Intrată în sala plină de o mulţime de oameni care socializau în aşteptarea deschiderii evenimentului, nu am putut să nu fac asocierea dintre acesta şi fostele vânători regale, care, de multe ori aveau menirea de a organiza întrevederi între jucători serioşi care puneau ţara la cale, încheiau afaceri, complotau şi, printre toate acestea, mai ieşeau şi la o vânătoare.

Intrarea premierului în sală a potolit discuţiile, i-a readus pe toţi la locurile lor, reprezentând un semnal clar de începere oficială a evenimentului. („Mare noroc avem de aşa un premier. Un om tare cumsecade,” am auzit spunând pe cineva.)…

Axat în mare parte pe promovarea investiţiilor şi exporturilor, pe parcursul săptămânii 3-6 octombrie, Moldova Business Week a avut scopul să arate că, împotriva tuturor relelor, Moldova este o ţară deschisă şi foarte atractivă pentru investiţii şi că poate deveni o platformă temeinică pentru producere în scopuri de export.
Pentru a demonstra acest fapt, şi-au unit eforturile mai marii acestei ţări responsabili de sectorul economic şi financiar.

Prim-Ministrul Pavel Filip, cu calmul şi siguranţa ce îl caracterizează indiferent de situaţie, a ţinut să convingă că guvernul Republicii Moldova este şi va rămâne „un prieten al businessului”.

Viceprim-Ministrul, Ministru al Economiei, Octavian Calmâc, a demonstrat cu date statistice concrete că Moldova este practic cea mai atractivă ţară nu doar din regiune, dar chiar şi la nivel european, din punctul de vedere al taxelor. În plus, domnia sa a mai lansat o noutate-bombă (nici până acum nu am putut scăpa de senzaţia că a fost pregătită special pentru acest eveniment) privind deschiderea statului de a achita 40 mii lei pentru fiecare loc de muncă creat. Banii vor fi alocaţi în anumite condiţii, bineînţeles, iar lista condiţiilor este lungă, şi pare a fi posibil de îndeplinit doar pentru spuma investitorilor.

Guvernatorul Băncii Naţionale Sergiu Cioclea, spre marea mea mirare, a fost mai puţin convingător de data aceasta în ceea ce priveşte situaţia din sectorul pe care are drept sarcină să-l reglementeze, monitorizeze şi să-l readucă în albia normalităţii. Anterior, îi admiram abilitatea şi diplomaţia fină în a şti să pună în valoare părţile bune ale sistemului financiar-bancar, chiar şi atunci când pe acestea trebuia să le cauţi cu lumânarea. De data aceasta, în pofida tuturor realizărilor din acest sector, am rămas cu senzaţia că accentele nu au fost puse tocmai corect, iar subiectivismul s-a simţit mai mult decât confortabil în discursul domniei sale.

Fiind la un forum a cărui menire este atragerea investiţiilor, mă aşteptam la argumente convingătoare privind avantajele celor mai mari trei bănci care sunt în aşteptarea unor investitori. În schimb, am auzit doar că acestea sunt sub supravegherea BNM şi că este o procedură necesară chiar daca „unii bancheri sunt frustraţi” din această cauză. În schimb, au fost lăudate Mobiasbancă şi Eximbank, instituţii care, din câte ştiu, nu sunt în căutarea unor investitori.

Pe lângă rechinii sectorului, care au ştiut să capteze atenţia şi să te facă să crezi, măcar şi pentru câteva clipe, că lucrurile merg totuşi în direcţia corectă pe această palmă de pământ, au mai fost şi vorbitori care au încurcat forumul cu sălile universitare şi au venit cu adevărate discursuri lectoriceşti, care i-au determinat pe mulţi să rărească rândurile din sală, preferând discuţii mai concrete, mai sincere şi mai deschise pe holurile clădirii-gazdă.

De asemenea, Moldova Business Week a abundat şi în aşa-zisele istorii de succes, alese pe sprânceană, de a-i fi zis că suntem pe cale să creăm raiul pe Pământ …

… La mai puţin de o săptămână de la eveniment, stau la o discuţie cu cineva care administrează o afacere reuşită, credeam eu, în sectorul agricol. Sunt pe piaţă de aproape 14 ani. A fost mai greu la început, după care au reuşit să se impună pe nişa irigărilor. E foarte pasionat şi pune tot sufletul în ceea ce face. Are o echipă de milioane - creativi, implicaţi, dedicaţi. Ca să-ţi dai seama de pasiunea cu care lucrează, e suficient să treci cu privirea în jurul oficiului şi să vezi că nimic nu este la voia întâmplării, ai zice că fiecărui firişor de iarbă i-a fost găsit locul perfect şi este îngrijit cu cea mai mare atenţie.

Dar…: „Noi nu creştem. De patru ani stagnăm, practic supravieţuim. Ne mănâncă de pe picioare. Inventează tot felul de cerinţe, noi prevederi legislative. Sunt atât de multe modificări în domeniul contabil că nu te mai ţii după ele. Ne trimit controale peste controale. E suficient să găsească măcar o deficienţă, cât de mică, şi nu mai scapi după asta de ei…”.

Şi atunci mă întreb: unde e „prietenul business-ului”? S-a pierdut în reformele înşirate pe hârtie? Care este intersecţia unde într-un sfârşit se vor întâlni declaraţiile sus-puşilor cu realitatea cotidiană? Când într-un sfârşit vor exista cu adevărat condiţii ca să vrei să rămâi în această ţară, nu să fugi lăsând totul în urmă numai să scapi odată de „organele statului”, care de ani buni tot încearcă să ne convingă că au „faţa umană”.
Tot cerşim şi aşteptăm investiţii din exterior, sperând că acestea vor veni cu noi locuri de muncă şi salarii atractive şi vor pune punct migraţiei. Avem potenţial pe interior, încă mai avem, unul enorm în condiţiile globale demografice actuale. Cum ar fi dacă „prietenul business-ului” i-ar permite să se dezvolte?

…După Moldova Business Week, am rămas cu impresia că accentul se pune pe atragerea investitorilor străini, iar realităţile locului sunt trecute cu privirea. E ca şi cum am fugi dintr-o extremă în alta. Avem nevoie de echilibru, domnilor guvernanţi, şi de o guvernare care să administreze, nu să subjuge… ■