Expertul Centrului Analitic Independent ”Expert-Grup”, Veaceslav Negruţa, fost ministru al Finanţelor, se arată convins că prezenţa la Chişinău a Misiunii FMI şi negocierea unui nou program este imperios necesară pentru asigurarea stabilităţii financiare a Republicii Moldova, care se află pe muchie de cuţit. În acelaşi timp, expertul presupune că discuţiile cu Fondul vor fi extrem de complicate pe fundalul evenimentelor din ultima perioadă şi consideră că ”FMI nu va mai accepta şi tolera doar promisiuni”. ”Exact la fel nu va tolera nici Comisia Europeană şi nici alţi parteneri de care depinde finanţarea Republicii Moldova”, afirmă Veaceslav Negruţa.

Profit: Dle Negruţa, în opinia Dvs., venirea FMI la Chişinău este o misiune posibilă sau imposibilă pentru actualele autorităţi, care îşi pun mari speranţe în faptul că dialogul cu FMI va îmbunătăţi cumva situaţia economică din ţară?

Veaceslav Negruţa: Probabil, totul este posibil din moment ce ştii cine negociază şi care sunt subiectele negociate. În acelaşi timp, trebuie să ai şi temele pentru acasă bine pregătite. Dacă aceste trei ingrediente reprezintă un atu pentru actualul Guvern, atunci, cu siguranţă, misiunea este posibilă.

Totodată, este adevărat că misiunea Fondului nu va fi una uşoară, având în vedere că aceasta vine pe un fundal foarte prost şi trist, când în ultimii doi ani s-a dat cu piciorul în tot ce înseamnă înţelegeri, discuţii şi programe, care au fost iniţiate în colaborare cu FMI în perioada 2010-2013.

Nu exclud să existe şi o supărare, ba chiar o furie din partea FMI, pornind de la faptul că subiecte foarte sensibile, cum ar fi sectorul bancar, transparenţa acţionariatului în sectorul bancar, furtul miliardului şi tranzacţiile dubioase, inclusiv de tranzit de bani murdari prin Republica Moldova, reprezintă teme deseori atenţionate cu insistenţă, la care însă Guvernul din păcate nu a reacţionat, chiar dacă „becuşorul roşu” s-a aprins nu o singură dată. Evident că din acest punct de vedere discuţiile vor fi extrem de dificile.

Pe lângă sectorul bancar, există mari probleme în sectorul finanţelor publice, iar ca efect direct sau indirect, tot ce s-a întâmplat în sectorul bancar. La moment, veniturile sunt supraapreciate, pentru că economia şi-a schimbat tendinţa şi este în descreştere, există constrângeri de activităţi economice, respectiv şi defalcările la buget sunt altele decât au fost prevăzute iniţial. Pe de altă parte, avem îngheţarea finanţărilor externe, care, de regulă, reprezintă între 10-12% din totalul veniturilor la buget, dar şi partea de cheltuieli care este umflată la capitolul de angajamente şi nu are acoperire financiară. Toate aceste subiecte în sectorul bancar şi dezechilibrele din sistemul finanţelor publice sunt teme grele de negociat cu FMI. Probabil, sunt câteva chestiuni pe care Guvernul trebuie să le pregătească din timp, astfel încât atunci când se va aşeza la masa de negocieri să reducă din tensiunea care eventual ar exista, prin prezentarea anumitor acţiuni deja realizate.

Profit: Autorităţile de la Chişinău speră că semnarea acordului cu FMI privind un nou Program de finanţare va permite deblocarea fondurilor şi de la ceilalţi donatori externi, în primul rând, Banca Mondială şi UE. Care sunt şansele ca acest lucru să se întâmple?

V.N.: Este adevărat că de iniţierea unui nou program cu FMI depind alte finanţări, inclusiv de la UE sau Banca Mondială, doar că nu este suficient să ai anumite înţelegeri. Este nevoie ca acestea să fie susţinute şi de aprobările necesare la Consiliul Director al FMI. Mai mult decât atât, orice angajamente şi priorităţi asumate de Guvern nu trebuie să fie doar asumate, ci stabiliţi clar paşii de realizare. FMI nu va mai accepta şi tolera doar promisiuni. Exact la fel nu va tolera nici Comisia Europeană şi nici alţi parteneri de care depinde finanţarea Republicii Moldova.

Respectiv, eu nu mă aştept că dezgheţarea finanţărilor se va produce în 2015. Presupun totuşi că misiunea, care ar urma să vină până la sfârşit de septembrie, va fi una migăloasă, minuţioasă, cu multe analize şi discuţii la Chişinău, după care vor urma mai multe convorbiri la Washington, pentru a lua o decizie la board. Cel mai probabil, acest lucru va fi posibil către sfârşitul lunii noiembrie, început de decembrie, iar un nou program cu Republica Moldova poate fi iniţiat doar în ianuarie-februarie 2016. Respectiv, finanţările pentru 2015 practic vor rămâne îngheţate. Asta în cel mai bun caz.

Profit: Ministerul Finanţelor este un jucător important în cadrul acestor negocieri. Dvs., în calitate de fost ministru al Finanţelor, cum credeţi la ce compromisuri ar trebui Moldova să meargă?

V.N.: Noi nu cunoaştem exact care sunt condiţionalităţile FMI. Pe de altă parte, nu am văzut niciun mesaj clar din partea Guvernului referitor la ce vrea să facă până la venirea Misiunii, astfel încât să fie suficient de convingător în perioada în care aceasta se va afla la Chişinău. Este adevărat că Ministerul Finanţelor este un jucător important în acest proces. Din păcate, asta se întâmplă atunci când alte sectoare care trebuiau să implementeze anumite reforme şi angajamente, au lăsat totul baltă. În aceste condiţii, Ministerul Finanţelor este în situaţia de a impune anumite reforme, inclusiv prin aşa-numitele optimizări şi reduceri de cheltuieli, iar în rezultat reforma se impune de la sine. În opinia mea, nu este cea mai reuşită abordare. În cazul dat, Ministerul Finanţelor este pus în ungherul constrângerilor bugetare, în căutarea de resurse financiare şi nu avem de unde ne aştepta la prea mare creativitate din partea lui. Acum, creativitatea ar trebui să vină de la echipa care nemijlocit va fi implicată în aceste negocieri.

Recent, printr-o dispoziţie a premierului Valeriu Streleţ a fost constituit grupul de negociatori şi grupurile de lucru care vor fi implicate în acest proces. De exemplu, sunt surprins să văd componenţa negociatorilor şi conducătorul echipei de negociatori. Chiar dacă şi funcţia parcă ar indica să fie domnia sa, ministrul Economiei Stephan Bride, totuşi cred că întâietatea ar trebui să aparţină persoanelor care au experienţă în negocierile cu FMI, pentru a asigura succesul acestui proces. Mai mult, în grupul de negociatori nu se regăseşte ministrul Agriculturii, or, cunoaştem foarte bine problemele create cu datoriile Fondului de subvenţionare. Dacă ne aducem aminte, în 2010-2011 noi am fost cei care am elaborat un sistem de subvenţionare, care prin definiţie nu putea genera datorii trecătoare din an în an. În 2014 acest mecanism a fost dat peste cap. Indiscutabil, ministrul Agriculturii ar fi trebuit să fie parte a acestui grup. În realitate, acolo se regăsesc prea mulţi oameni fără elementare aptitudini de negociere. În acest caz, foarte multe vor depinde de Prim-ministru, care deşi nu este parte a grupului de negocieri, ar trebui să impună o anumită disciplină şi dirijare a procesului pe durata celor două săptămâni de aflare a misiunii FMI la Chişinău.

Profit: FMI va cere, cu siguranţă, înăsprirea politicii monetar-fiscale. În opinia Dvs., ce ar putea face ministerul în acest caz? Pe ce aspecte trebuie să insiste, cu ce să cadă de acord şi cu ce nu?

V.N.: Nu este probabil indicat să vorbim cu ce să fie şi cu ce să nu fie de acord ministerul. Până la urmă, tot programul cu FMI este proprietatea Guvernului, care îşi asumă un ownership şi leadearship în implementarea acţiunilor convenite cu FMI. Aceste acţiuni prin definiţie nu pot fi tratate ca şi condiţionalităţi din partea Fondului, pentru că programul se semnează de către Premier, guvernatorul BNM, ministrul Finanţelor şi cel al Economiei. Toate aceste măsuri aparţin Guvernului, care şi le asumă pentru o anumită perioadă spre a fi implementate. Este adevărat că situaţia pe care o avem acum impune fără doar şi poate majorarea poverii fiscale pe un termen mediu şi lung sau optimizarea programelor cu finanţare de la buget.

Mai mult, în cazul în care nu se va revedea poziţia Cabinetului de Miniştri din 2014, vom avea povara garanţiei emise în toamna anului trecut în favoarea BNM din creditarea celor trei bănci în dificultate, fapt care va crea presiuni enorme pentru următorii 5-10 ani. Respectiv, povara ar urma să crească, pentru a asigura un minim de finanţare la buget. Scadenţa acestei datorii va veni foarte curând, în luna octombrie, când va începe şi procedura de lichidare a celor trei bănci.

Prin urmare, fără a fixa această garanţie în datorie publică discuţiile cu FMI nu vor putea continua. Până astăzi vorbim cu toţii despre miliardele furate şi despre problemele sectorului bancar, dar mai puţin simţim pe umerii noştri această povară. Din momentul în care toată această gaură financiară se va pune pe umerii contribuabililor sub formă de datorie publică, efectele vor fi imediate. Azi vedem majorări de tarife, de preţuri ca şi consecinţă a scoaterii miliardelor din ţară în direcţii şi destinaţii mai puţin sigure, dar efectul direct va veni după preluarea garanţiei în datorii. Din acest punct de vedere, pentru o perspectivă medie şi lungă de timp, va fi o majorare a poverii fiscale sau o reducere drastică a părţii de cheltuieli de la buget. Trebuie să luăm în calcul şi faptul că finanţatorii externi vor reduce considerabil asistenţa bugetară. Deja au fost semnale foarte clare că contribuabilii europeni nu sunt de acord ca banii lor să fie direcţionaţi către Republica Moldova pe uşa din faţă, iar prin uşa din spate să fie scoşi în alte direcţii. Este incorect şi inechitabil.    

Profit: Având în vedere experienţa Dvs. în negocierile cu FMI ce sfaturi aţi oferi actualilor negociatori?

V.N.: Eu sunt sigur că toţi negociatorii şi guvernarea ar trebui să depună eforturi pentru a-şi stabili o agendă clară pentru acest exerciţiu. Recomandările pot fi atât tehnice, cât şi generale. Totuşi, probabil ar fi corect să mă abţin să dau sfaturi, iar ceea ce am recomandat deja Guvernului este ca acesta să-şi asume cât mai urgent un plan anticriză în care să fie descrise anumite acţiuni pe termen imediat şi mediu, care să acopere cel puţin doi ani şi să urmărească scopul de a stabiliza finanţele publice şi sectorul financiar. De asemenea, acest lucru este important pentru o relansare economică de viitor. Miracole şi minuni nu vor avea loc. Tot ce s-a întâmplat în ultimul un an şi jumătate este trist, este o pată neagră în istoria Republicii Moldova ca stat, dar şi o povară enormă pentru viitor. Toate aceste lucruri sunt cunoscute de guvernanţii care vor intra în negocieri cu FMI. Mai mult, unii negociatori au fost marii părtaşi ai tuturor evenimentelor care s-au întâmplat în ţară. Acum va trebui ca ceea ce au făcut prost până acum să facă altfel sau să accepte să se retragă, pentru că trebuie să recunoaştem - credibilitatea lor, inclusiv în faţa celor de la FMI, a avut de suferit enorm.

Profit: Lipsa de transparenţă în sectorul bancar s-a numărat printre cauzele care au dus la suspendarea programului de colaborare între Guvernul Moldovei şi FMI. În opinia Dvs., cum poate fi îmbunătăţită transparenţa în sistemul bancar, în condiţiile în care ”jaful” secolului a lăsat o amprentă foarte puternică asupra sistemului?

V.N.: Fără un plan de asanare a sectorului bancar nu ne putem mişca mai departe. Din păcate, BNM, care este regulatorul sectorului bancar, nu a prezentat public niciun plan de asanare. Noi nu cunoaştem care este foaia de parcurs în cazul celor trei bănci care în curând vor intra în procedura de lichidare.

De asemenea, nu ştim care este motivul şi soarta de mai departe a celorlalte trei bănci care au fost trecute sub supraveghere specială. Aceste trei bănci au fost cele care au concurat pentru obţinerea dreptului de deservire a conturilor trezoreriale – afacere pe care a avut-o până nu de mult BEM. Tenderul a fost câştigat de MAIB care va administra în următorii trei ani banii publici. Să nu ne pomenim la anul într-o situaţie similară celei din 2014, şi să constatăm că banii publici au plecat pe apa sâmbetei. Noi nu cunoaştem o strategie certă ce ţine de supravegherea şi gestionarea situaţiei pentru următorii cinci ani, pentru a recăpăta încrederea în sistemul bancar, considerat până nu de mult unul dintre cele mai bine dezvoltate sectoare din Moldova.
 
Din acest punct de vedere, rolul BNM este unul crucial. Nu cred că actuala conducere a BNM mai are dreptul moral să elaboreze acest plan de asanare şi să-l implementeze. În acest caz este nevoie de decizii radicale. Dar asta nu înseamnă că există garanţia că odată cu schimbarea conducerii vor veni alte persoane mai integre şi mai puţin conectate politic la diferite grupuri. Au existat numeroase recomandări din partea FMI şi a Băncii Mondiale încă în februarie 2014, când a fost efectuată analiza sectorului financiar din Moldova. Există un set întreg de măsuri, care trebuie doar acceptat şi preluat. Sunt oameni cu experienţă şi expertiză care au sugerat cum poate fi salvată situaţia. Cu regret, constatăm că regulatorul este ghidat de alte priorităţi.

Profit: Lichidarea celor trei bănci este o condiţie a partenerilor externi, inclusiv a FMI. La ce aspecte esenţiale trebuie să fie atrasă atenţia în cadrul procesului de lichidare, pentru a nu duce la agravarea situaţiei şi aşa precară din acest sector?

V.N.: Un prim aspect ţine de faptul că tergiversarea lichidării acestor trei bănci costă tot mai mult şi mai mult. Procesul este deja prea întârziat. Ba mai mult, se împart numeroase bunuri, deşi oficial licenţa acestor bănci este încă valabilă. Există neconcordanţe legale admise de către regulator.

Ce aspecte trebuie luate în calcul în procesul de lichidare? Aspectele cu deponenţii sunt într-un fel rezolvate, prin punerea în seama contribuabililor a întregii poveri. Totodată, în linii mari, cei care muncesc în aceste trei bănci deja intenţionează să plece la alte bănci. Nu văd careva presiuni serioase din partea angajaţilor, chiar dacă se încearcă anumite acţiuni prin filiera sindicatelor.

De asemenea, nu cred că vor apărea careva blocaje în gestionarea banilor publici, pentru că sistemul trezorerial va fi preluat de o altă bancă. Dar lecţia celor trei bănci trebuie învăţată, iar concluziile trase. Din păcate, nu văd astfel de porniri. Există semnale că cele trei bănci aflate sub supraveghere specială, pe lângă faptul că au probleme cu transparenţa acţionariatului, au preluat anumite practici proaste de la cele trei care vor fi lichidate. Respectiv, BNM admite perpetuarea situaţiei şi a ilegalităţilor în sectorul bancar. Nu văd determinare şi acţiune în deciziile BNM.

Profit: Cel mai probabil, fraudele de la cele trei bănci vor fi investigate în continuare de compania Kroll. Ce aşteptări aveţi de la această investigaţie?

V.N.: Sunt lucruri diferite, ce aşteptări avem de la investigaţie şi care va fi compania care va face această investigaţie. De la cea de-a doua etapă ne aşteptăm la o veritabilă investigaţie cu elemente penale şi, evident, recuperarea banilor ajunşi în off-shore sau jurisdicţii dubioase. Cred că acestea sunt aşteptările întregii societăţi, dar şi ale celor care activează în domeniul finanţelor, pentru a recăpăta măcar puţin câte puţin din încrederea şi transparenţa de altădată. Pe de altă parte, am dubii că Kroll va fi onorat cu acest contract de investigare şi recuperare. Motivul este simplu. Nu exclud că, dat fiind existenţa unui singur ofertant, licitaţia va fi anulată şi anunţat un alt tender. Şi atunci perpetuarea procedurilor de selectare va mai dura. Cred că este şi în interesul anumitor personaje de la guvernare ca acest proces să fie tărăgănat, având în vedere că se simt cu musca pe căciulă.

Profit: În opinia Dvs., de ce alte companii internaţionale cu renume nu au manifestat interes pentru această investigaţie?

V.N.: E simplu. Dacă ne uităm atent la procedura de lansare a celei de-a doua etape de achiziţionare a serviciilor de investigaţie, observăm că invitaţia de participare nu a fost făcută publică, ci trimisă direct la patru companii. Una dintre acestea este Kroll, cunoscută drept companie de investigaţie şi recuperare, însă celelalte trei sunt companii de audit, iar profilul lor din start nu le permite să participe la etapa a doua de investigaţie. Mai mult decât atât, compania de audit KPMG este în conflict de interese cu BNM, pentru că este auditorul acesteia. La PricewaterhouseCoopers a activat chiar guvernatorul BNM, dar şi alţi conducători din ţară. Prin urmare, era şi de aşteptat că doar o companie putea să aplice pentru aceste servicii. Eu nu exclud că scurgerile de informaţii care s-au făcut din primul raport Kroll ar fi avut intenţia de a descuraja Kroll să participe la a doua etapă. Aceasta, însă, au avut curajul şi încăpăţânarea să-şi depună oferta.

Acum mă întreb dacă în prima etapă BNM a avut o listă de companii de investigaţie, printre care nu erau companii de audit, de ce în etapa a doua invitaţiile nu au fost trimise anume acestor companii specializate? Cred că situaţia s-a modelat astfel încât să se obţină un singur ofertant. Decizia aparţine exclusiv BNM - regulatorul a solicitat aceste servicii, fiind o instituţie independentă. Ulterior, BNM va expedia decizia luată Comitetului de stabilitate financiară, după care va fi luată o decizie finală. Întrebarea care apare acum este cine sunt membrii acestui Comitet – politicieni, miniştri, care au conexiuni politice, dar şi conexiuni cu companiile de audit. Prin urmare, ar fi corect ca aceştia să se abţină să dea sfaturi. În acest caz, ne întrebăm ce doreşte de fapt BNM: o decizie sau o acoperire a lipsei de decizie?

Profit: Unii experţi susţin că lichidarea celor trei bănci înseamnă de fapt că miliardul furat nu va mai fi recuperat, iar astfel se vor şterge toate urmele. Care este părerea Dvs. la acest subiect? Lichidarea băncilor va ajuta sau va îngreuna recuperarea banilor?

V.N.: Procedura de lichidare trebuie urmată strict conform legislaţiei, iar tot ce ţine de investigare şi recuperare să se desfăşoare în paralel. Este vorba de două procese total separate. Asta ar însemna, cu siguranţă, că nicio înregistrare electronică sau pe hârtie nu poate fi lichidată. Ele trebuie puse la dispoziţie oricând vor fi solicitate de cei preocupaţi de investigaţia şi recuperarea banilor pierduţi.■



Bliţ interviu:

Cu ce se ocupă la moment fostul ministru al Finanţelor?
Exact cu ceea ce s-a ocupat până a fi ministru – expertiză în domeniul economiei şi finanţelor publice.

Regretaţi ceva în activitatea Dvs. de ministru?
Nu. Chiar sunt mândru.

Care acţiuni vă fac să vă simţiţi mândru?
În special este vorba de modificarea şi introducerea unei legislaţii noi în domeniul finanţelor publice locale, responsabilitatea bugetar-fiscală şi planul strategic de management al finanţelor publice până în 2020. Aceste documente sunt piatra de temelie pentru dezvoltarea sectorului pentru o perioadă lungă de timp. Asta îmi dă siguranţa că lucrurile trebuie şi pot merge bine.

Aţi mai accepta funcţia de ministru dacă vi s-ar propune?
Poate, doar în anumite condiţii.

Care ar fi acestea?
Condiţiile ţin de experienţa pe care am acumulat-o. Totul depinde de echipa guvernamentală din care aş putea face parte şi în care să am încredere. Dar cred că asta ţine de domeniul utopiei, atât timp cât avem această clasă politică. Nu cred că un ministru care a mers împotriva sistemului poate acum obţine un vot de încredere din partea ”arhitecţilor” acestui sistem.