Profitразделитель ссылочного текста №_12_2023, decembrie 2023

Cum să supravieţuim recesiunii?

Alexandru SANAT | Criză & Recesiune

Optimiştii excesivi s-au grăbit să le prezinte pe cele dorite drept realitate, declarînd că pericolul de criză financiară a trecut. Aceasta însă, nu a influenţat în nici un caz poziţiile pesimiştilor, care rămîn aceleaşi: criza nu s-a terminat şi ameninţă economia cu noi neplăceri.

Cum să supravieţui m recesiunii?

 

 

 

 

Visarion CEŞUIEV,
economist

 

Situaţia se va înrăutăţi pînă în noiembrie-decembrie’2008. Se pare că preţurile la resursele energetice vor continua să crească, dacă tranzacţiile futures la sfîrşitul anului 2008 sînt atît de scumpe.  Eu cred că această situaţie va deveni un catalizator pentru combustibilul biologic ieftin. Amintiţi-vă, a mai fost astfel în anii 70, cînd Germania a reuşit să ofere pieţei automobile care consumă 7-8 litri la 100 km.

În Moldova, cu gospodăria ei primitivă, nu se va produce nimic esenţial, fapt care, într-un sens anumit, ne promite anumite avantaje. Este ca în bancul „dormi mai mult – încalci mai puţin”. Noi nu avem producţii mari, care în perioadele de criză cer investiţii şi sprijinul financiar al statului.

Nu vom avea de pierdut mult. Noi avem un avantaj – forţa de muncă valoroasă, care deocamdată este solicitată peste hotare. Dar în legătură cu criza ipotecară, care după SUA a afectat deja Portugalia, Spania, Franţa, muncitorii vor începe să vină şi aceasta ar putea reduce afluxul de bani transmişi de ei în ţară.

Cred că băncile care insistă să vină în Moldova, vor fi urmate de infrastructura financiară – companii de asigurări, investiţii şi leasing, audit, consultanţă, şi noi vom deservi cu încetul economia mondială. Este trist că venirea băncilor, bunăoară, deocamdată nu determină diminuarea ratelor dobînzilor. Străinii nu vor să implementeze o marjă mică pe piaţa noastră şi se folosesc de dobînzile care mai rămîn ridicate.

 

 

 Igor CRAPIVCA,
Director General al
ÎM „Orvento-Metal”,
preşedintele Clubului Oamenilor
de Afaceri „Timpul”

  

Nu este cazul să atragem o atenţie mare asupra consecinţelor triste care ar putea să urmeze dacă recesiunea din economia SUA va fi profundă. Sarcina autorităţilor şi a business-ului este să menţină indicatorii de creştere care au constituit, pînă în anul 2007, 7-8%. Chiar dacă prognoza Băncii Mondiale, potrivit căreia în 2008 economia Moldovei va creşte cu 5-6%, se va îndreptăţi, obiectivul nu se schimbă – pentru noi este important să menţinem tendinţa de creştere a PIB-ului.

Cum să facem acest lucru? În primul rind, trebuie să-i întoarcem acasă pe muncitorii calificaţi, să-i antrenăm în cîmpul muncii pentru ca ei să aibă salarii normale şi să fie alături de familii, în mijlocul rudelor şi celor apropiaţi.  Fluxurile de capital care deja vin în ţară, precum şi cele care sînt acum la stadiul discuţiilor, trebuie reorientate de la consum către sfera producţiilor cu componentă de export.

De asemenea, este important să nu omitem investiţiile străine directe, precum şi investiţiile de portofoliu în acţiunile companiilor moldoveneşti. În anul 2007, în economie au intrat investiţii directe de $500 mln. – un indicator record pentru Moldova. Şi, în final, infrastructura pieţei muncii cere transformări neîntîrziate, care abia de vor fi realizate doar cu eforturile statului, dacă business-ul, care suferă de lipsa pieţei muncii, nu se va antrena în rezolvarea acestei probleme.

Comunitatea de afaceri trebuie să-şi asume rolul de locomotivă în acest sens, să dicteze tonul creării în sistem a pieţei muncii în Moldova.
 

 

 Igor ŞCERBINSCHI,
vicepreşedintele grupului de companii „Daac-Hermes”

 

 Criza de pe pieţele de valori nu trebuie să atingă economia moldovenească, care, din păcate, are un caracter de consum. Consider că temerile legate de eventuala criză vor conduce la un efect pozitiv pentru noi. Căci mărfurile din zona dolarului, în care nivelul consumului scade, devine atractiv pentru noi. Acum, ele sunt mult mai accesibile decît în urmă cu cîţiva ani. Aceasta are legătură cu raportul dintre dolar şi euro, care face aceste mărfuri vizibil mai ieftine.

În această situaţie, este trist faptul că consumul nostru va creşte şi mai mult. Astfel, este foarte importantă politica Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). Acum, multe vor depinde de comportamentul leului şi, mai ales, de modul în care BNM va reacţiona la cursul acestuia. Or, frînările cursului leului sînt periculoase. Într-un moment anumit, ele sînt dăunătoare chiar, pentru că în zona dolarului, de exemplu, alimentele se ieftinesc, ceea ce nu se poate spune despre Moldova, în care leul este mai puternic decît dolarul, făcînd ca produsele alimentare moldoveneşti să fie scumpe.

Pînă acum, instituţiile financiare s-au ascuns după inflaţie, justificînd dobînzile mari la credite. Este bine pentru bănci şi e rău pentru piaţă, care nu se dezvoltă atunci cînd împrumuturile sunt scumpe, iar termenele lor – scurte. Eu cred că noi nu putem aştepta crezînd că toate se vor schimba de la sine, cum nu putem nici întări mult leul.

Produsele de export, de exemplu, vinul, pot avea de suferit din cauza leului puternic, care generează pierderea competitivităţii vinurilor. Dat fiind deprecierea dolarului SUA, vinurile de California, Australia, Chile, au obţinut avantaje de preţ mari pe pieţele mondiale, mai ales, pe piaţa rusă, care are o importanţă strategică pentru vinurile moldoveneşti.

 

Ricoşeul recesiunii

Atenuînd situaţia rezultată din criza ipotecară din SUA, Sistemul Federal al Rezervelor reduce dobînzile, făcînd banii mai accesibili pentru populaţie şi pentru business. Astfel, America le propune cetăţenilor săi să consume şi să cheltuiască mai mult, fapt care, în opinia autorităţilor financiare, trebuie să favorizeze dezvoltarea economiei şi, mai ales, asanarea ei.

Se pare că şi Banca Europeană nu se va opune mult timp şi îşi va arunca privirea asupra exportatorilor ţărilor Uniunii Europene, care pierd în faţa concurenţilor din cauza dolarului  SUA slab în raport cu euro. Aceasta va avea impact asupra onorării de către Banca Centrală Europeană a altui obiectiv – menţinerea unui nivel relativ scăzut al preţurilor de consum.

Cît priveşte acţiunile SUA, este absolut cert că aici se încearcă rezolvarea problemelor economice cu resurse ieftine, comparabile cu o înghiţitură de aer curat pentru un om care se sufocă. Pentru a-l salva sau a-l ajuta să depăşească el însuşi maladia, aici se extinde accesul la finanţe. Cu alte cuvinte, beneficiarul de împrumut potenţial, pe care nu îl ţinea buzunarul să ia bani cu dobînda de 4,5-5%, obţine această posibilitate, luînd în calcul tendinţa de reducere a costului banilor. Dacă rezumăm cele expuse, rezultă că economia americană bolnavă este tratată cu bani ieftini.

Abia de va avea curajul să spună cineva că economia moldovenească s-ar simţi mai bine decît, bunăoară, cea americană, a cărei stare este redresată prin multe lucruri, inclusiv şi banii ieftini.  Fireşte, comparînd economiile vorbim doar despre tonus, şi nu despre valori concrete sau indicatori ai economiilor celor două ţări. Dar nu se ştie de ce s-a decis ca economia moldovenească, care capătă an de an un caracter de consum accentuat, să fie tratată cu bani scumpi.

În avîntul masiv privind importanţa combaterii inflaţiei, care capătă, apropo, nu se ştie de ce, amploarea unei campanii adevărate, în Moldova se urmăreşte scopul de a face banii şi mai scumpi, pentru ca ei să nu influenţeze indicele preţurilor de consum. Drept unul dintre argumentele consilierilor principali ai BNM şi ai Guvernului, se realizează  scopul – în condiţiile inflaţiei mari, populaţia cu venituri mici sărăceşte şi mai mult, iar persoanele cu venituri mari – devin mai bogate. Ca urmare a majorării ratei de refinanţare a BNM, dobînzile la credite urcă lent, făcînd ca banii să fie mai scumpi pentru sectorul real al economiei, deci, mai puţin accesibili pentru business,

Chiar şi partea din business care trage foloase azi, pe de o parte, din creşterea continuă a consumului în Moldova, iar pe de altă parte – din  aprecierea leului în raport cu dolarul SUA, care este în avantajul importatorilor grupului de mărfuri din „zona dolarului”, înţelege că noi mergem pe un curs fals şi alarmant.

Reprezentanţii ei de seamă spun că măsurile antiinflaţie nu pot fi realizate cu o detaşare atît de mare de complexul larg de măsuri în transformările structurale ale economiei, care, apropo, de fapt, nu se fac. De altfel, aceste transformări trebuie să stimuleze activităţile de investiţii şi de inovare în economie.

Iar în schimbul acestora, business-ul a obţinut bani mai scumpi, care nu pot avea nicidecum un caracter investiţional. Este absolut cert că fără investiţii, şi încă durabile, pe trei-cinci-opt ani, în republică nu va putea fi lansată producţia competitivă, cel puţin, parţial orientată spre export. Ca rezultat, decalajul între importuri şi exporturi continuă să crească, căpătînd proporţii ameninţătoare. Dar decalajul de $1 mlrd. nu sperie Ministerul Economiei, pentru că există experţi care propun ca cei $1,3 mlrd., veniţi de la cetăţenii Moldovei de peste hotare, să fie consideraţi componentă de export!

Ca să alinăm şi, mai ales, să întărim şi mai mult o atare poziţie, vom spune că de fapt de la cetăţeni vin în ţară $2 mlrd. Şi dacă le înscriem la articolul exporturi, decalajul soldului „importuri-exporturi” nu trebuie să-i sperie pe economişti. Este adevărat că el sperie partea din business care încearcă să se ocupe de producţie în sectorul real al economiei, căutînd să producă măcar ceva, dacă nu pentru exporturi, cel puţin, pentru piaţa internă.

Iată acestor oameni de afaceri le seacă optimismul şi speranţa că în ţară se va face măcar ceva pentru sfera de producţie. Pentru business-ul care nu este antrenat în sfera consumului, care creşte ca pe drojdii în ultimii ani, este ne neînţeles de ce americanii rezolvă problemele din economia lor cu „bani ieftini”, iar noi cutăm să asanăm economia noastră cu bani „scumpi”?

Potrivit spuselor unui reprezentant al mediilor de afaceri, condiţiile actuale din economia moldovenească contribuie la prosperarea a doar două domenii ale economiei – comerţul şi sfera bancară, pe cînd sectorului de producţie aceste condiţii îi sapă groapa. Această parte de business percepe argumentul principal privind nevoia de „suprimare a inflaţiei” aproape ca dăunare sau intenţia rea a cuiva, în măsură să submineze definitiv potenţialul sferelor de producţie în economie. Fără să ia în calcul aceasta, setul de instrumente antiinflaţie se va dovedi o jumătate de măsură, care nu va da rezultatele aşteptate.  Şi atunci toate consecinţele negative vor fi motivate prin ricoşeul recesiunii celei mai puternice economii a lumii şi prin impactul acesteia asupra tuturor ceilorlalţi.

Comentarii [1]

Comentariu
  • 08.01.2017 03:19:17

Adauga-ţi comentariu

© 2008 "Profit"

 

În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
13
Afişări de site:
2506478
Vizitori unici:
5312961

WebArt Pro