Preţul visului european

      Explicaţia guvernanţilor noştri este scurtă şi superficială. De fapt, toate acţiunile guvernelor din ultimii ani începeau cu expresia clasică ”aşa o cere integrarea europeană”, deşi perspectivele unei integrări în marea familie europeană sînt foarte îndepărtate şi indescifrabile, odată ce Europa nu are planuri pentru extindere şi este nemulţumită de ”pierderile financiare” cauzate de aderarea Bulgariei şi României în 2007. Mai mult decît atît, recesiunea din Grecia a scuturat din temelii zona euro, iar economiile ”flămînde” ale unor state precum Grecia sau Spania înghit banii ţărilor mai avute ca Germania şi sporesc nemulţumirea în rîndurile eurocetăţenilor în general. În acest sens, presa a scris în repetate rînduri că, în pofida crizei, grecii continuă să cheltuiască prea mulţi bani pe cumpărături, iar nemţii îşi strîng cureaua ca să-i scoată pe eleni din datorii.
     În plină criză economică şi cu şanse mici de integrare europeană, Guvernul ne promite facilitarea regimului de vize cu UE în schimbul unor paşapoarte biometrice la costuri usturătoare pentru salariul unui moldovean de rînd. Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor a promis să depună eforturi pentru a reduce preţul actual de 75 euro pentru un paşaport biometric pînă la 250 lei (15 euro), preţul actual al unui paşaport simplu. Problema nu constă însă în bani, ci în securitatea acestui nou tip de acte şi dreptul la viaţă privată. Nimeni dintre autorităţi nu s-a obosit să explice cetăţenilor riscurile implementării tehnologiei biometrice sau măcar să ofere posibilitatea cetăţeanului să aleagă ce fel de paşaport doreşte să deţină, căci, cu începere de la 1 ianuarie anul viitor, nu vor mai fi perfectate paşapoarte tradiţionale. Vrînd-nevrînd, cetăţeanul va fi impus să-şi perfecteze paşaport biometric. În aceste condiţii ne întrebăm:  acest lucru lezează sau nu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti?
     Dacă autorităţile moldovene îşi fac griji pentru securitatea informaţiilor personale ale cetăţenilor R.Moldova, atunci de ce nici Ministerul Afacerilor Interne şi nici Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor nu au ieşit cu vreun raport despre numărul cazurilor de furt de identitate, pericolul falsificării actualelor acte de identitate sau lipsa securizării actelor obişnuite de hîrtie? Deoarece orice exerciţiu de fortificare a securităţii trebuie să aibă la bază nişte realităţi concrete. Or, dacă autorităţile noastre merg pe ideea că tot ceea ce este european este mai bun, atunci poate trecem în curînd şi la răspîndirea culturilor modificate genetic ca să gustăm şi noi din fructele şi legumele sintetice “a la Europa”.

Cine deţine informaţia, deţine şi puterea

     Pentru a înţelege mai bine rezultatele securizării biometrice a paşapoartelor, să vedem pentru început în ce constau acestea. Paşapoartele biometrice sînt o combinaţie dintre actele tradiţionale de hîrtie şi tehnologia contactless smart card (carduri pentru stocarea şi procesarea informaţiei prin unde radio). Paşapoartele au la bază un cip de tip RFID (identificare prin frecvenţă radio) care poate fi citit de la distanţă fără de ştirea titularului. Pe lîngă informaţia tradiţională despre titular, paşapoartele biometrice mai păstrează şi fotografia digitală a acestuia, amprentele digitale, certificatul electronic, grupa sangvină şi alte date recunoscute de standardele internaţionale. Aici apare o întrebare firească: despre care alte date este vorba?
     Din experienţa ţărilor cu tradiţii în implementarea paşapoartelor biometrice precum SUA, reiese că din categoria “alte date” pot face parte asigurarea medicală, contul bancar, date despre tranzacţiile economice, carnetul de conducere etc. Cu alte cuvinte, o viaţă întreagă poate fi stocată pe un cip şi, respectiv, citită de oricine dispune de utilajul necesar.
      De asemenea, posesorul unui asemenea paşaport cu cip nu intră în categoria persoanelor autorizate, care pot citi informaţia stocată pe acesta. Reiese că datele mele persoanele sînt în gestiunea nu ştiu cui, iar eu ca titular nu am dreptul nici măcar să ştiu despre ce informaţii este vorba.
      Este normal să ne întrebăm unde sînt stocate informaţiile de pe cipuri? Sînt acestea criptate, iar dacă da, cu ce tehnologie? Cine are acces la datele în format electronic şi în ce condiţii? Există oare o bază de date unică cu informaţiile de pe cipurile cetăţenilor? Statele comunitare vor avea acces la această bază de date? Cu siguranţă, şirul întrebărilor poate continua, problema însă constă în faptul că libertatea cetăţeanului este îngrădită, iar cipurile prezintă un pericol pentru viaţa privată a fiecăruia dintre noi. De unde ştiu eu, un cetăţean de rînd, în ale cui mîini va ajunge informaţia mea personală? Într-o ţară ca Moldova, unde corupţia se simte ca la ea acasă, poate oare statul garanta buna-credinţă a funcţionarilor săi?
      Pe de o parte, dacă informaţiile de pe cip nu vor fi criptate, atunci apare instantaneu riscul accesării acestora de persoane fără de autorizaţia necesară să o facă. Pe de altă parte, ştim cu toţii că cipurile pot fi clonate sau reproduse de orice persoană cu puţine cunoştinţe şi tehnologia necesară pusă la dispoziţie. Să presupunem că datele de pe cip vor fi totuşi criptate, însă specialiştii în domeniu au demonstrat că toate nivelurile actuale de protecţie pot fi înlăturate. În acest sens, au fost create şi programe de generare a cheilor de acces.
     

Cît de legală este impunerea paşapoartelor biometrice?

     Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice încalcă legile naţionale, dar şi cele internaţionale ce consfinţesc libertatea persoanei. De exemplu, potrivit articolului 54 din Constituţie, în R. Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Atunci ne întrebăm, cu ce drept statul ne  va impune să ne perfectăm din 2011 paşapoarte biometrice, dacă unii dintre noi, din diverse motive, preferăm să ne perfectăm paşapoarte obişnuite? 
      Chiar şi legislaţia europeană se bate cap în cap în privinţa obligativităţii amprentelor digitale din noile paşapoarte. Pe de o parte, statele UE îşi impun prin lege cetăţenii să treacă la paşapoarte digitale, iar pe de altă parte Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnă vehement reţinerea amprentelor digitale fără de temei juridic. Numai persoanele suspectate de comiterea unor infracţiuni sînt obligate să-şi lase amprentele în bazele de date ale poliţiei. Acum însă şi cetăţenii de bună-credinţă sînt obligaţi să-şi lase amprentele ca nişte infractori, pentru ca Europa să se simtă în siguranţă.

Rădăcinile paşapoartelor biometrice
 
     Acordul Schengen, semnat în 1990 de o serie de state europene, prevede că tuturor cetăţenilor UE trebuie să li se elibereze cărţi electronice de identitate. Moldovenii, ca parte terţă, vor fi obligaţi să deţină paşapoarte biometrice pentru a putea călători în statele Schengen. Sigur, aceasta se va întîmpla atunci cînd statele din zonă vor perfecta astfel de acte de identitate pentru toţi cetăţenii lor.
     În multe state UE au avut loc proteste în masă la tema introducerii obligatorii a actelor biometrice, iar motivaţia rezidă în textul Acordului Schengen care desconsideră prezumţia nevinovăţiei, odată ce orice cetăţean poate fi supus urmăririi şi poate fi reţinut pentru o simplă bănuială. De exemplu, articolul 96/2 al Acordului prevede că un cetăţean străin va fi supus urmăririi ”dacă pe seama  acestuia există temeinice presupuneri că a săvîrşit infracţiuni grave sau pe seama lui există indicii certe că intenţionează să săvîrşească fapte infracţionale pe teritoriul unei ţări membre UE”.
     În baza Acordului Schengen a fost creat Sistemul de Informaţii Schengen (SIS). Sistemul este un program de îndosariere electronică, ce conţine date despre cetăţeni precum nume, prenume, porecle, data naşterii, locul naşterii, naţionalitatea, dacă persoana deţine arme, dacă este agresivă, dacă are antecedente penale etc. SIS conţine peste 15 mil. de înregistrări, care sînt stocate în Centrul SIS din Strasbourg. Datele SIS pot fi accesate de instituţiile de drept ale statelor membre, fapt ce a stîrnit proteste în Europa vizînd securitatea depozitării informaţiilor, odată ce calculatoarele conectate la sistem (SIS are capacitatea de 500 mii de conectări) pot fi infestate cu diferiţi viruşi.
     La începutul anului 2009, Parlamentul European a adoptat un plan de biometrizare a actelor de identitate comunitare, de care au scăpat doar copiii, pentru că amprentele lor digitale se modifică odată ce cresc. Totuşi toţi copiii vor avea paşapoarte biometrice din care vor lipsi doar amprentele. Persoanele fără de mîini sau zidarii, care îşi rod deseori amprentele din cauza specificului muncii lor, vor fi trecuţi în lista persoanelor cu disabilităţi, pentru ei fiind perfectate paşapoarte temporare pentru 12 luni. În acelaşi timp, nu este clar în ce ţări vor avea aceştia dreptul să călătorească. Mulţi politicieni europeni de extremă dreaptă şi stîngă au criticat acest element de securizare, căci el este discriminatoriu şi constituie o îngrădire a drepturilor cetăţeneşti. 

Din experienţa statelor europene

     Ironia sorţii constă în faptul că autorităţile moldovene ne impun paşapoarte biometrice în condiţiile în care nu toţi cetăţenii UE deţin astfel de acte de identitate. Mai mult decît atît, potrivit legislaţiei UE, numai statele semnatare ale Acordului Schengen (25 state UE) sînt obligate să perfecteze acte de identitate biometrice cu amprentele digitale, celelalte se pot limita la poza electronică.
     Exemplul de peste Prut este mai aproape de noi, căci şi autorităţile române au decis din 2011 să treacă la emiterea exclusivă a paşapoartelor biometrice. O serie de asociaţii pentru protecţia drepturilor omului şi, mai ales, grupuri de religioşi au protestat împotriva unei astfel de legi. Mai mulţi ortodocşi români au catalogat actele biometrice drept o ”lepădare de Isus”. Românii au colectat semnături pentru desfăşurarea unui referendum la subiectul obligativităţii actelor biometrice, totuşi Parlamentul ţării vecine a votat o lege prin care, începînd cu anul viitor, românii vor putea perfecta numai acte de identitate de tip nou.
      Ţara cu cel mai mare număr de referendumuri organizate vreodată, Elveţia, nu a putut trece subiectul introducerii noilor acte fără a se consulta cu poporul. Actele biometrice au cîştigat la limită, 50,14% dintre eleveţieni s-au pronunţat pentru implementarea buletinelor şi paşapoartelor biometrice, iar 49.9% au votat împotrivă.
      După tragedia din 11 septembrie 2001, Guvernul american a investit enorm în sistemul de securitate, o condiţie obligatorie fiind şi perfectarea actelor biometrice pentru toţi americanii. De cinci ani deja, cetăţenii străini nu pot intra în SUA şi nici nu pot obţine viză dacă nu deţin paşaport biometric.
Germanii în colaborare cu olandezii au dezvoltat un business profitabil din producerea cipurilor RFID. Nemţii planifică să extindă domeniile de utilizare a cardurilor de identitate, oferind posibilitatea cetăţenilor de a se identifica pe Internet, utilizînd un aparat de citire a cardului. După înregistrare şi cu ajutorul unui cont on-line poţi efectua diferite tranzacţii, de exemplu, poţi cumpăra muzică.
      Spiritualitatea ortodoxă greacă s-a opus luării amprentelor pentru actele de identitate şi s-a pronunţat împotriva codului de identificare de 13 cifre, însă autorităţile elene au rămas reci la protestele preoţilor şi călugărilor.
      Cetăţenii conservatori din Irlanda şi Marea Britanie s-au opus cu vehemenţă introducerii noului tip de acte, de fapt aceste state, deşi sînt membre ale UE, nu fac parte din Spaţiul Schengen. Totuşi  autorităţile britanice vor să adopte o lege în baza căreia britanicii vor fi nevoiţi să-şi perfecteze acte biometrice. Potrivit posibilelor amendamente legislative, englezilor, care vor refuza să-şi perfecteze acte biometrice, li se va îngrădi treptat accesul la diferite servicii, precum dreptul de a cumpără proprietăţi, de a deţine cont bancar, de a călători în exteriorul ţării, de a avea carnet de şofer, de a închiria o casă, de a rezerva o cameră de hotel şi chiar dreptul de a vota.

Iluzia libertăţii

     Deşi par un pas firesc într-o lume informatizată, actele biometrice de identitate prezintă un prejudiciu enorm pentru libertatea cetăţeanului. În schimbul unei securităţi incerte (nu a fost demonstrat avantajul actelor biometrice faţă de cele tradiţionale pentru oamenii simpli, ci doar pentru stat care îşi poate controla mai uşor cetăţenii), viaţa noastră privată devine o carte deschisă pentru zeci de agenţii guvernamentale şi organe de forţă din toată Europa. Nu ar fi o surpriză dacă în scurt timp cipurile din acte vor fi folosite şi pentru determinarea locului aflării titularului.
     Noile tehnologii se bazează tot mai mult pe controlul şi supravegherea acţiunilor persoanei, fapt ce ne aduce aminte de regimurile totalitare. Cu regret, atît autorităţile moldovene, cît şi cele europene nu au găsit de cuviinţă să argumenteze exhaustiv necesitatea perfectării actelor electronice, în schimb ne hrănesc cu iluzia securităţii într-o ”închisoare” biometrică, în care orice mişcare a cetăţeanului de bună-credinţă poate fi monitorizată. Nu vi se creează impresia că libertăţile cetăţeanului au fost uitate? 

     P.S. Promitem să revenim cu analize la aceeaşi temă, în care va fi prezentată poziţia autorităţilor moldovene, precum şi a organizaţiilor naţionale pentru protecţia drepturilor omului. 