. Cum se descurcă în această situaţie Covoare-Ungheni, care exportă peste 90% din produsele sale?

N.N.: Problema aprecierii leului este resimţită diferit de companii. În cazul nostru, aprecierea leului afectează doar 30% din costuri, deoarece res-tul 70% sunt materiale de import. Aprecierea leului faţă de euro cu 12%  a însemnat pentru noi o creştere a costurilor de circa 3%, care nu este una dramatică. În plus, trebuie să fim corecţi şi cinstiţi şi să recunoaştem că exportatorii au avut de câştigat de pe urma deprecierii semnificative a leului în anii 2015-2016.

Probabil astăzi cele mai afectate de aprecierea valutei naţionale sunt companiile care au cea mai mare parte a costurilor în lei, de exemplu, companiile agrare sau cele vinicole.

Profit: Unii experţi nu exclud că leul ar putea să-şi consolideze poziţiile până la 16 lei pentru 1 dolar şi 19 pentru 1 euro în 2018. Cât de mult va fi afectată în acest caz activitatea Covoare-Ungheni?

N.N.: Pentru Covoare-Ungheni o asemenea apreciere nu va avea un impact dramatic, deoarece preţurile noastre sunt destul de competitive pe pieţele externe. Teoretic, mai există posibilităţi pentru a majora preţurile produselor noastre.

Profit: Cum este anul 2017 pentru Covoare-Ungheni în comparaţie cu 2016? La ce capitole aţi înregistrat îmbunătăţiri şi la ce capitole indicii sunt sub aşteptări?

N.N.: Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să începem cu anii 2014-2015 când compania noastră, de rând cu multe altele, a fost grav afectată de conflictul dintre Rusia şi Ucraina, de embargourile impuse de Rusia, precum şi de deprecierea valutelor din cele două ţări. Astfel, volumul de vânzări pe piaţa CSI a scăzut drastic, cu 45%, în 2014-2016, iar drept consecinţă compania s-a pomenit într-o situaţie extrem de dificilă, probabil cea mai dificilă din ultimii 20 de ani.

A fost o perioadă foarte complicată. Unica soluţie a fost reorientarea urgentă către alte pieţe, lucru pe care l-am şi făcut. În 2017 avem deja rezultate destul de bune, în special o creştere a vânzărilor cu circa 30% faţă de anul 2016.

În acelaşi timp, trebuie să menţionăm că majorarea vânzărilor cu 30% urmează după o scădere de 45%. Astfel, astăzi suntem încă sub nivelul anului 2013 cu circa 15-20%. Eu aş spune că la moment suntem la etapa începutului de reabilitare.

Profit: Judecând după ritmul de creştere înregistrat în prezent, când credeţi că aţi putea atinge nivelul anilor 2013-2014?

N.N.: Sperăm ca acest lucru să se întâmple deja în anul 2018. Lucrurile merg destul de bine pe pieţele din Europa. După criză, cel mai bine vânzările au loc pe piaţa Poloniei, precum şi pe cele ale Germaniei şi Marii Britanii. Anul acesta am intrat şi pe piaţa SUA, unde considerăm că avem perspective. Japonia este deja o piaţă tradiţională pentru Covoare-Ungheni unde exportăm produsele noastre de mai mulţi ani. De asemenea, exportăm volume mai mici în diferite ţări din Asia Mijlocie şi de pe Peninsula Balcanică.

Profit: Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător RM-UE (DCFTA) va ajutat să creşteţi exporturile către UE?

N.N.: Niciodată nu au existat cote la exportul de covoare moldoveneşti în UE. Putem exporta atât cât producem.

Profit: Deci mai există oportunităţi de creştere pe aceste pieţe?

N.N.: Da, există. Piaţa UE este una enormă. Potrivit estimărilor noastre, în raza de 1 000 km  de la Chişinău piaţa este de 100 de ori mai mare decât toată capacitatea noastră de producere.
Totodată, trebuie să recunoaştem că piaţa UE şi cea a SUA sunt destul de conservative. Pe aceste pieţe există furnizori din diferite ţări ale lumii cu care se lucrează de ani de zile. Pentru noi prioritatea Nr. 1 este de a obţine încrederea partenerilor europeni şi americani, pentru mulţi dintre care R.Moldova nu este deocamdată bine cunoscută. În acest sens, lucrăm cu mai multe colecţii de produse, dar suntem deschişi şi pentru comenzi individuale, mai ales în cazul clienţilor mari.

Profit: Cât de importantă este la moment piaţa Federaţiei Ruse pentru Covoare-Ungheni?

N.N.: În opinia noastră, comerţul R.Moldova nu trebuie orientat doar într-o singură direcţie. Ar fi incorect să neglijăm piaţa Federaţiei Ruse, care este una enormă, pentru care „se bat” chiar şi exportatorii din vest şi unde covoarele moldoveneşti au deja un nume şi se bucură de popularitate.
Ne străduim să ne menţinem şi pe această piaţă. Totodată, ca strategie, ne-am propus să nu mai fim atât de dependenţi de piaţa rusă. La moment, comercializăm pe piaţa Rusiei circa 20% din întreg volumul producţiei noastre. Considerăm că această cifră nu se va majora semnificativ în viitorul apropiat.

Profit: Cu câţiva ani în urmă în presă s-a scris despre cooperarea companiei Covoare-Ungheni cu Arabia Saudită. Această cooperare mai continuă?

N.N.: Colaborarea cu Arabia Saudită a fost un caz special. Regele Arabiei Saudite a dorit să plaseze o comandă destul de mare, de circa $1 milion. Urmau să fie produse covoare de lână de o calitate foarte înaltă şi culori speciale pentru un palat nou al regelui. Termenul de executare a comenzii era de doar 25 de zile. Mai mulţi producători regionali au spus că nu vor reuşi să realizeze o asemenea comandă într-o perioadă atât de scurtă. Noi însă am reuşit, iar atuul nostru a fost faptul că dispunem de unităţi pentru producerea firului, precum şi de o vopsitorie proprie. De obicei, producătorii de covoare nu se ocupă şi de producerea firelor.

Profit: Aţi menţionat că 70% din materia primă este de import. Ce anume importaţi?

N.N.: În primul rând, importăm fire de lână. Acestea sunt aduse din Noua Zeelandă, Marea Britanie şi România. Doar 5% din toată lâna pe care o folosim este produsă în Moldova. Trebuie să recunoaştem că, din păcate, calitatea lânei moldoveneşti este destul de joasă.

Profit: Cu 10 ani în urmă, Covoare-Ungheni comercializa pe piaţa internă doar 5% din producţie, restul fiind exportat. Cum au evoluat aceşti indicatori în ultimii ani?

N.N.: Cifrele s-au schimbat puţin datorită diminuării volumului de vânzări totale. În prezent, comercializăm pe piaţa locală circa 8% din volumul total de producţie. Potrivit estimărilor noastre, Covoare-Ungheni deţine circa 20-25% din piaţa locală. Noi nici într-un caz nu ignorăm piaţa internă. Dar trebuie să recunoaştem că ea este una destul de mică pentru capacităţile companiei noastre.

Profit: Unde este concurenţa mai acerbă: pe piaţa internă sau pe cea externă?

N.N.: Desigur, cea mai mare concurenţă este pe piaţa externă unde există mulţi jucători mari. Doar în Turcia activează peste 200 de fabrici de covoare.

Este interesant faptul că, cu unii producători externi concurăm mai uşor pe pieţele externe decât pe piaţa internă. Acest lucru se explică prin faptul că în R.Moldova mai există probleme legate de concurenţa loială şi de condiţiile de import.

În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că situaţia s-a îmbunătăţit în ultimii 4-5 ani, comparativ cu perioada anterioară, când practic era imposibil de concurat cu producătorii externi pe piaţa locală. Aceştia declarau preţuri mai joase la vamă, achitau impozite mai mici etc.

Profit: Credeţi că autorităţile întreprind suficiente măsuri pentru a proteja producătorii locali?

N.N.: Eu privesc această problemă puţin mai filozofic. Totul depinde de atitudinea şi poziţia pe care o adoptăm. Putem să ne plângem că nimeni nu ne ajută, iar condiţiile de activitate sunt dificile. Sau putem să încercăm să identificăm soluţii. Trebuie să recunoaştem că majoritatea companiilor moldoveneşti sunt departe de a spune că sunt cele mai eficiente, că au cele mai optime cheltuieli şi cele mai bune servicii. În primul rând, trebuie să ne gândim la posibilitatea de a spori eficienţa afacerilor.

Profit: Mulţi antreprenori susţin că şi-ar dori ca statul, dacă nu îi poate ajuta, cel puţin să nu îi încurce în activitatea pe care o desfăşoară. În cazul grupului de companii pe care îl conduceţi se poate de spus că statul vă încurcă cu ceva?

N.N.: În cazul nostru, răspunsul este negativ. Nu au fost cazuri când autorităţile să ne pună piedici sau să ne încurce în activitate. Vorbesc acum doar din numele Grupului de companii pe care îl conduc.

În ultimii ani, autorităţile au manifestat o mare deschidere către mediul afaceri şi au întreprins o serie de măsuri menite să îmbunătăţească mediul de afaceri. Desigur, nu totul este perfect, există loc pentru mai bine. Totuşi, celor care aleg doar să critice eu le spun:  „Încearcă să faci tu ceva!”.

Ştiu din propria experienţă despre multitudinea de probleme cu care te confrunţi atunci când decizi să lansezi o afacere. Şi totuşi, dacă încerci şi perseverezi, cu siguranţă reuşeşti. A căuta scuze pentru nereuşite nu este cea mai bună abordare.

Profit: Mulţi antreprenori susţin că taxele achitate la buget sunt prea mari în Moldova. La rândul lor, autorităţile afirmă că acestea sunt la nivelul sau chiar sub media regională. Care este opinia Dvs. la acest subiect, în calitate de mare producător şi exportator?

N.N.: Sunt de acord cu faptul că taxele în R.Moldova nu sunt mai înalte decât în ţările din regiune. Este simplu de verificat pe Internet care sunt taxele şi impozitele pe care agenţii  economici le achită în ţările din vecinătate. Având în vedere costurile de producere, care sunt totuşi mai mici decât în alte ţări, amplasarea geografică şi deschiderea atât spre est, cât şi spre vest, consider că antreprenorii nu au prea multe motive să se plângă de faptul că condiţiile de afaceri în R.Moldova sunt foarte dificile.

Rezultatele ar fi mult mai bune dacă în loc să ne plângem ne-am focusa pe posibilităţi de a spori eficienţa businessului. Climatul de afaceri din ţara noastră nu este nici pe departe cel mai rău din regiune.

Profit: O problemă pe care o menţionează tot mai multe companii, atât din mediul urban cât şi cel rural, este lipsa braţelor de muncă sau fluctuaţia mare a cadrelor. Cât de stringentă este această problemă la Covoare-Ungheni?

N.N.: Iată aceasta este într-adevăr o problemă. Cu cinci ani în urmă, când se aborda subiectul în cauză, nu eram întru totul de acord şi spuneam că situaţia nu este una foarte gravă.
Trebuie să recunosc, însă, că în ultimii ani problema fluctuaţiei de cadre se resimte destul de acut şi în cadrul companiilor noastre. Este o chestiune alarmantă, care poate fi soluţionată doar cu ajutorul autorităţilor.

Spun acest lucru deoarece mulţi angajaţi pleacă chiar dacă angajatorii le oferă salarii destul de competitive, precum şi diferite sisteme de motivare şi fidelizare. De exemplu, în cadrul Acvila Grup avem programe de susţinere a angajaţilor care includ achitarea studiilor copiilor şi nemijlocit ale muncitorilor, achitarea compensaţiilor în cazul accidentelor la locul de muncă indiferent care este cauza acestora etc. De asemenea, oferim diferite bonusuri la căsătorie, la naşterea copiilor, în cazul decesului unuia dintre membrii familiei etc.

În plus, salariile sunt destul de competitive. Salariul mediu al muncitorilor este de circa 7,000 de lei. Avem muncitori care primesc 10,000 lei sau chiar mai mult. Salariile la nivelul managementului de mijloc sunt, desigur, mai mari.

În ultimii ani, sunt frecvente cazurile când peste hotare pleacă angajaţi care au un salariu destul de bun, casă, automobil etc. Pleacă, deoarece doresc condiţii mai bune în domeniul educaţiei, sănătăţii, drumuri mai bune şi o schimbare la nivel de mentalitate.

Aceste probleme, însă, pot fi soluţionate doar de către autorităţi. La întrebarea ce ar putea face Guvernul pentru business, răspunsul ar fi să creeze condiţii care ar determina tinerii şi persoanele de vârstă medie să nu plece din ţară. Subvenţiile şi alte tipuri de ajutor financiar sunt importante, dar prevenirea exodului în masă al forţei de muncă este şi mai importantă.
Consider că ar fi binevenită crearea unor condiţii fiscale preferenţiale pentru moldovenii care decid să investească în ţară.

În acelaşi timp, probabil că şi angajatorii ar trebui obligaţi să identifice posibilităţi de creştere a eficienţei, lucru care va duce la majorarea veniturilor şi, respectiv, a salariilor. Uneori, o majorare a eficienţei cu doar 3% permite majorarea salariilor cu 20-30%. Angajatorii ar trebui puşi în situaţia de a analiza aceste posibilităţi şi de a întreprinde măsuri de redresare a lucrurilor.

Profit: Grupul de companii pe care îl conduceţi dispune de suficiente resurse pentru dezvoltare sau apelează şi la ajutorul băncilor? Pe cât de accesibile vi se par creditele astăzi?

N.N.: Pentru noi, în calitate de clienţi, cea mai mare problemă a sectorului bancar din R.Moldova este lipsa concurenţei. Cele câteva bănci mari care există pe piaţă - MAIB, Moldincondbank, Victoriabank şi Mobiasbancă - propun condiţii de creditare foarte asemănătoare. Competiţia în acest sector important ar trebui să fie mult mai mare, ceea ce înseamnă că pe piaţă este loc pentru 1-2 jucători mari din exterior.

Sunt sigur că în prezent în R.Moldova există mult mai multe proiecte investiţionale, comparativ cu posibilităţile de finanţare din partea băncilor.
 
Profit: Compania Dvs. s-a confruntat cu situaţia când a apelat la bănci pentru un credit mai mare, iar băncile nu vi l-au putut oferi?

N.N.: Desigur.  Băncile nu au putut să ne acorde creditele pe care le-am solicitat nu pentru că nu au dorit, dar din cauza limitelor impuse de banca centrală. Astăzi, băncile din Moldova nu pot finanţa proiecte mari în valoare de zeci de milioane de dolari.

Profit: Acest lucru îl pot face probabil doar băncile care au companii mamă peste hotare.

N.N.: De acord.  Dar care sunt aceste bănci? Mobiasbancă practic este singura bancă de acest gen. BCR este abia în proces de dezvoltare. Deci, iarăşi ajungem la problema lipsei de concurenţă şi de alternativă pentru clienţi.

Nu cursul leului, subvenţiile sau politica fiscală, ci situaţia din sectorul bancar este una dintre cele mai mari probleme ale economiei R.Moldova.

Profit: Dar ce părere aveţi despre rata dobânzii la creditele bancare?

N.N.: Evident, situaţia s-a îmbunătăţit, iar ratele nu mai sunt atât de înalte cum erau cu 3-4 ani în urmă. Ratele au scăzut şi acesta este un semnal foarte bun pentru business. Dar reiterez, se simte lipsa competiţiei pe piaţa financiar-bancară.

Profit: Covoare-Ungheni face parte din grupul de companii Acvila Grup, care mai include companii din domeniul tâmplăriei de aluminiu, geamuri termopan, sticlă. Cum se dezvoltă aceste afaceri? Cine pe cine susţine?

N.N.: Politica de susţinere a unei activităţi de către o altă activitate este exclusă în cadrul Acvila Grup. Fiecare domeniu îşi are bucătăria sa financiară.

În domeniul construcţiilor, aş spune că afacerile, de asemenea, se dezvoltă destul de bine. O explicaţie ar fi numărul mare de clădiri noi construite atât în capitală, cât şi în teritorii. În cadrul tuturor companiilor noastre principiul de bază este calitatea.

Toţi recunosc nivelul înalt al calităţii produselor noastre. Aş spune că piaţa locală a început să se maturizeze - consumatorii au înţeles că merită să achiţi mai mult pentru un lucru de calitate. Zicala „Nu suntem atât de bogaţi pentru a cumpăra lucruri ieftine şi de proastă calitate” este din ce în ce mai actuală.■