Profesorul Colegiului de Ecologie din Chişinău, Vasile Muşinschi, este unul dintre puţinii oameni care a încercat şi a reuşit să dea o nouă viaţă gramofoanelor şi patefoanelor, care pe timpuri constituiau nucleul petrecerilor. A descoperit pasiunea pentru restaurarea acestor instrumente muzicale cu trei ani în urmă, cînd, fiind în vizită la un prieten, a observat printre mai multe lucruri netrebuincioase la casa omului un patefon defectat, care însă i s-a părut o adevărată comoară. S-a întrebat atunci:  „Cum este posibil ca un lucru care a bucurat atîţia oameni, să ajungă acum la gunoi?”. Restaurarea acelui patefon aruncat în voia sorţii a constituit pentru Vasile Muşinschi, inginer-mecanic de profesie, o adevărată provocare. Cu permisiunea stăpînului şi apelînd la toate cunoştinţele din domeniul mecanicii şi prelucrării lemnului, el a reuşit să-i dea o nouă viaţă patefonului, soarta căruia părea deja pecetluită.

Cuprins de febra acestei pasiuni, a mai făcut rost şi de alte patefoane vechi pe care le-a restaurat cu succes. Într-o bună zi însă cineva l-a întrebat, dacă repară şi gramofoane. Ştiind că mecanismul patefoanelor şi gramofoanelor este, practic, identic, şi-a dat acordul. I-au fost aduse, astfel, trei gramofoane, complet uzate. Au urmat apoi luni de zile în care cu foarte multă migală şi dăruire de suflet a muncit la restaurarea gramofoanelor cu pricina. Atît difuzorul acestora, cît şi mecanismele de rotire a suportului pentru disc erau atît de defectate, încît, cu siguranţă, puţini s-ar fi încumetat să încerce să le aducă la viaţă. Cu toate acestea, a reuşit să înregistreze o nouă victorie, transformînd cele trei gramofoane vechi în adevărate opere de artă.

„Pe timpuri, la noi în sat, la Vasilcău, era un singur om care avea gramofon şi de sărbători toţi se adunau la el pentru a vedea ce mai este şi acesta”, povesteşte Vasile Muşinschi, care susţine că obiectele muzicale ascund în ele şi istoria celor cărora le-au aparţinut. Astfel, pe unul dintre gramofoanele aduse pentru restaurare, era indicat numele „Silivestru Zaharia I. Japca”. Se presupune că acesta ar fi fost confiscat în anii deportărilor de la un locuitor al satului Japca, menţionarea proprietarului fiind făcută de cei care au sechestrat bunul. Astfel, aceste obiecte muzicale, pe lîngă valoarea lor culturală pe care o reprezintă, pot constitui şi o sursă de cercetare pentru istorici.  

La frumoasa vîrstă de 63 de ani, Vasile Muşinschi  nu-şi simte anii. Este energic şi plin de vigoare, reuşind pînă acum să dea o nouă viaţă mai multor gramofoane şi patefoane. Apropo, unul dintre gramofoane a ajuns în casa unui colecţionar de obiecte muzicale de la Moscova, care l-a achiziţionat contra sumei de 1.200 euro. Celelalte instrumente au fost restaurate în schimbul unor sume de cîteva mii de lei, fiindu-le restituite proprietarilor, care au rămas uimiţi de felul în care arată obiectele care cu ceva timp în urmă erau adevărate vechituri.

În atelierul său de lucru îşi aşteaptă rîndul la o nouă viaţă alte cîteva gramofoane, care sînt în plin proces de restaurare. Din lipsă de timp, acesta poate fi mai îndelungat şi dura chiar şi pînă la cîteva luni de zile. Asta însă nu-l întristează pe Vasile Muşinchi, pentru că, spune el, face acest lucru „în primul rînd, pentru plăcere şi mai puţin pentru bani”.

Vasile MUŞINSCHI: Lucrez din suflet şi pentru suflet. Cît ar părea de straniu pentru unii, atunci cînd vin în atelier să muncesc, munca nu-mi provoacă oboseală. Obosesc mai mult atunci cînd nu am deloc activităţi. Este o adevărată plăcere pentru mine să lucrez la restaurarea acestor obiecte. Cu atît mai mare însă este bucuria cînd, după luni de muncă, văd cum reînvie vremurile muzicale de altădată.

La moment, Vasile Muşinschi munceşte la restaurarea unui gramofon pe care vrea să-l păstreze pentru sine. Difuzorul este de alamă, cel mai bun metal pentru rezonanţa sunetului. Chiar dacă va avea oferte pentru a-l vinde după ce îl va restaura, este sigur că nu se va despărţi de el pentru nimic în lume. „Pur şi simplu, ştiu că, ulterior, nu va exista nici o posibilitate să mai fac rost de altul. Este foarte dificil să mai găseşti gramofoane de alamă. Cel pe care-l am are o istorie de circa 120 de ani”, spune mîndru Vasile Muşinschi, imaginîndu-şi deja cum va arăta gramofonul său.

Pasiunea pentru restaurarea gramofoanelor şi patefoanelor Vasile Muşinschi o împărtăşeşte şi cu pasiunea pentru colecţionarea altor obiecte vechi, cum ar fi sfeşnicele, fiarele de călcat sau ceasurile de perete. Are şi dintre acestea cîteva colecţii, cărora încă urmează să le dea strălucirea şi splendoarea de odinioară.

Este suficient doar să vezi sclipirea din ochii acestui om atunci cînd vorbeşte cu atîta pasiune despre obiectele vechi, pentru a-ţi da seama că datorită acestor personalităţi, pasionate de trecut, noi, generaţiile de azi, avem posibilitatea să privim istoria cu ochii proprii.■