Anul politic 2008 a fost marcat de apropierea campaniei electorale a alegerilor parlamentare. Practic, nu a existat nici un partid care să nu fi luat în calcul alegerile şi să nu-şi fi corelat politica cu ele. De aceea, scopul interviului a fost nu doar de a efectua un bilanţ al anului care se încheie, dar şi o analiză a situaţiei care va marca prima jumătate a anului viitor - alegerile şi perioada postelectorală.

„Profit”: Dle Lupan, poate fi considerat anul politic 2008 unul preelectoral? S-a încadrat în caracteristicile generale ale unui astfel de an?

V.L.: Aş zice că anul 2008 nu a fost atît un an preelectoral, cît chiar unul electoral. Campania electorală a început deja, deşi, formal, urmează încă să demareze. În opinia mea, momentul care a dat startul neoficial al campaniei electorale a fost schimbarea Guvernului în luna martie.
               
„Profit”: A fost acesta cel mai important eveniment politic al anului? Care, în opinia Dvs., au fost principalele evenimente ce au marcat anul politic 2008?

V.L.: Nu este cel mai important eveniment, ci doar unul din evenimentele importante. Apropo, despre evenimente importante e mai greu să vorbim, pentru că fiecare partid îşi are evenimentele sale pe care le consideră importante. Totuşi  unul din evenimentele cele mai interesante din punct de vedere politic a fost Congresul PCRM. La o săptămînă de la acest Congres, a urmat demisia Guvernului şi înlocuirea lui cu altul nou. Putem menţiona, de asemenea, două evenimente (la fel de importante din punct de vedere politic ca şi schimbarea Guvernului), care au avut loc în luna mai. În primul rînd, UE a lansat procesul de reflecţie asupra noului Acord cu Republica Moldova, în cadrul căruia a cerut clar să fie respectate regulile unor alegeri libere, corecte şi democratice (apropo, preşedintele Vladimir Voronin a făcut o promisiune în acest sens, însă la doar cîteva săptămîni, în cadrul unei emisiuni televizate, a încălcat-o, indicînd cetăţenilor ce partide ar trebui votate, în opinia sa). În al doilea rînd, este vorba de apelul pe care l-a lansat atunci preşedfintele privind necesitatea organizării unui referendum în problema demiterii primarului Dorin Chirtoacă. Ceea ce a urmat, a demonstrat că apelul şefului statului şi-a găsit continuitate. De aici a decurs al doilea eveniment politic important de care vorbeam mai sus - schimbările din Consiliul Municipal Chişinău, o autoritate publică locală de o importanţă deosebită pentru alegerile din 2009.

„Profit”: V-aş ruga, în context, să vă referiţi şi la alte două evenimente politice importante ale anului - modificările de ordin electoral şi intrarea în vigoare a noii Legi a partidelor. Or, acestea au marcat la modul serios activitatea tuturor partidelor din Moldova.

V.L.: Aveţi perfectă dreptate – acestea sînt încă două elvenimente politice importante ale anului 2008, deşi îşi au rădăcinile în anul 2007. Dintr-o analiză a PCRM pe care acest partid a făcut-o în vederea pregătirii către alegerile din 2009, a rezultat să se meargă pe cîteva elemente politice, unul dintre care a fost şi majorarea pragului electoral. Iniţiativa a fost făcută în decembrie 2007, dar a fost adoptată în aprilie 2008 şi, ca urmare, pragul electoral a fost majorat de la 4% la 6%. Într-o serie de state europene există astfel de prag electoral, lucru care a fost invocat şi de acei care au promovat respectiva modificare. Însă practicile europene prevăd că prevederile de acest gen nu trebuie să inhibe alte libertăţi. În Republica Moldova această majorare trebuie tratată în conexiune cu o serie de paşi de ordin politic întreprinşi în paralel. În primul rînd, e vorba de interzicerea blocurilor electorale. În al doilea rînd, nu trebuie neglijate prevederrile noii Legi a partidelor politice, care au obligat de facto partidele să treacă reînregistrarea, ceea ce presupune o problemă adiţională pentru ele şi încetinirea pregătirii către alegerile din 2009. În plus, trebuie să menţionăm şi prevederile referitor la finanţarea partidelor din bugetul de stat, care prevede că de mijloace bugetare vor beneficia doar formaţiunile parlamentare şi cele cu o anumită pondere în administraţia publică locală. De asemenea, trebuie invocată şi interdicţia de a ocupa anumite posturi de răspundere, impusă persoanelor cu dublă cetăţenie. Din punct de vedere politic, aceste acţiuni, care s-au produs în 2007-2008, în final s-au dovedit a fi cuplate, iar efectul lor cumulativ a condus la stabilirea unor practici ce nu sînt întîlnite în statele europene. Comparaţia cu situaţia din statele europene, la care recurge des PCRM, nu mai este valabilă în acest caz.  

„Profit”: Din acest punct de vedere, cum apreciaţi climatul preelectoral în Republica Moldova? Căci, se aud tot mai multe voci nemulţumite de acest climat, în special din tabăra opoziţiei.

V.L.: Climatul politic din Republica Moldova la moment poate fi tratat din cîteva puncte de vedere. În primul rînd, este vorba nemijlocit de cadrul legislativ şi de relaţia dintre partidele politice. Pe marginea cadrului legislativ m-am expus deja, iar cît priveşte cel de-al doilea aspect, aş menţiona că preşedintele ţării confundă uneori postura sa de şef de stat cu cea de lider de partid şi face declaraţii de susţinere în favoarea unor partide. Pe de altă parte, se încearcă coalizarea anumitor partide, realizarea anumitor înţelegeri. Am în vedere situaţii de genul celei din Consiliul municipal Chişinău, unde unele partide cooperează, fără a avea înţelegeri pe hîrtie, dar se pare că acestea există la modul practic. E vorba de o anumită înţelegere care pare că există între PCRM şi PSD.

Un aspect important îl constituie şi susţinerea partidelor politice din Republica Moldova de către Federaţia Rusă. Se speculează foarte mult pe marginea creării Asociaţiei „Prietenii Rusiei în Moldova”, care a fost lansată prin intermediul unui site ce se presupune că ar fi subordonat direct sau indirect ex-preşedintelui Petru Lucinschi. De asemenea, o serie de întrebări ridică faptul că Uniunea Centristă, care a fost condusă de un consilier al ex-preşedintelui Lucinschi, îl încorporează pe fostul premier Vasile Tarlev în rîndurile sale. Apariţia dlui Lucinschi de mai multe ori în prim-planul evenimentelor politice cu declaraţii în susţinerea PSD iarăşi   ridică o serie de întrebări. Şi, evident, este vorba de zvonurile despre o eventuală unire dintre PSD şi UCM înainte de alegeri. Aceste zvonuri au început să circule recent în Moldova. Se presupune că respectivul posibil proiect este susţinut de Moscova pentru a diminua numărul de voturi pe care le-ar putea obţine unele partide din Moldova, dar şi pentru a da mai multe şanse celor doi foşti premieri să intre în Parlament. Chiar dacă acesta va fi un partid mic, el va juca rolul de balanţă în Parlament. Acest rol pînă acum l-a jucat Dumitru Diacov.

„Profit”: Şi dacă tot am început să discutăm despre posibile mişcări de fuziune pe arena politică, aş dori să vă întreb: care alte partide ar mai putea face astfel de mişcări pe lîngă cele menţionate de Dvs.?

V.L.: S-a discutat foarte mult despre o eventuală unire a formaţiunilor de orientare liberală. Am văzut o serie de propuneri în acest sens, iar o publicaţie periodică a venit şi cu un apel în acest sens. Prin partidele liberale am în vedere PL, PLDM, AMN, PNL şi MAE. O unire formală a acestor formaţiuni într-un singur partid ar fi presupus, în primul rînd, procedura de reînregistrare. Eventual, s-ar fi putut merge şi pe calea lichidării unor partide şi aderării la unul considerat drept bază, fără schimbarea denumirii. Dar o astfel de coalizare este, practic, imposibilă. Presupun că nici unul dintre liderii partidelor respective nu ar fi vrut să se unească într-un partid, în denumirea căruia nu s-ar fi regăsit măcar parţial şi denumirea formaţiunii sale.

Mai există şi alte probleme în acest sens. Deşi ipotetic vorbim că aceste partide s-ar putea uni, situaţia reală este diferită. Nici unul dintre liderii partidelor respective nu crede că şi-ar fi dorit o astfel de unire. Spre exemplu, PL a dat clar de înţeles că nu vrea să contacteze, nu vrea să coalizeze, cel puţin pentru moment, cu alte formaţiuni, reprezentanţii cărora au lucrat în cadrul sistemului sovietic. Este o declaraţie de ordin general şi, presupun eu, formală. În realitate, cred că fiecărui preşedinte îi este greu să cedeze partidul pe care l-a creat şi să intre într-o coaliţie în care va avea un control mai mic şi care nu-i garantează o promovare a anumitor interese.

Un alt exemplu, PLDM. Acest partid a fost înregistrat cu mari greutăţi, ceea ce a făcut dovada climatului politic prost din Moldova. După înregistrare, cei care au semnat pentru a adera la PLDM au fost chemaţi şi interogaţi, puşi să semneze, stînd ore întregi în picioare, ceea ce este o hărţuire politică evidentă. PLDM este un partid nou şi care doreşte să fie unul puternic. Au fost investite resurese, inclusiv personale ale liderului. Şi este puţin probabil că PLDM, abia fiind creat şi investind atîta efort în crearea sa, ar vrea să-şi cedeze independenţa.

În cazul AMN avem o situaţie niţel diferită - AMN are siguranţa că va trece în Parlament. Pentru această formaţiune nu este stringentă problema coalizării pentru a intra în Parlament. Ei însă cred că ar fi dispuşi să coopereze cu cineva după intrarea în Parlament, ceea ce, de fapt, au declarat toate partidele pe care le-am menţionat.

În cazul PNL şi MAE, este vorba de două partide care nu pot trece pragul electoral. Acum se încearcă unirea lor, dar e puţin probabil că vor reuşi să acceadă în Parlament, ceea ce presupune că voturile lor vor fi distribuite altor formaţiuni.

Dacă tot vorbim de alegeri în sensul distribuirii voturilor, mai există încă un element – majorarea pragului electoral de la 4% la 6% presupune şi un procentaj mai înalt de distribuire a votului. În primul rînd, pentru partidele care acumulează un procentaj mai înalt. Cu alte cuvinte, dacă PCRM ar acumula, spre exemplu, 23-25%, ar obţine aproape dublu locuri în Parlament. Apropo, unul din ultimele sondaje de opinie arăta că PCRM ar acumula 47,2% din voturi, dar aici nu se ia în calcul electoratul indecis. Acolo unde s-a luat în calcul şi electoratul indecis, PCRM i-au revenit 20-22% din voturi. Aceasta este mai aproape de realitate, deoarece cei indecişi, de obicei, sînt indecişi în cazul partidelor democratice, dar nu în cazul PCRM. Din totalul de 37% din indecişi, probabil o bună parte nu va participa la alegeri sau vor participa, dar vor strica buletinele. Dar din aceste 37%, circa 20-30% totuşi vor vota.

„Profit”: Se aud tot mai multe voci precum că criza financiară mondială va „alunga” în ţară foarte mulţi cetăţeni care muncesc la negru peste hotare. Care, credeţi, că va fi influenţa acestor oameni asupra rezultatelor alegerilor?  

V.L.: Este ideea că votanţii din afara ţării s-ar putea să nu voteze pentru PCRM. Un expert spunea chiar că distribuţia voturilor în afara ţării este similară cu distribuţia voturilor în interior. Nu sînt foarte sigur de asta, pentru că sondajele nu se fac în afara ţării, ci prin intervievarea oamenilor care sînt sau au revenit în ţară. Din discuţiile cu oamenii care vin şi pleacă peste hotare, ştim, de fapt, că ei votează cu altcineva decît cu PCRM.

Desigur, o criză financiară de asemenea proporţii nu poate să nu afecteze şi Moldova. În ţară vor veni o serie de oameni nemulţumiţi. Partidele care vor prezenta programe economice pe înţelesul oamenilor, vor putea să atragă o parte din acest electorat, care se pare că nu este tocmai comunist. S-ar putea însă ca procentajul asigurat de aceşti oameni să nu fie atît de serios după cum se crede.

„Profit”: Care credeţi că va fi configuraţia noului Parlament?

V.L.: Este clar că Partidul Comuniştilor va lua un procent foarte înalt. Cred că putem vorbi despre minimum 20% de voturi. Nu exclud că după alegeri acest partid va încerca să coalizeze cu cineva în vederea constituirii unei alianţe postelectorale. Am în vedere partidele cu care are deja o experienţă de colaborare - în primul rînd, PD, dacă va trece în Parlament. Poate fi o înţelegere de ordin general, nu numaidecît o coalizare oficială. Al doilea partid cu care PCRM ar putea face coaliţie este PPCD, dacă, desigur, şi acesta va trece în Parlament. Pentru că vizavi de şansele acestei formaţiuni situaţia nu este tocmai clară. Apropo, siguranţa că PPCD va trece în Parlament este mult mai mică decît în cazul PD.

Sigur că mai este şi elementul numărul trei, UCM, în cazul în care reuşeşte să finalizeze cu succes negocierile cu PSD şi să-şi soluţioneze problemele juridice pe care le are cu Ministerul Justiţiei. Eu nu exclud că UCM ar fi dornică să coalizeze cu PCRM, chiar dacă acesta acum nu prea este dispus să negocieze cu centriştii.

Dar s-ar putea cu acelaşi succes ca PCRM să nu aibă o pondere chiar atît de mare în următorul Parlament şi în acest caz coaliţia să fie formată de restul partidelor. Iar partidele gen PD s-ar putea să joace rolul de balanţă.   

„Profit”: V-aţi referit la posibile scenarii postelectorale, dar eu aş fi vrut să aflu care, în opinia Dvs., sînt partidele cu şanse de a accede în Parlament?

V.L.: PCRM şi AMN sînt unicele două partide care trec cu siguranţă în Parlament. În rest, astfel de partide ca PD, PLDM şi PL se află la limita pragului electoral. Şi rămîne un mare semn de întrebare vizavi dacă se va produce o eventuală unire între UCM şi PSD şi dacă acest eventual partid comun va fi capabil să treacă pragul electoral. O altă întrebare foarte importantă este, care va fi prestaţia PPCD în aceste alegeri şi dacă va reuşi să treacă în Parlament. În mediile politice se discută acum foarte mult dacă creştin-democraţii vor beneficia sau nu de susţinerea administrativă a actualei guvernări.

„Profit”: Cîte procente din 100 au comuniştii de a rămînea la guvernare şi cîte procente - democraţii?

V.L.: Suma acestor doi factori nu va fi oricum 100%. Cred că am putea spune aşa – 50% în favoarea PCRM şi a partidelor cu care va face acesta coaliţie contra 30%-40% pentru o eventuală coaliţie a partidelor de opoziţie.

„Profit”: Credeţi că pot apărea probleme cu alegerea viitorului preşedinte al ţării?

V.L.: Alegerea viitorului preşedinte este unul dintre cele mai greu de prognozat lucruri. Dacă vorbim de campania electorală, lucrurile sînt clare în ce priveşte partidele politice. În ce priveşte candidaţii acestor partide la funcţia de preşedinte – nimeni, în general, nu discută acest lucru. Mi se pare o scăpare din partea partidelor politice, deşi, pe de altă parte, e de înţeles acest lucru - într-o republică parlamentară postul de preşedinte nu este unul atît de important. Totuşi, în Republica Moldova, PCRM a demonstrat că dintr-o republică parlamentară te poţi uşor transforma într-o republică pur prezidenţială.

Vladimir Voronin nu mai poate candida pentru un nou mandat prezidenţial şi putem presupune că e interesat să preia o funcţie importantă în cadrul Parlamentului, mai mult decît în cadrul Guvernului. E posibil să preia funcţia de lider al fracţiuni parlamentare a PCRM sau chiar de preşedinte al Parlamentului. Cred că el nu ar fi interesat ca în Republica Moldova să fie alt pol de putere, ceea ce a şi demonstrat pînă acum. E de presupus că noul preşedinte al ţării va fi o figură de o vizibilitate mai înaltă, dar de o putere mai limitată, ceea ce este o practică normală într-o republică parlamentară. Rolul preşedintelui este de a fi mediatorul între partide, de a concilia întreaga populaţie, dar nu de a proceda cum a făcut-o preşedintele Voronin - să indice pentru cine trebuie de votat.

Presupun că preşedintele Vladimir Voronin ar fi interesat să limiteze rolul şi atribuţiile şefului statului, astfel încît polul de putere să rămînă la el şi să controleze situaţia în favoarea PCRM, dar şi a sa personală. Cel mai probabil, se va propune un candidat din afara politicii, care să fie susţinut de cît mai multe partide. La sigur, noul pdeşedinte va fi o figură foarte diferită de cea a preşedintelui Vladimir Voronin. Nu vreau să folosesc cuvîntul „slab”, dar acesta va avea puteri mult mai limitate decît actualul şef al statului. Pentru perioada următorului mandat, preşedintele va fi o figură secundară. Situaţia s-ar putea schimba doar dacă se va reveni la alegerea directă a preşedintelui de către întreg poporul.

„Profit”: Vă mulţumim pentru interviu.