Noile reglementări contraciclice şi cu privire la riscul de lichiditate din cadrul Acordului Basel III au ca scop consolidarea şi asigurarea stabilităţii financiare atît la nivel naţional, cît şi la cel internaţional.

Astfel, implementarea Acordului Basel III implică necesitatea de a acţiona pe două direcţii principale şi anume: revizuirea cerinţelor faţă de capital sub aspect calitativ şi cantitativ, de asemenea, elaborarea cerinţelor pe termen scurt şi lung faţă de lichiditate.

Revizuirea aspectului calitativ al capitalului constă în eliminarea capitalului de gradul III. O altă cerinţă privind aspectul calitativ al capitalului reprezintă restricţionarea mărimii capitalului de gradul II. Astfel, cerinţele de suficienţă faţă de capitalul social vor constitui 4.5%, iar faţă de capitalul de gradul I – 6%.

Revizuirea cerinţelor faţă de capital sub aspect cantitativ prevede impunerea a trei tipuri de supraprovizionări (bufer) pentru indicatorul suficienţei capitalului ponderat la risc. Acestea sînt supraprovizionarea pentru acoperirea riscului prociclic (+2,5%), supraprovizionarea pentru menţinerea capitalului (+2,5%) şi supraprovizionarea adiţională la instituţiile financiare importante din punct de vedere sistemic (+2,5%).

Noile cerinţe faţă de lichiditatea băncilor pe termen scurt se referă la menţinerea resurselor lichide necesare pentru onorarea tuturor obligaţiunilor în decurs de o lună, iar cele pe termen lung – la menţinerea resurselor necesare pentru onorarea obligaţiunilor pe parcursul unui an.

Deşi implementarea reglementărilor Basel III este preconizată pentru următorii 5-7 ani, conformarea băncilor cerinţelor calitative faţă de capital şi cerinţelor faţă de lichiditate nu va fi una dificilă din anumite considerente. În primul rînd, băncile, în conformitate cu reglementările actuale privind capitalul bancar, nu dispun de capital de gradul III. În al doilea rînd, indicatorii suficienţei capitalului băncilor aferent celui social, precum şi celui de gradul I, sînt la un nivel care permit respectarea de către acestea a eventualelor cerinţe în sensul respectiv. În al treilea rînd, respectarea de către bănci a indicatorilor lichidităţii relevă existenţa surselor adecvate de finanţare pentru acoperirea necesităţilor potenţiale atît pe termen scurt, cît şi pe termen lung.

La ora actuală nu poate fi expusă o afirmaţie în ceea ce priveşte conformarea băncilor cerinţelor cantitative faţă de capital, deoarece posibilitatea formării supraprovizionărilor necesare sînt dependente în mod direct de obţinerea ulterioară a profitului de către bănci.■